"Daca studiam in Romania, n-as fi fost aici"

Marti seara, Sala Palatului a rasunat de aplauze si ovatii. Romanii i-au multumit astfel unei conationale celebre, o stea a baletului mondial care a plutit pe scena, in rolul principal din "Lacul

Marti seara, Sala Palatului a rasunat de aplauze si ovatii. Romanii i-au multumit astfel unei conationale celebre, o stea a baletului mondial care a plutit pe scena, in rolul principal din "Lacul lebedelor": Alina Cojocaru, ajunsa la 19 ani prim-balerina la Royal Ballet Covent Garden. Despre rolul Odette-Odille, cu care i-a fermecat pe cei peste 4.000 de spectatori, protagonista declara: ""Lacul lebedelor" este o partitura dificila si provocatoare, sunt emotii numai la gandul ca incepi repetitiile. Interpretand un dublu rol, trebuie sa gasesti inauntrul tau binele si raul si sa le separi, pentru a putea, apoi, sa le redai publicului. E un balet la care ai tot timpul ceva de adaugat, la diferenta de o jumatate de an e cu totul alt spectacol decat la premiera". Ce face diferenta intre o balerina buna si o stea care are lumea la picioare? "Publicul si critica pun un nume. Eu nu m-am considerat nici una, nici alta. Baletul inseamna dorinta, pasiune si foarte multa munca, dar se vede cand cineva are un dar de la Dumnezeu. Eu sunt trup si suflet pentru ceea ce fac, iar in afara scenei incerc sa fiu o persoana obisnuita, care traieste normal, ceea ce este foarte greu in balet". Alina Cojocaru a parasit Romania la 9 ani, cu destinatia Kiev. "Am plecat la un schimb de studenti, parintii nu stiau daca sa ma lase, plecam pentru mult timp. Aveam 9 ani pe atunci, nu vazusem nici un balet, nu stiam ce inseamna aceasta lume". Dupa sapte ani de studiu in Ucraina, s-a perfectionat, din 1997, la Scoala Regala de Balet din Londra. "Daca studiam in Romania, in momentul acesta n-as fi fost aici. Cateodata, talentul si munca nu sunt de ajuns, intr-un mediu in care nu esti ajutat, sustinut sau apreciat. Eu m-as intoarce oricand in tara, sa dansez, dar cand vin, simt ca fur spectacolul unei alte balerine, care trebuie sa mai astepte un an pentru acel rol. In alte parti, arta este apreciata si inteleasa, aici nu se intampla asa. In toate teatrele se deschid porti, aici e asa de greu sa se comunice cu ce se intampla afara. Singura mea experienta in scoala romaneasca a fost la 9 ani, timp de vreo trei zile. De 5-6 ani vin mai des aici, am lucrat cu Mihai Babuska la Opera Nationala din Bucuresti. Studiile sunt la nivel foarte inalt, dar e un pic prea tarziu sa faci studiu bun, daca nu ai avut conditii inca de la inceput". Nivelul profesional al Alinei Cojocaru nu poate fi pus la indoiala de nimeni: balerina este faimoasa pentru tehnica sa, dar si pentru o expresivitate si o gratie iesite din comun. "Cand dansez, incerc sa ascund tehnica si sa fac totul sa para usor. Important este ca publicul sa "citeasca" povestea". Pentru ca povestile de pe scena sa sune bine, e nevoie de mult efort. ("Apreciez munca, stiu ca fara munca grea nu ajungi nicaieri"). Dar oare merita sa ai o profesie in care cariera este, de multe ori, mai scurta decat anii de studiu? "Daca la un spectacol reusesti sa atingi inima cuiva, sa faci un om sa uite, timp de doua ore, de problemele lui, e bine. Este o cariera foarte grea si foarte scurta, dar foarte frumoasa, care merita fiecare picatura de transpiratie".