Cum se dau notele şi cum se susţin examenele în alte ţări

de notare de la 1 la 10, unde 10 este cea mai mare notă, cu menţiunea că absenţa oricărui fel de performanţă, oricărui fel de reacţie se sancţionează cu NV - "nav vertejuma" - "nicio

de notare de la 1 la 10, unde 10 este cea mai mare notă, cu menţiunea că absenţa oricărui fel de performanţă, oricărui fel de reacţie se sancţionează cu NV - "nav vertejuma" - "nicio notă". În Polonia, există diferenţe clare între învăţământul preuniversitar şi cel superior. În primul caz, se dau note de la 1 la 6, unde 1 e nota minimă, care nu asigură trecerea, iar 6 - nota excelentă, pentru o performanţă peste aşteptări. În cazul universităţilor poloneze, se foloseşte un sistem cu patru note (cu variaţii): 2.0 (notă care nu permite promovarea), 3.0 (notă de trecere), 3.5, 4.0, 4.5, 5.0 (foarte bine, maximul posibil). În Cehia şi Slovacia, şcolile primare şi secundare folosesc o scară de notare de la 1 la 5, 1 fiind cea mai mare notă şi 5, cea mai mică. În cataloage se trec numai numerele întregi, dar, în urma evaluărilor scrise ori orale, elevii pot să primească notele însoţite de o serie de semne distinctive: 3+ e mai bine decât 3, 2- e puţin mai rău decât 2, 1-2 sau 1/2 semnifică o notă undeva, la mijloc, iar 1+ răsplăteşte o performanţă excepţională. Pe de altă parte însă, universităţile utilizează un sistem de evaluare cu patru note (1 - maximul, 4 - nota care nu asigură trecerea) sau o versiune extinsă, cu şase note: 1 sau A, 1.5 sau B, 2 sau C, 2.5 sau D, 3 sau E, 4 sau F (de la Fail). În Italia, sistemul de notare diferă de la un ciclu la altul. În şcoala primară, se dau note de la 1 la 5: 1 - non sufficiente, 2 - sufficiente, 3 - buono, 4 - distinto, 5 - ottimo. În liceu, se dau note de la 1 la 10, 6 reprezentând nota minimă de trecere, iar 8, o notă foarte bună. În Indonezia, sistemul de notare este similar celui românesc, cu o serie de mici diferenţe, cât priveşte notele de trecere: mai precis, la Religie, limbă maternă şi educaţie morală se pică cu nota 5, iar la celelalte materii se pică cu nota 3. Dacă nu promovează la o materie, elevul indonezian va repeta anul şcolar.

Albania
Elevii primesc note de la 1 la 10, cu observaţia că sunt şcoli care folosesc şi zecimale:
• 10 - excelent, cea mai mare notă
• 8-9.99 - foarte bine
• 6-7.99 - bine
• 4-5.99 - suficient
• până la 3.99 - insuficient

Australia
Sistemul de notare este foarte diferit de cel din ţara noastră, iar notele se dau în funcţie de măsura (exprimată în procente) în care un elev reuşeşte să se achite de sarcinile date:
• A - excelent (peste 85%)
• B - bine (70-84%)
• C - satisfăcător (50-69%)
• D - e nevoie de îmbunătăţiri (40-50%)
• E - nesatisfăcător (39% şi sub acest procent).

Austria
Sistemul de notare e de la 1 la 5, unde 1 este cea mai mare notă posibilă:
• 1 - foarte bine - cea mai mare notă
• 2 - bine
• 3 - satisfăcător - indică o performanţă medie
• 4 - suficient - este cea mai mică notă de trecere
• 5 - insuficient - cea mai mică notă posibilă şi singura "sub linie", care nu asigură trecerea

Danemarca

Se utilizează o scară de evaluare numită "scara 13", care conţine însă zece note, în intervalul 00 - 13, unde 00 "răsplăteşte" cea mai slabă performanţă. În şcolile secundare din Danemarca, nota medie se învârteşte în jurul valorii de 8.22. Iată care este sistemul de notare care se foloseşte în acest moment, cu menţiunea că el va fi schimbat, în curând, cu un sistem alcătuit din şapte note, compatibil cu sistemul creditelor transferabile:
• 00 - cea mai slabă performanţă (notă aproape imposibil de acordat: în cadrul unui examen, este nota pe care o primesc absenţii)
• 03 - performanţă foarte ezitantă, imperfectă şi nesatisfăcătoare
• 5 - performanţă nesatisfăcătoare
• 6 - performanţă ezitantă, dar mai mult sau mai puţin satisfăcătoare
• 7 - performanţă puţin sub medie
• 8 - performanţă medie
• 9 - performanţă puţin peste medie
• 10 - performanţă bună, dar cumva obişnuită, de rutină
• 11 - performanţă independentă şi excelentă
• 13 - performanţă excelentă, în adevăratul sens al cuvântului
Bulgaria
Cea mai mare notă este 6, notele fiind urmate, de cele mai multe ori, de zecimale, pentru exactitate (2.50 reprezintă o performanţă slabă, iar 5.75, una excelentă):
• 6 - excelent - cea mai mare notă posibilă
• 5 - foarte bine - a doua notă, ca valoare
• 4 - bine - performanţă medie
• 3 - suficient - cea mai mică notă de trecere
• 2 - slab - nu asigură trecerea

