"As vrea sa se termine cu ideea ministrului patriarh, de la care emerge reforma"

Interviu cu prof. univ. Mircea Miclea - ministrul Educatiei

- Am putea spune ca ati inceput cu un succes, daca ati rezolvat problema salariilor celor din cercetare. Salariile sunt o problema majora a invatamantului romanesc. Aveti rezolvarea ei?
- Am cerut Departamentului buget-finante sa-mi arate care este impactul reducerii impozitarii asupra salariilor nete si avem deja o prima estimare: cresterile de salarii nete vor fi intre aproximativ 35.000 de lei si 4,8 milioane lei, sigur, diferentiate in functie de marimea salariului. Asta, fara a include deducerile personale. Sumele trebuie luate cu aproximatie, dar deja este o chestiune spre binele salariilor din invatamant. Finantarea se face nu numai prin salarii, ci si prin oportunitati de dezvoltare profesionala. O sa am o intalnire cu directiile ce gestioneaza diverse fonduri si programe pentru perfectionarea personalului didactic, pentru ca avem nevoie, in momentul de fata, de un program unitar si coerent la care sa adunam toate resursele care sunt risipite si nu produc efecte.
Cand il vom avea, cu aceste resurse vom finanta oportunitati de dezvoltare profesionala, adica vor fi cursuri gratuite de formare profesionala a profesorilor. Profesorii trebuie sa inteleaga ca aceste gratuitati costa totusi. Finantam invatamantul nu numai prin salarii, ci si prin oferirea de oportunitati.
- Este o viziune noua. Veti respecta protocoalele semnate pentru marirea salariilor in 2005?
- Cresterea de salariu brut va fi intre 12-17%, iar 45% din ea se va acorda in prima parte a intervalului. Aici este o problema legata si de modul in care se vor incasa veniturile la bugetele locale. Sunt adeptul cresterii salariilor cadrelor didactice, dar trebuie crescute in functie de merite.
- Avem gradatia de merit si salariul de merit. Intentionati sa schimbati metodologia acordarii acestora?
- Exista intentia de a revizui tot sistemul, dar vreau sa va spun ca eu tind sa vin cu solutii, cand am solutii procedurale, nu numai intentiile conceptuale. Daca procedura nu functioneaza, creezi tot felul de tensiuni si asteptari inutile.
- Va temeti de greve, de mitinguri?
- Ca om, nu ma tem. Sper ca aceste cresteri salariale care vor interveni, cel putin pentru o vreme, sa nu duca la asa ceva.
- Cum v-ati stabilit agenda? Pe luni, pe saptamani, pe ani? Cum arata viitorul?
- Intai, este o agenda de scurt parcurs, pe viitoarea luna. Am si o agenda pe o perioada mai lunga, de ordinul lunilor, si mai este una, care nu este nicidecum personala, este agenda intregului minister: un program de dezvoltare pana in 2013. Pana la sfarsitul lunii ianuarie, fiecare minister - inclusiv noi, am constatat aceasta, in aceste zile - trebuie sa realizeze un plan de dezvoltare. La noi, la MEC, acesta este intr-un stadiu embrionar. Iata ca am trei agende. Eu sunt un kantian: trebuie sa facem binele, si cel mai mare bine, in cel mai scurt timp, si pentru cat mai multi oameni. Asa ca nu o iau pe 4 ani, ci pe unul, deocamdata.
Prioritatea imediata este de a stabili numarul de specializari si de a ne integra real in procesul Bologna. Exista o lege, dar ea trebuie acum concretizata, prin reducerea semnificativa a numarului de specializari, mai ales a celor care sunt suprapuse, si doi, de a reduce durata ciclurilor de studii.
Avem aproape 800 de specializari. Din analizele intreprinse in aceste zile am aflat lucruri ciudate, ca specializarile sunt atat de numeroase incat unele dintre ele se desfasoara cu trei studenti si nu vorbesc aici despre cele de arte, de muzica, ci de cu totul alta natura. Dintr-o data, asta inseamna si saracie. Resursele, si asa putine, le secatuim. Prioritara este si reducerea anilor de studii si intarirea masteratelor.
