La ţară, descântecele sunt folosite ca medicamente

Obiceiul pământului vine din moşi-strămoşi, aşa că nimeni nu ar îndrăzni să schimbe ceva. Asta e povestea descântecelor de la ţară, pe care sătenii le folosesc şi azi, ca pe

Obiceiul pământului vine din moşi-strămoşi, aşa că nimeni nu ar îndrăzni să schimbe ceva. Asta e povestea descântecelor de la ţară, pe care sătenii le folosesc şi azi, ca pe medicamente, să scape de orice boală. Mulţi sunt gata să jure că bine le-a mai mers după ce au trecut prin ritualul "doftorului".

Bat în poarta unei case mici, cu o curte "subţire", semn de om cu posibilităţi reduse. Nici pomeneală de babă, că femeia care îmi răsare în faţă are doar 41 de ani.

Mică de statură, cu părul răvăşit de treabă, nişte haine aruncate pe ea la nimereală şi vorba grăbită. Se mai adună între timp ceva lume în jurul nostru, aşa că până la urmă întrevederea se transformă într-o şedinţă publică. Asta se întâmplă în comuna Perieni, din judeţul Vaslui.

Lapte de ţigancă

Şi uite aşa începe povestea Elenei Mihălceanu, vindecătoarea. Zice că la început, ca neştiutoare în domeniu, se ducea la babe în sat, cu copilul ei, ca toată lumea, dacă prichindelul avea ceva.

Altă femeie sare cu ţâţa ţigăncii, un obicei care se practică şi azi. Asta se face când e copilul mic, îl "închiriezi" la o ţigancă, pentru câteva ore, să-i dea să sugă din laptele ei. E un fel de vaccin, îmi dau eu cu părerea, iar asistenţa mă aprobă.

Talentul se fură

Să deprinzi darul descântatului e ceva cu totul aparte. Asta se "fură" de la "profesionişti", aşa e rânduiala. "Mă tot duceam la o femeie din sat, am luat de la ea taina", aflu de la interlocutoarea mea, meştera. De ani buni vin oamenii la ea, nu le cere nimic, doar ce vor ei să dea, ceva simbolic, nu e o afacere, dar trebuie să dai ceva, orice, că numai aşa merge vraja.

"Ştiu o învăţătoare de la noi care s-a dus la baba din Peicani", sare altul să-mi demonstreze că deochiul nu ţine seama de gradul de cultură sau de clasa socială, atacă pe oricine.

Până la urmă recunosc toţi că nu e femeie de la ţară care să nu ştie să dea în "bobi". E ca şi cum ai avea pastile în casă. Dacă ţi-e rău, spui un descântec şi răul ţi s-a dus ca un fum. Lumea încă mai crede că, dacă ai desfăcut vraja, ai scăpat şi de boală. De orice boală, că de la deocheat vin toate relele pământului.

Fumul s-a risipit

Reuşesc să ridic puţin vălul care ţine descântecul în mare taină. Sunt mai multe variante. În apa de izvor se pun frunze de toate felurile, se scaldă copilul acolo, cel deocheat, se unge apoi cu ulei, timp de trei zile. Alt ritual are nevoie de trei copii, doi băieţi şi o fată.

E adevărat că mai sunt şi alte vrăjitoare, cele care fac rele, să-ţi "închidă cununiile" ori să te "lipească" de o persoană anume, împotriva voinţei tale. Dacă mă întrebaţi de vreo mătură zburătoare pe deasupra judeţului Vaslui, să ştiţi că n-am văzut aşa ceva. Pe bune! (Dan Gheorghe)