A invins suferinta orfelinatului si a ajuns pe bancile facultatii

Li s-a refuzat dreptul la o viata normala atunci cand au fost abandonati pe un pat rece de spital, cu miros de iod si de spirt, pe care nu-l vor uita niciodata. Li s-a refuzat dreptul de a creste

Li s-a refuzat dreptul la o viata normala atunci cand au fost abandonati pe un pat rece de spital, cu miros de iod si de spirt, pe care nu-l vor uita niciodata. Li s-a refuzat dreptul de a creste intr-o familie. Din copilaria lor isi amintesc doar de dosare, anchete sociale si expertize. Copiii abandonati incearca din rasputeri sa-si gaseasca locul lor in complicata societate romaneasca. Ar vrea sa-si faca o casa, sa-si intemeieze o familie, sa-si imagineze ca, prin asta, parintii lor de nicaieri ar putea fi mandri de ei.
"Cand am vazut-o pe mama, n-am simtit nimic!"
"Eu sunt copil abandonat. Aveam trei ani cand mama m-a lasat la Maternitatea de copii Calarasi. Am trait apoi la Centrul de copii din sectorul 3. Nu mi-am cunoscut tatal niciodata. Pe mama am vazut-o abia cand eram in clasa a opta si n-am simtit nimic. Absolut nimic. Mi se parea o straina. Mi-o inchipuiam altfel". Aceste vorbe ii apartin unui tanar nevinovat care n-a cunoscut niciodata ce inseamna mangaierea mamei, palmele ei stergandu-i obrajii de lacrimi, glasul puternic al tatalui. N-a stiut ce inseamna o familie adevarata. Cu toate acestea, baiatul abandonat printre straini si crescut de stat in centre speciale pentru copii a inteles ca trebuie sa lupte singur pentru a reusi in viata. Niculae Dragomir are 23 de ani si e student in anul V la Inginerie Manageriala in cadrul Universitatii Ecologice din Bucuresti. A luat nota 8,20 la bacalaureat si asa a reusit sa intre la facultate pe locurile fara taxa. Pana acum, a primit doua burse de merit si numeroase aprecieri din partea profesorilor lui. Intre timp, munceste. Lucreaza ca supraveghetor de noapte chiar la centrul de copii unde a crescut. E un tip deschis, zambitor si istet. Pasiunea lui Niculae e matematica. A participat si la cateva olimpiade. Ii place mult sa citeasca, autorii lui preferati fiind Emily Bronte, M. Preda si G. Calinescu. Dintre poeti ii prefera pe Blaga si pe Bacovia. Are o prietena, cu care vrea sa-si intemeieze o familie, dar mai tarziu. "Cand o sa am o casa numai a mea, bani, o situatie materiala decenta, mi-as dori sa am o fetita. Nu vreau sa sufere din cauza neajunsurilor, asa cum am suferit eu. Vreau sa-i ofer totul", spune Niculae.
"Noi trebuie sa luptam de zece ori mai mult decat copiii care au familie"
Printre tinerii care au trait la centrul de plasament si cu care se mandresc reprezentantii Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 3 se numara: Fabian Sasu, student la Psihologie, Ciprian Iacob, elev la Scoala Populara de Arta, Rair Chirita, student la Agronomie, Vasile Nita, student la ANEFS, si Cristi Marin, elev la Scoala Postliceala Sanitara "Carol Davila". Cu totii sunt prietenii lui Niculae si fiecare dintre ei viseaza sa ajunga cineva in viata. Deocamdata, ei locuiesc in apartamente sociale de doua sau trei camere si primesc, pe saptamana, o alocatie de 450.000 de lei din partea primariei. "Am fost un copil obisnuit, mai spune Niculae. Ma distram cu colegii mei din centru, nu-mi statea mintea la carte, jucam fotbal, ne ciondaneam intre noi, ne mai bateau aia mari, asta era viata acolo. Dar, in clasa a V-a, un suflet bun m-a schimbat total. Este vorba despre doamna profesoara Maria, careia ii port si azi un adanc respect si o dragoste sincera. Dansa mi-a spus ca totul depinde de mine ca sa ajung cineva in viata, pentru ca noi suntem copii in grija statului si trebuie sa luptam de zece ori mai mult decat cei care au familie si o casa. Am ascultat-o! Asa ar trebui sa faca toti abandonatii din toate orfelinatele si centrele de plasament: sa invete si sa asculte de profesorii lor".