Finlanda
Sistemul de evaluare e alcătuit, în mod tradiţional, din note de la 0 la 10, cu menţiunea că în timp s-a renunţat la notele sub 4, iar 4 a devenit cea mai mică notă acordată. A se remarca şi asemănările cu sistemul autohton de notare:
• 10 - excelent - notă luată de aproximativ 5% din elevi
• 9 - foarte bine
• 8 - bine
• 7 - satisfăcător
• 6 - satisfăcător
• 5 - mediocru
• 4 - notă cu care se pică

Germania
Un elev poate primi note de la 1 la 6, unde 6 este maximul. Notele pot primi, alături de ele, plusuri şi minusuri: 1+, 2- etc.
• 1 - foarte bine, excelent
• 2 - bine
• 3 - performanţă medie
• 4 - cea mai mică notă de trecere
• 5 - insuficient - nu se promovează cu această notă
• 6 - insuficient, cea mai mică notă posibilă

Irlanda
Performanţele elevilor sunt notate cu primele litere ale alfabetului, iar notele se acordă în funcţie de măsura în care elevii fac faţă sarcinilor care le sunt atribuite. Dacă respectivul nu reuşeşte să facă nici măcar 40% din ce i s-a dat, primeşte nota E (25-40%) sau F (10-25%), note care nu asigură promovarea. Performanţele sub 10% atrag după ele eticheta "NG" - No Grade.
• A - elevul se achită de sarcinile date în proporţie de 85-100%
• B- 70-84%
• C - 55-69%
• D - 40-54%

Mexic
Se foloseşte o scară de la 0 la 10, însă, pentru că zecimalele sunt foarte utilizate, se foloseşte adesea o scară de la 0 la 100, pentru mai multă precizie:
• 100 - excelent
• 90 - foarte bine
• 80 - bine (cea mai întâlnită notă în materiile umaniste)
• 70 - medie (cea mai întâlnită notă în materiile reale)
• 60 - notă de trecere
• 0-59 - note care nu asigură promovarea

Spania
În şcolile elementare şi licee se foloseşte un sistem de notare asemănător cu al nostru:
• 9-10 - cele mai mari note - numite "sobresaliente" (excepţionale). Nota 10 se mai numeşte şi "Matricula de Honor" sau "Mencion de Honor"
• 7-8 - note care intră în categoria "notable" (remarcabile)
• 6 - bine
• 5 - cea mai mică notă de trecere
• 3-4 - insuficient
• 0-2 - cele mai proaste note din sistemul spaniol de evaluare a performanţelor şcolare

Elveţia
Se utilizează un sistem de notare de la 1 la 6, unde 6 este nota cea mai mare:
• 6 - foarte bine
• 5 - bine
• 4 - suficient - cea mai mică notă de trecere
• 3 - insuficient - nu asigură trecerea
• 2 - prost - nu asigură trecerea
• 1 - foarte prost - cea mai mică notă posibilă

SUA
Sistemul de notare este alcătuit din cinci note, sub forma literelor alfabetului:
• A - performanţă excelentă ori excepţională
• B - performanţă peste medie
• C - performanţă medie
• D - performanţă scăzută
• E sau F - performanţă şcolară foarte slabă
Belgia, Franţa, Peru, Venezuela, Iran şi Tunisia

Se foloseşte o scară de notare de la 0 la 20, unde 20 reprezintă cea mai mare notă (aproape imposibil de acordat) şi 0, cea mai mică. Cea mai mică notă care asigură trecerea este 10 (corespunzând lui 5 din sistemul românesc de notare). Iată ce semnificaţii au notele peste 10:
• Notele 10 şi 11 - sunt "adecvate"
• Notele 12 şi 13 - note "de trecere"
• Notele 14 şi 15 - note bune
• Notele 16 şi 17 - sunt văzute drept note excelente, remarcabile
• Notele 18 şi 19 - ţintesc perfecţiunea
• Nota 20 - nota perfectă, reprezentând o performanţă şcolară impresionantă

