De ce are succes OTV?

Multă lume se întreabă de ce are atâta succes televiziunea lui Dan Diaconescu. La urma urmelor, vorbim despre o staţie înghesuită într-un apartament de la ultimul etaj al unui bloc din

Multă lume se întreabă de ce are atâta succes televiziunea lui Dan Diaconescu. La urma urmelor, vorbim despre o staţie înghesuită într-un apartament de la ultimul etaj al unui bloc din centrul Bucureştiului, fără o grilă fixă, fără vedete (cu una-două notabile excepţii), cu nesfârşite transmisii din acelaşi studio anost, cu o grafică şi o imagine de amatori. Şi totuşi, succesul este de netăgăduit.

Am cunoscuţi şi prieteni care-şi pierd nopţile uitându-se la OTV - fascinaţia pentru monstruos îi ţine treji până la ore imposibile. Dar nu despre ei este vorba, ci despre sutele de mii sau poate milioanele de oameni pentru care tot ceea ce se spune la televiziunea lui Dan Diaconescu este adevărul ultim şi adevărat.

Cum se explică, aşadar? În zadar vom căuta răspunsul în interiorul strâmt al postului de televiziune, ci mai curând în oraşele, în cartierele şi în satele României, acolo unde cuvintele "comunitate", "instituţie" sau "administraţie" par de pe altă lume. Dan Diaconescu nu face minuni şi nici nu a descoperit o reţetă secretă a succesului. Instinctul îi spune să se aşeze mereu la antipozi. Şi ţine! Spune Parchetul despre cineva că este nevinovat? OTV va spune că este un monstru.

Formulează procurorii nişte acuzaţii? E o lucrătură împotriva unui inocent. Se dă un verdict de sinucidere? Este o crimă. Nu s-a câştigat la loto? E un aranjament. S-a câştigat? E blat! Mai adăugaţi satisfacerea curiozităţii pentru ceea ce se află dincolo de gura cheii, alimentarea popularelor teorii ale conspiraţiilor sau cultivarea a tot ce ţine de iraţional. Succesul e garantat.

Cine să ofere alternative raţionale? Cine să contracareze cu răspunsuri credibile? Comunităţile? Aproape că nu există. Instituţiile? Cine să aibă încredere în ele? OTV oferă doza zilnică de "explicaţie" şi de "adevăr" în acele străfunduri ale României în care nimic oficial sau raţional nu poate pătrunde.

De aceea sancţiunile dictate de CNA mai curând sporesc prestigiul lui Dan Diaconescu şi îl transformă, în ochii admiratorilor săi, într-un fel de haiduc urmărit de poteră. Împotriva OTV nu se poate lupta cu mijloacele democraţiei şi ale statului de drept.

Pentru că succesul incontestabil al OTV este egal cu insuccesul românilor de a constitui o societate modernă, bazată pe comunităţi şi instituţii. Nu deciziile CNA - altfel justificate, potrivit legilor - îi vor închide gura lui Dan Diaconescu. Ci o Românie cu adevărat conectată la civilizaţia europeană, în profunzime, şi nu doar la suprafaţă. Dar până atunci va mai curge multă apă pe Dâmboviţa. Iar căile către succes ale OTV şi ale mentorului său rămân deschise.