Un paradox românesc

"Astăzi, "baronii" politici devin profesori universitari, rectorii sfidează cu salarii astronomice, examenele sunt trucate, iar diplomele, cumpărate."Deţinem locul 1 în lume la numărul de

"Astăzi, "baronii" politici devin profesori universitari, rectorii sfidează cu salarii astronomice, examenele sunt trucate, iar diplomele, cumpărate."
Deţinem locul 1 în lume la numărul de medalii la olimpiadele internaţionale. În fiecare vară, olimpicii români se întorc încărcaţi cu premii, iar toamna pleacă în SUA. E mai puţin notoriu că, într-un clasament al productivităţii ştiinţifice, realizat de asociaţia Ad-Astra, România ocupă locul 67. Suntem ultimii în Europa la numărul de publicaţii în fluxul principal (ISI). Există o explicaţie anecdotică şi una serioasă ale acestui paradox. Într-un recent "clasament al inteligenţei", un profesor britanic atribuia românilor cel mai scăzut coeficient intelectual mediu din Europa. Dar studiul cu pricina, bazat pe cartea "IQ şi bogăţia naţiunilor" (Lynn şi Vanhanen, 2002), este incorect ştiinţific: informaţiile despre România sunt doar estimări, extrapolate din datele disponibile pentru ţările din jur! Cei care sunt familiarizaţi cu statistica ştiu cum pot fi distorsionate rezultatele unor astfel de "cercetări". A doua explicaţie este istoria politică a ştiinţei româneşti. Personalităţi de pe teritoriul actual al României au rezolvat misterul axiomei paralelelor, au construit primul avion care a decolat prin forţe proprii, au pus la punct tehnica rachetelor şi au descoperit insulina. După 1948, Academia Română a fost decapitată şi au fost impuşi "academicieni" ca infamul Roller, fără studii. La Universitatea Bucureşti au venit "profesori" precum L. Tisminetki, comisar sovietic, din 1948, şeful catedrei de satanism, pardon, marxism-leninism. La Medicină a predat "savanta" H. Tisminetki, crainică la emisiunea în limba română de la Radio Moscova în timpul războiului. Impostura academică a culminat cu Elena Ceauşescu, savanta de renume mondial cu patru clase primare. Ca urmare, astăzi, "baronii" politici devin profesori universitari, rectorii sfidează cu salarii astronomice, examenele sunt trucate, iar diplomele, cumpărate. Pentru ieşirea din criză există două soluţii. Prima abordare este managerială. Întrucât cercetarea şi învăţământul merg prost, managerii lor trebuie schimbaţi. Mă refer la d-l Dumitrache, de 10 ani în fruntea CNCSIS, şi la rectorii universităţilor, fără publicaţii ştiinţifice. A doua abordare este politică. Răul, personificat de impostori ca Roller şi Tisminetki, trebuie tăiat de la rădăcină prin condamnarea comunismului şi prin legea lustraţiei. Iau notă de numirea lui V. Tismăneanu, fiul lui Tisminetki, în fruntea comisiei de condamnare a crimelor comunismului. Paul Goma a fost exclus din comisia Tismăneanu. În locul lui, pentru deplina "obiectivitate ştiinţifică", n-ar putea fi cooptaţi nepoţii lui Roller?