Am discutat cu cei de la C.N.R. si in 14 ianuarie va fi intalnirea biroului, iar in 21, Consiliul National al Rectorilor, si dupa aceea vom lua primele decizii, adica vom pregati hotararea de guvern pentru a ne incadra in termenele legale si a stabili admiterea pentru 2005. A doua prioritate este de a stabili un program coerent pentru perfectionarea personalului preuniversitar. In doua-trei saptamani, il vom avea.
Daca nu sporim calitatea la acest nivel, nu se intampla nimic. Nu mai poti vorbi nici despre descentralizare, nici de asigurarea calitatii in invatamant, din moment ce nu produci calitate. Avem, apoi, un colectiv care lucreaza pe o lege a calitatii in invatamant si probabil ca vom infiinta o agentie a calitatii, ca organism independent de sistem. Pe termen putin mai lung, am in vedere chestiuni care se refera la pregatirea manageriala - profesionalizarea managementului - a pregatirii directorilor pentru a intari un pic calitatea actului decizional, fiindca altfel mergem putin dupa ureche.
Intr-o perspectiva mai larga, ar trebui clar revizuite legile fundamentale. Statutul personalului didactic, normarile trebuie flexibilizate, in sensul ca trebuie stabilite marje mai mari de variatie in normarea profesorilor: numarul minim si numarul maxim de ore. Din momentul in care dai banii scolilor si descentralizezi bugetul, trebuie sa lasi scolile sa-si gestioneze banii, astfel incat sa-si stabileasca pentru un profesor norme mai mari, dar ei nu mai fac alte activitati, pentru altii norme mai mici, dar ei fac alte activitati sau cercetare.
- Care alte activitati?
- Activitate in folosul scolii sau fac cercetare mai multa.
- Cercetare, in preuniversitar?!
- Cercetare sau mentorat, spre exemplu. Trebuie revizuita si Legea invatamantului, pentru ca au mai aparut cateva legi, cea a consortiilor, a procesului Bologna - si toate trebuie cuprinse intr-o lege unitara, care sa simplifice, de fapt, reglementarile pe care le avem, fiindca sunt o puzderie de modificari si reglementari, care creeaza o bulversare in sistem si de aceea e nevoie de un cadru simplificat.
- Afirmati, la audieri, ca nu va este straina ideea prelungirii invatamantului obligatoriu la 12 ani. Argumente pro si contra!
- Pro: in tarile europene dezvoltate, tendinta este de a merge spre 12 clase. Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem ca competentele pentru a trai in societatea cunoasterii e clar ca nu se pot forma in 10, ci in 12 clase. Un alt argument este acela ca nu cred ca vom avea costuri mai mari, in conditiile in care vom asista la o anumita cadere demografica. Castigul in plan calitativ va fi insa mult mai mare. Am de gand sa propun aceasta prelungire. Voi cere o analiza prospectiva, inclusiv pentru costurile financiare ale acesteia.
- Care sunt noutatile absolute pe care le ganditi pentru invatamantul preuniversitar?
- Cred ca trebuie accentuata descentralizarea unitatilor scolare, in sensul ca, in momentul de fata, directorul de scoala nu poate uza de utilizarea bugetului, chiar daca gaseste oportunitati pentru acesta, trebuie s-o faca numai cu aprobarea Consiliului local, care pune, uneori, probleme. Trebuie data mult mai multa autonomie scolilor, in acelasi timp cu cresterea responsabilitatii sociale a utilizarii banului public. Cred ca vom infiinta o directie de audit al calitatii, atat la nivelul ministerului, cat si al inspectoratelor, pe toate cele trei componente: al procesului instructiv educativ, al managementului unitatilor scolare si al celui financiar.
- Puteti fi mai concret. Un director care are fonduri, de unde le va avea el?
