Vaccinul românesc, în moarte clinică

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Deşi a „înghiţit“ milioane de euro, Institutul Cantacuzino a ajuns o ruină şi nu mai produce vaccinuri de doi ani
Deşi a „înghiţit“ milioane de euro, Institutul Cantacuzino a ajuns o ruină şi nu mai produce vaccinuri de doi ani

Singurul institut din România care producea vaccinuri şi-a încetat activitatea din cauza incompetenţei managerilor. Stocurile s-au terminat, iar ţara noastră va fi nevoită să importe la costuri de trei ori mai mari.

Consecinţele iresponsabilităţii şi incompetenţei celor care conduc Institutul Cantacuzino din Bucureşti vor începe să lase urme în viaţa pacienţilor români. Singurul institut care producea vaccinuri are, încă de acum doi ani, licenţa de producţie suspendată de către Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM).

Deşi compania a primit de la Banca Mondială 8,5 milioane de euro în 2010 pentru modernizare şi creşterea capacităţilor de producţie, banii au fost, practic, aruncaţi pe fereastră. Asta pentru că, după presupusa retehnologizare a unei linii de producţie, aceasta a fost închisă din nou pentru... retehnologizare. Acum, în 2012, România este nevoită să stea la mâna producătorilor străini. Stocurile de vaccinuri s-au epuizat, iar costurile importurilor sunt triple faţă de cele ale Institutului Cantacuzino.

„Vaccinurile nu erau sigure"

Specialiştii de la ANM au constatat că, la Institutul Cantacuzino, condiţiile de producere a vaccinurilor sunt sub limita admisibilă. „În urma controalelor, condiţiile nu corespundeau standardelor de bună practică de fabricaţie. Asta înseamnă că nu ai garanţia că produsul este de calitate, concluzie apărută în urma analizei standardelor GMP, care ia în calcul de la infrastructură, dispozitive la validarea procesului de fabricaţie, personal, materii prime, fluxuri de materiale, înregistrări", ne-a explicat Robert Ancuceanu, consultant farmaceutic şi fost angajat ANM.

Imunizarea antigripală, problemă în toamnă

Principalele probleme la Cantacuzino erau legate de echipamentele de fabricaţie, organizarea fluxurilor etc. „În aceste condiţii, nu poţi avea garanţia că vaccinul este de bună calitate. Pot exista două consecinţe: fie impact asupra siguranţei (vaccinul poate să contamineze microbian, pot apărea reacţii adverse) sau o consecinţă de eficacitate pentru că vaccinul nu conţine cantităţile optime de substanţe.

Situaţia este cu atât mai rea cu cât se apropie sezonul rece, când românii trebuie să se vaccineze împotriva virozelor respiratorii. „Urmează sezonul rece. Din octombrie-noiembrie, când vine frigul, începem să ne aşteptăm la virozele de iarnă, virozele respiratorii. Această problemă vine peste probleme existente deja.

Pe lângă faptul că nu avem un institut care să producă vaccin antigripal, nu avem nici doze pentru copiii de 4 luni şi nici pentru cei de 1 an. Aceste vaccinuri lipsesc de cel puţin două luni. Situaţia este îngrijorătoare pentru că toate vaccinurile trebuie să vină din import, ceea ce înseamnă costuri mai mari şi număr mai mic de vaccinuri făcute", se plânge medicul de familie Remus Lupu.

Dozele vor trebui cumpărate de minister din afară şi vor face o gaură uriaşă în buget, deoarece acestea costă minimum 25-30 de lei doza, pe când vaccinul de la Cantacuzino ar fi costat 15 lei.

Răspunsul la întrebarea cine se face vinovat de această situaţie este greu de găsit. Ministerul Sănătăţii, care numeşte politic managerii institutului, se spală pe mâini, deşi, în trecut, şi-a luat angajamentul să nu-l lase să se scufunde. „Nu vom abandona Institutul Cantacuzino. Acesta este producătorul nostru şi a fost autorizat întotdeauna numai pentru producţia în România, fără export. Acum, dacă suntem în UE, trebuie să obţinem autorizaţie de fabricaţie nouă. Soluţia privind importul vaccinurilor este una tranzitorie, întrucât Cantacuzino nu produce acum vaccinuri", declara în 2010 Geza Molnar, consilierul ministrului Sănătăţii Cseke Attila.

Eugen Nicolăescu, fostul ministru al Sănătăţii, spune că instituţia este de vină, pentru că a preferat să închidă ochii în faţa problemelor institutului. „Între 2006 şi 2008 s-au făcut studii de fezabilitate şi s-au alocat bani pentru refacerea unei capacităţi noi care trebuia să asigure integral necesarul României, inclusiv pentru export. La momentul respectiv, la sfârşitul lui 2008, fondurile alocate acopereau 95% din necesar. În 2009, mai era nevoie de 10 milioane de euro pentru ca totul să funcţioneze bine, bani pe care institutul nu i-a văzut nici până în ziua de azi. Dacă sănătatea României stă în 10 milioane de euro, înseamnă că situaţia este extrem de gravă", a declarat, pentru „Adevărul", Eugen Nicolăescu.

Acuzaţiile lui nu se opresc aici. „Au tăcut (n.r. - miniştrii), s-au ascuns şi au preferat să-l lase să se degradeze şi să se ajungă la această situaţie gravă, care eu cred că ţine de securitate naţională. E mai uşor să imporţi decât să produci. Avantajele sunt mai mari pentru cei care fac importuri, pentru unii din Ministerul Sănătăţii. În 2008, am făcut trei milioane de vaccinuri, deci se poate", conchide Nicolăescu.

"Dacă sănătatea României stă în 10 milioane de euro, înseamnă că situaţia este extrem de gravă.''
Eugen Nicolăescu fost ministru al Sănătăţii


Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite