"Vreau să fac Dreptul aşa cum trebuie"
0
De etnie kurdă, Kalksa Mahide s-a refugiat din Turcia, împreună cu familia, acum 10 ani, şi azi e studentă la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii "Nicolae Titulescu" Tânăra
De etnie kurdă, Kalksa Mahide s-a refugiat din Turcia, împreună cu familia, acum 10 ani, şi azi e studentă la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii "Nicolae Titulescu"
Tânăra kurdă e o excepţie în lumea ei. A fost lăsată să înveţe - "la noi, femeile nu prea merg la şcoală, fac câteva clase şi atât" -, aşa că vrea să profite la maximum de şansa oferită.
"Nave min Mahide", zice, zâmbind, fata cu ochi negri şi cu cercei aurii, lungi, ascunşi printre plete. Asta înseamnă, în limba kurdă, "mă numesc Mahide". Pronunţat "Maide", numele tinerei de nici 23 de ani are o semnificaţie aparte: "În arabă, înseamnă <> .
Tata a fost hogea la moschee - la voi se zice preot, la noi hogea - şi cred că din Coran s-a inspirat". O ascult cum turuie şi nu-mi vine să cred. Vorbeşte o română clară şi curată, cu nuanţe, cu accente, cu expresii autohtone, de parcă s-ar fi născut aici şi nu în Agri, orăşelul turcesc de lângă muntele Ararat. "Da, toată lumea se miră de cât de bine vorbesc română, oamenii mi-au cerut adesea şi buletinul să se convingă că nu sunt româncă".
I-e dor de bunica
Despre plecarea din Kurdistanul turcesc, Mahide nu vrea să spună foarte multe. Zice doar atât: "Am ajuns aici pentru că tata avea probleme cu statul turc". Pentru fata de 13 ani, ruptura a fost dureroasă. Mai ales că, în cei zece ani care-au trecut de la sosirea în România, Mahide n-a mai văzut-o nici măcar o dată pe bunica Fatma, cea care a crescut-o. Statutul de refugiat nu-i permite să se întoarcă în Turcia, nici măcar pentru câteva zile.
Abia după ce va primi cetăţenia română îşi va putea permite "luxul" unei vizite. "Pentru mine ar fi ca şi cum m-aş naşte din nou să mă duc în ţara în care m-am născut.
După atâţia ani, abia anul trecut am văzut-o pe bunica, prin internet. Şi-am plâns ore întregi. Ne uitam una la alta şi plângeam. O vedeam foarte îmbătrânită şi mă durea că nu sunt lângă ea". "Mahide zâmbeşte trist şi se opreşte.
Terapie prin învăţat
Ca să uite, atunci când a venit în România, cu mama, tata şi cei doi fraţi, s-a apucat de învăţat. "Nu m-am dedicat decât şcolii. Şcoală, şcoală şi iar şcoală, asta m-a interesat". Iar organizaţia "Salvaţi Copiii" le-a fost de mare ajutor în anii aceia de început, asigurând celor trei copii ai familiei refugiate rechizitele necesare la fiecare început de an şcolar.
Ultimul cuvânt învăţat, "substituire"
N-a făcut meditaţii. A avut, însă, voinţă. "Când am venit, am stat într-un apartament din Pantelimon. Acolo am învăţat eu româna, pe stradă, cu copiii. Şi mi se pare că o limbă se poate învăţa numai pe stradă, asta spun la toată lumea. Am învăţat mai întâi să număr până la 10 şi cuvinte simple, ca <> , <> , iar în trei luni, înţelegeam ce se vorbea în jurul meu".
Ca un burete, a strâns cuvânt după cuvânt şi a încercat să-şi apropie lumea nouă în care intrase, deşi, în primă fază, i s-a părut "total diferit aici. Altă cultură, alte tradiţii. E ca şi cum te-ai duce să stai printre chinezi". N-a încetat niciun moment să-nveţe şi chiar şi-acum îşi adaugă câte un cuvânt în tolbă: "Toţi profesorii mei ştiu că eu mereu îi întrerup şi-i întreb: <> , <> . Subliniez acasă cuvintele pe care nu le înţeleg şi întreb". Ultimul cuvânt învăţat? "Substituire", răspunde repede Mahide. "Care înseamnă <<înlocuire>> ", adaugă, pe ton victorios.
E norocoasă că poate studia
Şcoală generală, liceu, facultate... Pentru cei care-şi doresc să înveţe, ăsta e un traseu normal. Pentru majoritatea fetelor kurde, educaţia nu e o opţiune.
"Eu trebuie să-i mulţumesc lui tata pentru că m-a lăsat să merg la şcoală. La noi, femeile nu prea merg la şcoală. Fac şi ele câteva clase, dacă fac, şi dacă nu, stau acasă. Eu sunt printre femeile cele mai norocoase că am făcut şcoală şi fac în continuare şcoală".
Din punctul ăsta de vedere, România i-a purtat noroc: "Dac-aş fi rămas în Turcia, nu ştiu care-ar fi fost soarta mea, chiar nu ştiu. Şi nici nu vreau să o ştiu. Cred că n-aş fi făcut atâta şcoală câtă fac aici. Eu mă bucur de soarta pe care o am acum, că studiez, că învăţ multe, foarte multe lucruri".
