Trei tentative de suicid la un orfelinat

În două ore, trei adolescenţi din Centrul de plasament de urgenţă din Piteşti au ajuns la spital. Toţi cei trei copii au suferit traume grave. În ciuda consilierii primite, ei au încercat însă să-şi ia viaţa.

Joi seara, la interval de doar două ore, cei trei au ajuns la urgenţa Spitalului de Pediatrie. Un băiat în vârstă de 17 ani s-a tăiat pe mână cu un cuţit, iar două fete de 13 şi, respectiv, 14 ani au băut soluţie dezinfectantă. Copiii sunt acum internaţi, fiind atenţi supravegheaţi. Starea lor este în afara oricărui pericol şi vor urma consiliere psihologică.

Cei trei au trăit adevărate drame. Băiatul se află de trei luni în plasament, fiind internat după ce mama i-a murit în braţe, iar tatăl l-a abandonat. Una dintre copile a fost violată, iar cea de-a treia fată a fost părăsită de ambii părinţi. Cele două se află la Centrul de urgenţă de aproximativ două luni de zile.

„Prin protecţie înţeleg închisoare“

Psihologul Andreea Martin, unul dintre cei care îi consiliază pe copiii instituţionalizaţi, spune că cei trei privesc protecţia care li se oferă ca pe o închisoare, şi nicidecum ca pe un bine. Şi asta pentru că aceştia nu au voie să iasă nicăieri, să meargă la şcoală şi cei mai mulţi dintre ei au pierdut speranţa că îi va mai lua cineva acasă.

„Noi trebuie să-i protejăm, iar ei prin protecţie înţeleg închisoare. Ei nu au voie să părăsească centrul, să meargă la şcoală, dar aşa este legea. Băiatul s-a automutilat pentru că vrea să plece de aici, fata de 13 ani a băut soluţia de spălat pe jos pentru că mama ei nu s-a prezentat la procesul de custodie ce a avut loc ieri, iar cel de-al treilea copil, pentru că nu e lăsat să meargă la şcoală”, a explicat Andreea Martin.

Direcţia pentru Protecţia Copilului Argeş a demarat o anchetă. Directorul instituţiei, Adrian Macovei, susţine că cei 19 angajaţi sunt suficienţi pentru a avea grijă de cei 12 copii din centru.

„Cauzele le putem găsi în motivele pentru care aceşti copii au ajuns aici. Sunt traumatizaţi. Au trăit nişte mici drame interioare şi astfel au recurs la aceste acte necugetate”, a spus Adrian Macovei.

Foarte important pentru o bună dezvoltare emoţională este prezenţa unor relaţii care să protejeze copilul, să-l facă să se simtă acceptat. Resursele sunt foarte reduse într-un centru de plasament, iar lucrul cu trauma nu este deloc uşor.
Cezara Dasu
psihoterapeut

„Prison Break“, varianta românească

Patru minori, cu vârste de 16 şi 17 ani, deţinuţi în Penitenciarul de Tineri şi Minori Tichileşti (PTM), au fost prinşi în timp ce încercau să evadeze. Ei au săpat cu o lingură un orificiu în toaleta celulei în care erau „cazaţi“. „Supraveghetorul, în urma unui control inopinat, a constatat că minorii, folosindu-se de un corp contondent, cu intenţia de a evada, au săpat la baza peretelui camerei“, a explicat subinspectorul Jenel Şogor, purtătorul de cuvânt al IPJ Brăila.

De fapt, tinerii sunt la cea de-a treia tentativă de evadare din respectivul penitenciar în mai puţin de zece zile. Psihologul PMT Tichileşti spune că pentru cei patru tentativa de evadare a fost pur şi simplu o joacă. “Toate cele patru persoane au avut manifestări teribiliste, personalităţi imature, social şi afectiv. Este adevărat că nu au avut modele de identificare morale, toi cei patru despre care vorbim având modele infracţionale paterne şi cred că totul a fost pur şi simplu joacă pentru ei”, a spus psihologul.
 
Băieţii sunt toţi din Galaţi. Cel de 17 ani, care este închis pentru tâlhărie, a mai fost încarcerat pentru scurt timp şi în Elveţia pentru furt de maşini, apoi în Danemarca, pentru aceeaşi infracţiune, iar la Tichileşti era închis de mai puţin de o lună. Acum cei patru deţinuţi au fost transferaţi la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Galaţi, iar, pentru fapta lor şi-ar putea prelungi sentinţele cu încă cinci ani.

De ce se sinucid copiii?

Potrivit psihoterapeutului Cezara Dasu de la Spitalul de Psihiatrie Titan din Capitală, gestul celor trei poate fi o formă de protest. Potrivit acesteia, în centrul de plasament, autoritatea ar trebui să preia atribuţiile părinţilor, însă privarea de libertate totală poate fi percepută ca un exces.

„Autoritatea este prea restrictivă, deşi scopul acestor limite este unul pozitiv, însă nu şi suficient de adaptat la nevoile copiilor. Astfel, efectul poate fi contrar. Foarte important pentru o bună dezvoltare emoţională este prezenţa unor relaţii care să protejeze copilul.

Resursele sunt foarte reduse într-un centru de plasament, iar lucrul cu trauma nu este deloc uşor. Terapia ar fi vitală, dar nu suficientă, mai ales când copiii vin după o traumă şi ajung într-un mediu neprielnic. Pot suferi o nouă traumă, care este greu de suportat”, a mai explicat Dasu.