- Fondurile vor fi de la consiliul local in primul rand, dar va avea posibilitatea sa aiba si fonduri extrabugetare. Va raspunde pentru cum gestioneaza aceste fonduri, atat in fata auditului financiar, dar si in fata actorilor sociali ai procesului: consiliul local, elevii beneficiari si parintii. Sa va dau un exemplu: o scoala dintr-o anumita comuna a tarii are anumite competente: are profesori care stiu economie, care stiu limbi straine. Pe de alta parte, sunt cei de la primarie, care ar trebui sa stie putina economie sau o limba straina, tocmai pentru a dezvolta activitatea comunitatii locale. Ei, si atunci se face transferul acesta: unii au competente, dar nu au bani, altii au resurse, dar nu au competente. O scoala poate sa-si vanda aceste competente, la toate nivelurile. Asa, in loc sa cautam mereu la nivelul macro venituri extrabugetare, fiecare scoala, in functie de capacitate, poate sa obtina resursele.
- Dar daca primarul va cere sustinerea cursurilor de limbi straine in contul faptului ca si primaria plateste utilitatile scolii?
- Nu cred ca se va intampla asa. Asta depinde de management, managerul este si un lider si trebuie sa spuna ca lucrul acesta e inadmisibil.
- Cum o sa starpiti coruptia din invatamant? Sau o negati?
- Nu o neg. Nu pot spune altceva decat ca exista coruptie in invatamant si se manifesta in foarte multe feluri, chiar daca lingvistic vorbind este o singura forma. Exista mai multe probleme cand utilizam termenul coruptie. Socotesc ca este coruptie si atunci cand profesorul da numai note de 2 si 3 elevului pentru a-l determina sa vina la meditatie si atunci cand ajungi la o scoala buna numai daca dai spaga. Coruptie este si daca iei note mari la bacalaureat, numai daca dai spaga. Aici cred ca solutiile sunt mai multe. Una este de natura structurala, pe langa celelalte, administrative, de inasprire a controlului si de pedepsire. Cea structurala consta in introducerea unui sistem periodic de evaluare a elevilor, incepand cu clasa a VI-a, pe baza unor teste nationale, probabil la finele fiecarui semestru sau la finele anului. Nu vreau sa cadem in testomanie, dar la finele de semestru sau de an se stie ce competente si cunostinte trebuie sa aiba un elev si atunci aleg cate doua materii intr-un an sau trei si dau teste nationale. Aceste teste nationale vor avea mai multe efecte. Intai, vor produce o clasificare a scolilor - scolile vor fi ierarhizate in functie de rezultatele succesive la aceste evaluari. Apoi, pe baza rezultatelor la teste se poate face orientarea in cariera a elevilor, in mod real, si nu retoric, ca pana acum. Pentru ca se pot vedea rezultatele pe toti anii. Evaluarea periodica are o valoare predictiva mult mai mare decat cea punctuala, de o ora sau doua. Astfel ne dam seama de valoarea fiecarui elev cat mai aproape de adevar. Apoi, nu se vor mai putea produce practicile de coruptie, in care profesorul sa nu fie obiectiv, pentru ca elevul va sti singur unde se afla, cum se raporteaza la standardele nationale. Nu vom mai avea testarile punctuale, ca bacalaureatul si examenele din clasa a VIII-a.
- Dar, dimpotriva, nu va duce evaluarea permanenta la o mai mare accentuare a practicilor de coruptie - in buna traditie romaneasca?
- Cred ca elevul, stiind ca va fi evaluat cu ajutorul unor teste nationale, va fi mult mai constient. E de studiat aici daca aceste evaluari vor fi la termen fix si anuntate dinainte sau vor fi inopinate, stabilindu-se o anumita perioada.
- Cum ar trebui sa arate un elev de clasa a XII-a, ce sa stie el la absolvire?
- Sunt absolut de acord cu dumneavoastra: trebuie sa avem un portret al absolventului, pe care sa-l operationalizam in standarde. Pentru a nu ajunge la o mecanica simplista, trebuie spus ca aceste standarde trebuie luate ca orientare, pentru ca standardele nu prin agregarea lor duc la nota, ci prin considerarea in ansamblul lor, sincretica. Nu exista inca o viziune clara: vrem sa avem un agregat de cunostinte inerte, pe care sa nu le aplice la nici o situatie reala, sau care nu vine cu nici un plus de creativitate? Vrem un elev de la care sa vedem doar cate probleme pe minut rezolva, fara a-l invata sa-si puna problema, sa creeze probleme? Trebuie stabilit ce fel de elev vrem sa avem.