O privesc. S-ar fi irosit, poate, în lipsa studiului. Şi-ar fi fost păcat să se piardă un om cu-atâta dorinţă de-a cunoaşte. Care apreciază şi sistemul românesc de învăţământ, aşa cum e el, stufos şi plin de informaţii : "O spun la modul cel mai serios că mi se pare foarte bun învăţământul din România. Până a veni aici, eu n-am învăţat nimic. Am foarte multe rude în Turcia cu care dialoghez şi care, în liceu, nu ştiu niciun război, nu ştiu nimic.
Pentru că în Turcia există sistemul acela de a vorbi numai despre ei. Ei altceva nu ştiu decât istoria turcilor, şi că ei sunt cei mai tari, că ei au bătut pe toată lumea... Nu afli despre ceea ce se întâmplă în lume".
Totul se învârte în jurul şcolii
Mahide e astăzi studentă în anul III la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii "Nicolae Titulescu" din Bucureşti şi ţine cu dinţii de şansa oferită, aceea de a învăţa. Nu uită că alte tinere kurde de vârsta ei nu pot face ce face ea şi nu-şi permite să neglijeze niciun moment îndatoririle de student.
"Eu chiar vreau să fac Dreptul aşa cum trebuie, nu să merg cu diploma în mână şi să nu ştiu nimic. Până la urmă, nu învăţ pentru alţii, învăţ pentru mine. Şi faptul că am fost prezentă tot timpul la cursuri, asta m-a ajutat foarte mult să înţeleg. Că eu pot să citesc cartea acasă, dar dacă n-am exemple... Uite, de pildă, profesorul Boroi, pe care l-am avut eu la Drept civil în anii I şi II, ne-a explicat materia mai mult prin glume: <<Ţiţi a luat de la Piţi un apartament...>> , de-ţi era drag să te duci la cursuri şi să înveţi".
Parcă uşor ruşinată, mărturiseşte că a avut şi o restanţă. Pe care foarte greu a suportat-o. "Am plâns trei săptămâni. Şi ştii ce mi-a zis un profesor? <> Dar pentru mine a fost un coşmar". Pentru Mahide, aproape totul are legătură cu studiul.
Căsătoria nu a însemnat renunţarea la facultate, iar atunci când ea şi soţul şi-au căutat un apartament cu chirie, l-au ales în aşa fel încât Mahide să aibă unde învăţa.
Când a plecat la mare - pentru prima dată în viaţa ei -, şi-a luat după ea şi cartea de Drept civil. Iar atunci când ne-am întâlnit, ne-a făcut loc în pauzele de învăţat, că doar era în sesiune şi studia pentru examenul de Procedură penală.
Nu vreau să merg cu diploma în mână şi să nu ştiu nimic. Până la urmă, nu învăţ pentru alţii, învăţ pentru mine.
Kalksa Mahide,
studentă
"Vreau să-mi apăr drepturile"
Două lucruri sunt definitorii pentru Mahide. Unu, că şcoala e pe primul plan, şi doi, că "vrea să-şi apere drepturile", o sintagmă care a apărut de multe ori în timpul discuţiei noastre. A avut parte de replici şi de atitudini mai puţin prietenoase pe parcursul anilor, aşa că a învăţat să se apere şi să-şi spună clar şi răspicat punctul de vedere.
Note mai mici decât cele meritate, o profesoară în liceu care-a întrebat-o: "Ce caută ea la teroriştii ăia?", atunci când a văzut-o intrând în clădirea unde funcţionează asociaţia culturală a kurzilor din Bucureşti... "Mie nu-mi place să tac dacă am dreptate, vreau să-mi apăr drepturile. Şi mi se pare că lucrurile pe care le fac la facultate îmi folosesc şi în viaţa de zi cu zi.
Uite, de pildă, eu stau în chirie acum şi mi-a spus proprietara că trebuie să mă mut, că vrea să vândă. Şi am întrebat-o: <> . Soţul a şi zis: <> ".
Modelul ei e Feleknas Uca
"Sunt foarte multe represiuni împotriva kurzilor în Turcia şi ce mă doare pe mine e că, deşi acţiunile sunt îndreptate asupra noastră, tot despre noi se spune că suntem terorişti. Există zeci de case în Kurdistan care acum sunt goale pentru că turcii le-au dat foc, iar oamenii a trebuit să plece de acolo. Dar lucrurile astea nu sunt arătate la televiziunea turcă...".
O ascult. E hotărâtă să se pună în slujba celor mai slabi: "Eu vreau cel mai mult să mă realizez profesional. Pentru mine şi cred că pentru toată lumea ar fi o mândrie ca o fată din Kurdistan să reprezinte kurzii. Mi-ar plăcea să merg şi la Strasbourg, şi la Haga, să merg unde se poate ca să apăr drepturile kurzilor. La noi, există o fată, Feleknas o cheamă (n.r. - Feleknas Uca, europarlamentar de etnie kurdă), din Germania, care a intrat în politică şi care chiar are un rol.
Ea a venit aici în România, la un spectacol, şi i-am spus: <> . Să arăt lumii că noi chiar nu suntem terorişti aşa cum se spune. Peste tot se spune asta, dar nu sunt relatate chiar toate poveştile, lumea nu ştie adevărul..."
Se încarcă comentariile...
