O statuie pentru Puiu Pascu

De 1 Decembrie vom vedea floarea Armatei romane defiland cu mana pe arma. Elicoptere, tancuri, tunuri, plutoane conduse de ofiteri destoinici, gata sa intre de maine in NATO sub semnul amintirilor de

De 1 Decembrie vom vedea floarea Armatei romane defiland cu mana pe arma. Elicoptere, tancuri, tunuri, plutoane conduse de ofiteri destoinici, gata sa intre de maine in NATO sub semnul amintirilor de glorie ale neamului: Rovine, Calugareni, Plevna, Marasesti, Tatra... Soldatii romani nu au armele supertehnologizate ale aliantei atlantice, dar au curaj, credinta si dragoste de tara. Ei vor sti sa raspunda, in fata tribunei oficiale, cu toata forta plamanilor tineri: "N-o sa credem, sa traiti!" cand domnul Ioan Mircea Pascu, ministrul Apararii Nationale, va rosti cu glas ferm si vibrant: "Sa nu credeti ca ma lupt eu cu Becali!" Marii barbati militari ai romanilor au fiecare cate o vorba, fie reala, fie literara, spusa intr-un moment crucial, care le-a ramas lipita pe fruntile de eroi: "Eu imi apar saracia, si nevoile, si neamul", "Pohta ce-am pohtit", "Ca Moldova nu-i a mea, nici a voastra..." "Ostasi, va ordon, treceti Prutul!" Dl. Pascu, capul Armatei in zilele noastre, intra in istorie cu acest avertisment memorabil, rostit miercuri 21 noemvrie, anul 2001 dupa Hristos, pe aeroportul Otopeni, ca raspuns la o intrebare a "Ev. zilei" privind afacerile cu terenuri din proprietatea MApN ale rechinului mitocan Gigi Becali: "Sa nu credeti ca ma lupt eu cu Becali!" Dl. ministru transmite astfel un mesaj important pentru natiune. Fiecare om in uniforma ia aminte la spusele ministrului Apararii Nationale: "Pai, daca dom' ministru nu se lupta, noi ce-am innebunit sa ne incaieram cu toti becalii astia? Mai luam si vreo sanctiune daca ne dam la ei!" Soldatul roman intelege ca poate primi oricand ordin sa mearga in Afganistan sa-l caute pe Bin Laden prin pesteri, sa-i infrunte pe talibani, dar ca sa lupte cu becalii, asta e prea mult. Simplul cetatean, cel pe care becalii il fura zilnic, il strivesc in tribunale cu judecatori cumparati, il stropesc cu noroi din goana Mercedesului, cand nu-l calca, si tot ei il injura de mama auzindu-l ce zice pe dl. ministru nu al Tineretului si Sportului, ci al Armatei, in care, dintre toate institutiile statului, are cea mai mare incredere, va fi renuntat sa-si mai caute dreptatea pe la diverse usi si va lua o hotarare inteleapta: se va duce sa se spanzure. Dincolo de greselile lui politice, dincolo de infrangerea alaturi de Hitler, militarul Antonescu castigase, cat a fost la putere, lupta cu coruptia, bagand spaima in escroci. Ca sa dea masura exacta a campaniei anticoruptie pe care tocmai a declarat-o deschisa, precum si a vremurilor pe care le traim, premierul Nastase nu are decat sa inlocuiasca, daca tot le da jos, statuile lui Antonescu cu cele ale ministrului de Razboi Puiu Pascu. (Adevarul, 26 noiembrie 2001)