Din spaţiu, rahatul nu se vede

Dacă e o zi bună, fără nori, astronauţii din naveta spaţială pot vedea Copşa Mică cu ochiul liber. Pata neagră a celui mai mare dezastru ecologic european şi printre cele mai serioase pe

Dacă e o zi bună, fără nori, astronauţii din naveta spaţială pot vedea Copşa Mică cu ochiul liber. Pata neagră a celui mai mare dezastru ecologic european şi printre cele mai serioase pe plan mondial se întinde pe câţiva zeci de kilometri pătraţi. E clar vizibilă de la 100 de kilometri înălţime. Valea Târnavei, ce ar trebui rebotezată Neagră, sare în ochi ca o molie pe un cearşaf (vezi www.pagini.com). Acum 14 ani, când s-a închis combinatul de negru de fum, pecinginea rivaliza cu cele câteva (puţine) cuceriri umane ce se văd din Cosmos cu ochiul liber: canalul Suez, Marele Zid Chinezesc şi oraşul New York.

Românii s-au tot plâns după 1989 că singurele lucruri pe care străinii le văd în ţara lor sunt poluarea, copiii orfani şi ţiganii. Deşi străinii ar putea să facă, într-adevăr, un efort ca să ignore pete mai mici, ei nu pot să nu bage de seamă ce e chiar din cale afară de scandalos. Copşa Mică nu poate fi măturată sub preş numai pentru că românii sunt primitori şi ştiu să facă bulz.

Copşa Mică, trebuie să adăugăm, însă, a fost mai mult un cal de bătaie pentru occidentalii xenofobi, ce se uitau la estici ca la nişte creaturi bizare, decât pentru cei care făceau paradă de umanism şi liberalism. Mişcările ecologiste occidentale, care mai nou se dau de ceasul morţii prin România să se facă cunoscute şi auzite, au tăcut ca mortul în păpuşoi în anii "80.

Crima de la Copşa Mică, comisă înainte de "89, nu a fost numai împotriva mediului. A fost în primul rând împotriva oamenilor. Speranţa de viaţă în această zonă era cu zece ani mai mică decât în restul României. Cancere şi boli metabolice răpeau zeci şi sute de oameni anual. Ecologiştilor internaţionali nici că le păsa de acest dezastru internaţional de rang similar cu Bhopalul. Preocuparea lor mentală era, vorba lui Moromete, la alte... chestiuni.

Problema este că ecologiştii occidentali au gura mare numai când e vorba să se ia la harţă cu marile corporaţii occidentale, nu cu guvernele comuniste. Problema este că mulţi dintre ei sunt mai degrabă anticapitalişti, decât iubitori ai mediului. Lupta lor este cu sistemul economic mondial al schimbului liber, nu cu cei care pângăresc natura, indiferent de ideologie.

Copşa Mică, ca şi dezastrele sovietice, cum ar fi dispariţia mării Aral, au apărut rar pe agenda marilor organizaţii ecologiste internaţionale. Ele au fost lăsate pe seama presei, şi de multe ori tratate ca un fel de cataclisme ale naturii. Ba uneori, în subsidiar, ai putea să auzi şi nişte comentarii mai "subtile", cam xenofobe, de genul, "ce te aştepţi de la est-europenii ăia".

Ridic aceste probleme în contextul discuţiei nesfârşite legate de Roşia Montană. Acolo poluarea a devenit deodată importantă când a apărut pe firmament o firmă canadiană. Distrugerea fără de ruşine a mediului de către comunişti e şi ea vizibilă din spaţiul cosmic. O carie imensă în Apuseni marchează nu numai exploatarea auriferă, ci şi pe cea de cupru, şi mai mare, de la Roşia Poieni (vezi tot pagini.com pentru detalii). Niciuna dintre ele nu pare să fi fost importantă pentru verzii mondiali înainte de 1989.

Roşia Montană mai este un exemplu de ipocrizie şi pentru că firma canadiană ar fi promis să investească o parte din profituri în curăţarea mizeriei comuniste. Deşi am îndoieli, ca mulţi oameni oneşti, despre fezabilitatea planului canadian, am şi mai multe îndoieli în ceea ce priveşte sinceritatea ecologiştilor internaţionali. Planurile lor de curăţare a poluării comuniste sunt sublime, minunate şi ca să nu mă exprim ca în Caragiale, hai să spunem.... neconvingătoare.

Dacă ecologiştii internaţionali vor cu adevărat să salveze România de poluare, aş vrea să îi văd implicaţi în lupte cu multele, şi ignoratele, dezastre lăsate moştenire de comunişti. Şi nu numai de la Roşia Montană ori Copşa Mică. Aş pune pe tapet şi problema mult mai dureroasă a lipsei absolute a canalizării la sate. Câte campanii cu surle şi trâmbiţe au dus ecologiştii internaţionali pentru introducerea closetelor cu apă şi a apei curente la ţară? Unde sunt ecologiştii mondiali când e vorba de curăţat rahatul din natura patriei, care acoperă mirificele dealuri şi văi, de la Obcina Bucovinei la Cheile Nerei?