O ţară de vedete

Dacă ar fi să intrăm în Uniunea Europeană în funcţie de numărul de vedete care ne populează spaţiul mioritic, atunci n-am mai avea nici o emoţie! Am fi ca şi intraţiPentru că un lucru

Dacă ar fi să intrăm în Uniunea Europeană în funcţie de numărul de vedete care ne populează spaţiul mioritic, atunci n-am mai avea nici o emoţie! Am fi ca şi intraţi
Pentru că un lucru este cert: suntem o ţară de VIP-uri! Avem, n-avem altele, dar de amatori să se dea în spectacol şi în stambă, cu scopul unic de a deveni celebri, nu ducem lipsă. Ba dimpotrivă chiar! La orice colţ de stradă se mai găseşte câte unul care crede că fericirea vieţii înseamnă să te vadă mama, tata, vecinii şi colegii de şcoală la televizor. şi apoi să dai interviuri, să apari prin reviste, să te sune admiratorii sau admiratoarele, în funcţie de situaţie, ca să se declare atât de fermecaţi de tine încât să-ţi pună la dispoziţie marea cu sarea. Sau măcar un apartament de vreo trei camere Pentru unii, a fi vedetă este sinonim cu suprema realizare în viaţă. şi atunci nu precupeţesc nici un efort ca să ajungă acolo unde cred ei că trebuie şi, visând ca drumul spre aşa-zisul succes să le fie scurt, nu-şi mai dau seama când demersurile lor frizează penibilul
Unii pricep la un moment dat, nu se ştie prin ce minune, că ar fi cazul să renunţe. Fizz, spre exemplu, a avut această înţelepciune şi, după ce şi-a plimbat blănurile pe la toate televiziunile, după ce şi-a povestit cu emfază aventurile amoroase, despre care el zice că au fost nenumărate, după ce a încercat tot ce era posibil ca să rupă gura târgului, a priceput, în sfârşit şi spre binele nostru psihic, că showbizul ăsta nu este ceva aşa, ca şi cum te-ai duce la piaţă cu o haină nouă, fie ea şi de blană, ca să leşine de invidie precupeţele Ciudat lucru, pe vremea când se lupta să se convingă pe el însuşi că este o vedetă, Fizz nu "aduna" decât articole în care toată lumea îl făcea praf. Acum, când a decis să se retragă, are şi el parte de cuvinte laudative. Toate legate de gestul lui. O fi înţeles ceva din povestea asta?
Dacă nu el, atunci măcar alţii
În mod paradoxal şi de-a dreptul trist, despre adevăratele vedete ale României nu se prea vorbeşte. De scris, nici atât! Maia Morgenstern sau Marcel Iureş, ca să dăm doar două exemple de valori nedreptăţite de goana după ieftinături, n-au mai apărut pe prima pagină a unei publicaţii de foarte mult timp. E drept că nu-şi schimbă iubiţii o dată pe săptămână şi nici nu îşi construiesc vile prevăzute cu fântână arteziană la intrare. E tot atât de adevărat că şi presa greşeşte adesea, crezând că românul nu poate dormi de grija Issei de la Elegance, că s-a despărţit, sau a Cosminei Păsărin, că s-a separat, apoi s-a cuplat, apoi iar se va despărţi şi tot aşa... iată "carierele" lor de vedete. Puţine mai sunt emisiunile de divertisment la care poţi vedea un Gheorghe Dinică sau ştefan Iordache, dar, în schimb, ne sufocăm de fetişcane şi puştani dornici de afirmare, care apelează la tot felul de artificii ca să iasă în evidenţă, dar pe care-i uiţi de cum ai închis televizorul.
ştirea mondenă a săptămânii a fost că Bogdan Stelea se reface sentimental ajutat de domnişoara Păsărin. Care în urmă cu doar vreo 10 zile apărea în revistele de paparazzi cu un alt băiat, alături de care a mai trăit cândva o poveste, pe care-l uitase rapid când i-a ieşit în cale George Vintilă şi la care a revenit acum, după ce s-a separat de acesta. Între timp, nici Bogdan Stelea nu e de neglijat, că doar e băiat bun, simpatic, fidel, celebru şi bogat. şi uite aşa, din articol în articol, din revistă în revistă, cuplându-se şi decuplându-se, gata!, s-a construit "celebritatea" Acum drept este că, peste ani, filmele cu Maia, Iureş, Dinică sau Iordache le vom mai vedea noi, copiii, nepoţii şi strănepoţii noştri Dar rubricile despre starea vremii nu se arhivează pentru posteritate. Iar revistele mondene devin, peste câtva timp, doar maculatură. Fiecare cu celebritatea pe care şi-a ales-o