La taclale cu Oana Pellea

Discutând cu Oana Pellea despre "Children of men", începi să te întrebi dacă e vreun sâmbure de adevăr în ştirile de tabloid pe care le devorăm cu toţii zi de zi. Nu regăsim nimic din

Discutând cu Oana Pellea despre "Children of men", începi să te întrebi dacă e vreun sâmbure de adevăr în ştirile de tabloid pe care le devorăm cu toţii zi de zi. Nu regăsim nimic din aerele unei vedete în simplitatea şi modestia cu care Clive Owen din povestirile Oanei Pellea primeşte ovaţiile publicului la premiera filmului de la Londra. "Numai la revoluţie am mai văzut atâţia oameni care să scandeze un nume", râde actriţa.
Îşi aminteşte cu plăcere de clipele intense petrecute în timpul filmării producţiei "Children of men", prezentată în urmă cu o săptămână la Bucureşti, în deschiderea Festivalului de Film Britanic. Deşi îşi descrie cu drag personajul, mărturiseşte că, odată un proiect încheiat, se detaşează de el, lăsându-l să vieţuiască prin propriile-i forţe, să se dezvăluie singur. Iar Marichka are, slavă Domnului, destulă forţă să reţină atenţia spectatorului din clipa în care pune piciorul în "scenă". Reacţia publicului londonez a fost chiar mai entuziastă decât a celui buureştean. Ceea ce mai rămâne de văzut este cum va fi primit el în America, unde producătorii de la Universal Pictures îi acordă şanse mari în competiţia pentru statueta hollywoodiană. Este interesant faptul că spectatorii din Marea Britanie şi cei din România au avut o reacţie identică - aplauzele, la secvenţa în care Marichka, personajul Oanei, il cotonogeşte fără prea multe menajamente pe Syd. Filmului i se aduce însă obiecţia că ar promova oarece vederi de stânga. Interpreta Marichkăi este de părere însă că acţiunea utopică a filmului se plasează într-un moment de faliment politic şi social, care dovedeşte tocmai inutilitatea demersului politic, oricare ar fi coloratura lui. Asta ar explica poate lipsa de claritate în conturarea contextul social în care acţiunea este plasată nu aflăm cum lumea a ajuns la colaps şi nici de ce imigranţii sunt atât de blamaţi, de pildă. "Se lucrează foarte profesionist, avem multe de învăţat de la ei, fiecare membru al echipei, de la regizor până la electrician, are mereu în minte faptul că este parte a unei echipe şi, cu o greşeală proprie, poate afecta munca celorlaţi. De aceea trăiesc mereu cu teama că aş putea să fac ceva greşit care să oprească filmarea şi atunci îmi fac treaba aşa cum ştiu eu mai bine", se destăinuie actriţa.
Personajul Marichka, un rol de compoziţie şi o provocare
Modul de lucru de pe platourile britanice a inspirat-o spre mai mult calm şi răbdare, trăsături care ajută enorm un actor în comunicarea cu ceilalţi protagonişti şi cu creierul filmului, regizorul. Am întrebat-o de posibile clipe de tensiune pe platou, unde răbdarea poate fi uneori o virtute rară, dar a avut doar cuvinte de laudă pentru acest regizor care a ştiut să-şi îndrepte energia doar în sensul creativ, animând în acelaşi timp pe toată lumea cu focul lui latin. Povesteşte, de asemenea, admirativ cu câtă bunăvoinţă şi modestie îşi aştepta Owen rândul la cadru şi de admiraţia şi căldura cu care a felicitat-o la sfârşit pentru rolul dificil pe care l-a avut. Personajul ei, Marichka, i-a devenit drag pe parcursul filmării, modul de lucru al mexicanului Cuar"n contribuind la relaţia pozitivă pe care a construit-o cu personajul ei. Au fost şi momentele mai grele, cea mai dificilă fiind filmarea scenei în care Marichka şi Theo fug pe străzile pe care bombele explodează la tot pasul. şi cu 28 de duble la activ, nu e de mirare că toată lumea a strigat de bucurie când regizorul s-a declarat în sfârşit mulţumit la finele celei de-a 28-a încercări. "Am citit un interviu în care Clive mărturisea cât de complicată a fost filmarea acestei secvenţe, aşa că acum pot să mărturisesc şi eu acelaşi lucru, că n-a fost tocmai uşor să alerg împreună cu el de atâtea ori, mai ales că este mult mai înalt ca mine şi are pasul cam mare", glumeşte actriţa. Altfel, rolul i-a adus pe lângă o experienţă folositoare, vizibilitate faţă de producătorii britanici. S-a întâlnit cu mai mulţi agenţi la Londra şi l-a ales pe cel care i s-a părut cel mai potrivit şi lucrurile se mişcă repede.
A finalizat deja un al doilea film în Marea Britanie
Deja a terminat de filmat o a doua producţie în Marea Britanie, o comedie cu numele "I really hate my job", în care oamenii pot să o vadă într-un rol principal, în limba engleză, aşa cum arată ea cu adevărat, fără nasul fals şi perucă. O comedie model pentru umorul britanic atât de special, filmul este povestea a 5 femei (Shirley Henderson, Anna Maxwell Martin, Alexandra Maria Lara şi Neve Campbell) care lucrează într-un restaurant şi deloc surprinzător, îşi urăsc uneori serviciul. Activitatea ei la teatru se va relua din decembrie, cu spectacolul "Scaunele" şi "Mă tot duc", la Teatrul foarte mic, spectacol cu care va pleca şi în turneu în Elveţia, în 2007, prezentându-l alături de spectacolul "Buzunarul cu pâine" în limba franceză, unde joacă alături de Sandu Mihai Gruia. Despre serialele de televiziune care se înmulţesc pe zi ce trece, ea este de părere că "e pur şi simplu o ocazie pentru tinerii regizori şi actori să-şi facă mâna, aşa că nu sunt de acord cu cei care le blamează. În Marea Britanie, actori mari (printre care şi Clive Owen) s-au format tocmai în televiziune". Pe de altă parte, îi admiră sincer pe tinerii regizori români care dovedesc cu fiecare proiect nou, că lucrurile încep să meargă. "Oricum, spune ea, ei trebuie să treacă prin atâtea încercări ca să facă un film, cu toate lipsurile materiale, cred că un regizor străin ar fi descurajat pe veci în aceeaşi situaţie."
Ne depărţim de Oana Pellea cu sentimentul bun că încet încet, actorii români au găsit modalitatea de a depăşi barierele unei limbi puţin cunoscute şi ale unei ţări mici şi demonstrează că există oameni serioşi şi foarte talentaţi care, prin aprecierea deosebită pe care o câştigă acolo unde merg, sunt adevăraţi ambasadori artistici ai României.