Bacalaureatul la alţii
În Austria, examenul de maturitate, care se încheie cu obţinerea diplomei "Maturazeugnis", consistă în 3-4 probe scrise (care au loc, de regulă, în luna mai) şi 3-4 probe orale (care se ţin în luna iunie), toate având loc în incinta şcolii pe care a finalizat-o respectivul. Candidaţii au însă şi posibilitatea de a redacta o lucrare pe care o pot depune în luna februarie, care, dacă este acceptată, atrage după sine reducerea numărului de probe din cadrul examenului de maturitate. Lucrarea va fi susţinută însă într-una din zilele în care au loc probele orale. Examenul este descentralizat: nu există examinatori externi, candidaţii primesc sarcini şi sunt evaluaţi tocmai de că
tre foştii lor profesori. În Polonia, examenul de maturitate nu este obligatoriu. Dacă vrei însă să mergi la facultate, nu există altă cale decât a susţine "Matura". În Slovenia, "Matura" este examinarea naţională pe care trebuie să o susţină fiecare elev după absolvirea unui gimnaziu (gimnazija) de trei ani, examinare care se finalizează cu obţinerea unei diplome intitulate "maturitetno spricevalo". Examen sută la sută centralizat, "Matura" este organizat şi pus la punct de către Centrul Naţional de Examinare din Slovenia. Examenul nemţesc, "Abitur", este şi el alcătuit din probe scrise şi probe orale, subiectele abordate variind în funcţie de specializarea aleasă de elevi în ultimii doi-trei ani de studiu. După susţinerea examenului, candidaţii primesc o diplomă intitulată "Abiturzeugnis", care conţine notele obţinute şi care, în mod formal, le dă posibilitatea posesorilor să meargă la o universitate. Un examen similar celui german există şi în Finlanda, pus la punct de un organism naţional, Matriculation Examination Board. Susţinerea cu succes a acestuia îi dă posibilitatea candidatului să se înscrie la facultate.

Servicii şi organisme de evaluare şi examinare
În multe ţări ale lumii, aceste sisteme de evaluare şi examinare sunt centralizate, ceea ce înseamnă că se află în subordinea sau pe lângă ministerul de resort din fiecare ţară, aşa cum se întâmplă, de pildă, în România, unde Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare (SNEE) este subordonat MEdC. Această situaţie diferă considerabil de cea existentă în ţările dezvoltate, unde pregătirea examenelor, a diverselor teste, analiza rezultatelor sunt procese lăsate în mâinile unor agenţii independente care se ocupă numai cu acest lucru şi numai din asta trăiesc. Iată câteva exemple de servicii/sisteme/programe de evaluare educaţională subordonate ministerelor din ţările respective: Argentina - Sistemul Naţional de Evaluare a Calităţii - înfiinţat în 1993, Bolivia - Sistemul de Măsurare şi Evaluare a Calităţii Educaţiei - 1996, Brazilia - Sistemul Naţional de Evaluare a Educaţiei de Bază - 1990, Chile - Sistemul de Măsurare a Calităţii Educaţiei - 1988, Columbia - Programul "Cunoaştere" - 1991, Costa Rica - Programul de Măsurare şi Evaluare Educativă al Ministerului Educaţiei Publice - 1993, Ecuador - Sistemul Naţional de Măsurare a Educaţiei - 1996, Mexic - Sistemul Naţional de Evaluare Educaţională - 1992, Paraguay - Sistemul Naţional de Evaluare a Procesului Educaţional - 1992, Republica Dominicană - Sistemul Testelor Naţionale - 1991, Uruguay - Unitatea de Măsură a Rezultatelor Educaţionale - 1996, Ungaria - Centrul Naţional pentru Evaluare şi Examinare a Educaţiei Publice, Albania - Centrul de Evaluare şi Examinare, din cadrul Institutului pentru Cercetare Pedagogică - 1994, Republica Moldova - Departamentul pentru Evaluare şi Examinare, Macedonia - Biroul pentru Dezvoltarea Educaţiei (Unitatea de Evaluare), Spania - Instituto de Evaluacion (Institutul de Evaluare). Există şi organisme independente care se ocupă de evaluare, cum ar fi câteva în SUA: Educational Testing Service, American Educational Research Association, International Association for Educational Assessment sau National Center for Fair and Open Testing. şi în Australia, Olanda, Anglia, ţara Galilor sau Irlanda de Nord există organisme independente de evaluare.