Vinul de casă, lăsat pe marginea drumului
0
Micii producători din zone viticole renumite se plâng că anul acesta vor rămâne cu vinul în beci. Anul acesta, producţia de struguri a fost bună, însă vinul de casă făcut în zone viticole precum cele din Drăgăşani, Odobeşti, Panciu sau Jidvei nu prea mai au căutare. CLICK AICI PENTU FOTOTGALERIE!
„Lumea nu mai are bani!”, ridică din umeri un bătrân din Prundeni, un sat aflat la câţiva kilometri de Drăgăşani. În speranţa că vor salva totuşi ceva din recolta bogată de anul acesta, localnicii au scos la poartă sticle de vin şi au atârnat coşuri cu struguri în copaci.
Marfa bună ar trebui să fie suficientă reclamă ca muşteriii să se oprească din drum. Vânzătorii sunt oameni trecuţi de 70 de ani. Aşa-şi petrec timpul: de-o parte şi de alta a Drumului Naţional 64, aşteptând clienţi.
Ultima generaţie de podgoreni
Gheorghe Buzatu (76 de ani) stă cât e ziua de lungă la şosea, doar-doar mai strânge un ban să-l pună deoparte. „Noi, bătrânii, ţinem pământul, iar cu banii agonisiţi abia dacă trăim de azi pe mâine. Un litru de vin din viţă altoită, nobilă, se vinde cu 4 lei, iar kilogramul de struguri cu un leu. Nici aşa nu avem cui să dăm, când o zi de muncă la vie este 40 de lei, plus mâncarea şi băutura pe care trebuie să le dai omului”, explică bărbatul.
Bătrânii se plâng că nu strâng din vânzarea la poartă nici banii pentru înmormântare. „Eu stau de-o săptămână, de dimineaţa până seara, pe marginea drumului, şi am vândut doar o stică cu vin. Nu facem nici bani pentru înmormântare din munca noastră”, povesteşte Ana Antonie (73 de ani).
Maria Ceauşu (70 de ani) îşi aminteşte de vremurile de-altădată: „Când eram copil, veneau negustorii, gustau vinul din butii şi, dacă le plăcea, se tocmeau şi-l cumpărau. Iar cu banii de pe vin ne trimiteau pe noi la şcoală. Acum, soiurile noastre nobile, de Fetească, Sauvignon sau crâmpoşie stau în bătaia soarelui, pe marginea drumului. Noi suntem ultima generaţie care îşi mai rupe oasele cultivând viţă-de-vie”.
Preţul nu acoperă cheltuielile
Şi podgorenii vrânceni şi-au scos la marginea drumului producţia de struguri de vin din acest an. Preţul la litrul de vin nu sare de 3 lei, acesta neacoperind însă cheltuielile de întreţinere a viei.
„Va fi o medie la struguri de 8.000 de kilograme la hectar la nivel de judeţ. Am putea spune că este o producţie bună de vin şi struguri de calitate“, ne-a declarat agronomul Costel Ichim. Potrivit oenologului Tudor Manole, 95% din producţia de struguri din zona Vrancei este deţinută de micii fermieri.
Proiect
Primarul comunei Prundeni, Horia Ion Horăscu, susţine că va iniţia un proiect pentru ridicarea unui parc industrial unde să se folosească strugurii pentru compoturi, dulceţuri şi gemuri. „Investiţia oamenilor este de 16 lei pe litru pentru vinul care nu se vinde nici cu patru lei. După culesul viilor, vreau să-i unesc pe toţi într-o asociaţie, pentru a beneficia de ajutor de la stat”, a spus edilul.
Vin din 2001, învechit din lipsă de cumpărători
George Sălcudean produce anual cel puţin 100 de litri de vin
Gheorghe Sălcudean (56 de ani) din comuna Şona, judeţul Alba, trăieşte, de când se ştie, printre struguri. Deşi munceşte pe podgoriile de la Jidvei, toamna nu se odihneşte până nu îşi termină treaba în via din grădina sa.
Dimineaţa, bărbatul, care locuieşte la şapte kilometri de cramele Jidvei, se trezeşte la ora cinci. Îşi face de lucru prin gospodărie, iar două ore mai târziu pleacă spre dealurile acoperite de viţă-de-vie. Până la ora 17.00, adună aproximativ 300 de kilograme de struguri, care ajung ulterior să fie procesaţi la crama Jidvei.
Ajuns acasă, se apucă de strugurii lui. Noaptea îl prinde printre butoaiele de stejar din pivniţă. „Din tată în fiu, în familia noastră există tradiţia de a face vin. Asta am învăţat şi asta ştiu să fac dintotdeauna”, explică Gheorghe Sălcudean.
Ajutor primeşte de obicei doar de la soţie, dar atunci când vine vremea pregătirii mustului, i se alătură şi alte rude, dar şi prieteni. „Dacă nu ne ajutăm între noi, nu avem cum să răzbim, că e mult de lucru. Aşa cum unii vin să mă ajute pe mine, aşa mă duc şi eu să-i ajut”, spune bărbatul.
Gheorghe Sălcudean produce, în fiecare an, minimum 100 de litri de vin. „Fac şi alb, dar şi roşu. Mai fac şi ţuică de prune sau, uneori, chiar din vin. Tot ce produc încerc să vând, că nici eu nu beau şi nici soţia”, explică acesta.
Din nefericire, nu prea reuşeşte să găsească cumpărători, dovadă şi faptul că butoaiele din pivniţă îi sunt mereu pline. „Am încă vin din 2001. Îl mai ţin, doar nu o să îl arunc, după ce am muncit atâta pentru el”, spune Gheorghe Sălcudean.
Tot ce produc încerc să vând, că nici eu nu beau şi nici soţia. Am încă vin din 2001. Îl mai ţin, doar nu o să îl arunc, după ce am muncit atâta pentru el.
Gheorghe Sălcudean
viticultor
Se încarcă comentariile...