- Nu s-a inteles acest lucru pana acum. De ce se supara profesorul pe elev ca nu invata?
- Ceea ce se intampla in momentul de fata, datorita supraincarcarii programelor, este incapacitatea elevilor de a face transferul si de a crea noi cunostinte. Aceasta se poate vedea de catre fiecare profesor, la sfarsit de semestru, pentru ca, daca inveti foarte multe cunostinte dintr-o data, nu le poti prelucra in adancime, si atunci nu poti nici sa le aplici, nici sa le transferi. Profesorul constata aceasta si le reproseaza elevilor de ce nu-si dau seama ca de fapt trebuie aplicata cunostinta de la lectia 2 sau 5, fara sa-si dea seama ca, prin felul in care ei au predat o cantitate mare de cunostinte, de fapt se impiedica transferul acestora. In psihologie este o lege foarte clara - transferul depinde de adancimea procesarii informatiei. Daca dai foarte multe cunostinte, elevul nu le poate prelucra in adancime, si atunci cunostintele respective nu se transfera la problemele reale. Aceasta e ceea ce se intampla de fiecare data, la sfarsit de semestru.
- Inteleg din aceasta ca veti taia in carne vie in programa scolara?
- Va trebui sa ne lamurim de ce fel de elev avem nevoie, in conditiile in care sunt extrem de multe cantitati de informatii accesibile prin Internet. Nu stiu de ce trebuie sa le bagam in capul elevilor, ca sa devina o cantitate de cunostinte inerta. In functie de profilul elevului dorit, vom modifica programa scolara. Cred ca modificari substantiale vor fi intr-un an, un an si jumatate. Putem stabili intr-un an profilul elevului de care avem nevoie. In mod cert, in trei luni vom avea o diagnoza a invatamantului.
- Continuati programele sociale si cel de informatizare?
- In mod clar, continuam "Cornul si laptele". Continuam cu resursele pe care le avem si proiectul legat de cei 200 de euro pentru calculatoare si banii de liceu. Anul acesta, vor beneficia de programul "bani de liceu" 86.000 de elevi - avem 1.500 miliarde lei pentru acesta. E un paradox, nici cei care au dat ordonanta aceasta n-au gasit resursele, dar noi, din ce avem, incercam sa le aplicam. Vom continua si cei 200 de euro pentru calculatoare. Avem 200 de miliarde. Nu e mult. Programul de informatizare cred ca trebuie sa mearga si o sa fac toate eforturile posibile sa ajunga la elevi calculatoarele, fiindca este esential ca elevii sa beneficieze de ele.
- Credeti ca rezolvati problemele invatamantului romanesc prin hipnoza?
- Nu! Nici in psihoterapie hipnoza nu e un panaceu universal. Ar fi minunat daca s-ar putea asa, dar nu aceasta este calea. Hipnoza este indicata numai in anumite tulburari foarte inguste, cu anumite efecte. Cred ca rezolvarea problemelor invatamantului se face colectiv. As vrea sa se termine cu ideea ministrului patriarh, unic, din capul caruia emerge reforma. Eu o sa lucrez cu o echipa. Nu eu realizez optimizarea sistemului, ci o echipa. Scopul meu este sa realizez o echipa cat mai buna. Stiti povestea cu orchestra care lasa pe cel care face o donatie de un milion de dolari sa dirijeze intr-o seara? Se spune ca, dupa ce un mecena a donat milionul, vioara intai a fost intrebata: "Ce veti canta in seara aceasta?" Vioara intai a raspuns: "Nu stiu ce va dirija domnul, dar noi vom canta Bach". Acesta-i idealul meu de conducere. Nu conteaza ce dirijez eu, echipa sa cante ce trebuie.