Tineri care si-au implinit visul: masteranzi si doctoranzi in SUA

"M-as intoarce in Romania doar daca as avea aceleasi oportunitati" Seara in care a primit scrisoarea de la University of Columbia a fost cea mai fericita din viata Cameliei Minoiu: "Tocmai venisem

"M-as intoarce in Romania doar daca as avea aceleasi oportunitati"
Seara in care a primit scrisoarea de la University of Columbia a fost cea mai fericita din viata Cameliei Minoiu: "Tocmai venisem de la scoala cand am observat ca am doua scrisori: prima incepea cu "We regret...". Apoi am deschis scrisoarea de la Columbia, care incepea cu "Congratulations", iar primul paragraf oferea un rezumat al ofertei de bursa (fellowship) garantat timp de 5 ani in programul de doctorat". Si-a dorit sa plece la studii in America inca din liceu: "Aveam un catalog vechi al Universitatii Colorado, care prezenta viata de "undergraduate" (student) la o universitate americana intr-un mod foarte tentant si il citisem din scoarta in scoarta de cateva ori", povesteste ea. Dupa terminarea studiilor universitare in economie la Budapesta, Camelia a facut un masterat la London School of Economics doar pentru a reusi apoi sa mearga la doctorat in SUA. In timpul anului de masterat a depus 17 dosare de candidatura, dintre care 13 la universitati in America si patru la universitati europene. Pentru unul din testele obligatorii de admitere la universitatile americane, Graduate Record Examination (GRE), Camelia a invatat cuvinte pe de rost timp de doua luni: "Imi facusem cartonase cu cuvinte necunoscute: pe fata era scris cuvantul, pe spate erau scrise definitia, antonime si sinonime, si le repetam zilnic in metrou in drum spre scoala". A ajuns la New York cu doua saptamani inainte de atacul de la 11 septembrie 2001: "A fost un moment foarte tulburator, socant, si, timp de cateva zile, am vrut sa ma intorc. Profesorii m-au sfatuit sa mai astept si sa ma mai gandesc, dupa care am intrat in valtoarea examenelor si nu m-am mai gandit sa plec." "Cultura americana este caracterizata, printre altele, de adularea conceptului de "winner", "you can do it", atitudinea de castigator, cel care crede in aptitudinile sale si in sansa de a invinge", spune ea. Ce-i place cel mai mult in America? "Faptul ca nu am fost (si nu voi fi) niciodata tratata ca un "cetatean de mana a doua"". Ce-i place cel mai putin? "Mancarea nu prea are gust, si se face risipa de plastic si hartie". Camelia marturiseste ca ar locui in America toata viata. "M-as intoarce in tara numai in conditiile in care as avea aceleasi oportunitati. Cu siguranta, America este taramul multor posibilitati. Multe vise pot fi implinite aici daca se depune efortul necesar".

"In State ai un sentiment de ireal"
Sase ani batuti pe muchie. Atat i-a luat Mihaelei Giurca sa-si vada visul cu ochii. S-a gandit sa plece in State dupa al doilea an de facultate - Economie Mondiala, ASE - si-a ajuns in orasul Rochester abia in septembrie 2004. O perioada de lucru intr-o companie multinationala si un stagiu de practica la Istanbul prin AIESEC (organizatie internationala a studentilor in economie) i-au schimbat fundamental modul de a se raporta la propria persoana: "Mi-am petrecut vara cu alti 45 de studenti din toata lumea. Si desi am avut parte de destule socuri, culturale, fizice chiar (cutremurul din 1999), cel mai mare a fost acela ca nu m-am simtit cu nimic inferioara sau diferita de ceilalti. Am luat astfel virusul "internationalismului" si m-am intors acasa hotarata sa plec". Mihaela stia ca vrea sa ramana in lumea afacerilor, asa ca un MBA ar fi avantajat-o cel mai bine. Dar pentru ca una dintre conditiile de baza ale obtinerii unui astfel de master presupune existenta unor ani de experienta, Mihaela a mai lucrat trei ani in tara, dupa absolvire, inainte de a se gandi concret la plecare. Mihaela are acum 27 de ani si se afla deja de un an de zile in State. A trecut cu bine de primul an de MBA si se pregateste de urmatorul. Bursa nu-i acopera insa decat jumatate din cheltuielile de scoala. Dupa ce si-a vandut garsoniera si masina sa plateasca in totalitate anul I, nu ii este prea clar cum o sa se descurce cu celalalt. Lucreaza acum in Boise, pe timpul vacantei, si spera sa poata lucra si dupa inceperea scolii. "Am un sentiment de ireal, pentru ca traiam toate cliseele din filme: campusul frumos aranjat, masinile decapotabile pe autostrada, "zgarie-norii" din New York, autobuzul galben care duce copii la scoala, casele cu gazon in fata si americanii care ies la tuns iarba in fiecare duminica...", spune Mihaela. N-are multi prieteni aici si-i lipseste sporovaiala specific romaneasca. "Imi lipseste sa vorbesc romaneste. Usurinta de a ma exprima. Eu sunt genul ironic, fac glume si apropouri, jocuri de cuvinte. Nu pot face asta in engleza sau, in fine, nu cu precizia din romana. Si de multe ori trebuie sa reformulez ce am spus, nu pentru ca nu ar fi corect in engleza, ci pentru a fi sigura ca nu sunt inteleasa gresit. Imi lipseste naturalul unei culturi familiare", povesteste galateanca pe care a adoptat-o Bucurestiul inca de la 7 ani. Nu-i place deloc ca americanii traiesc la limita dintre independenta si singuratate: "Eu sunt invatata ca in Romania, vazut cu prietenii, vazut cu parintii, vorbit despre orice. Imi e foarte greu aici, in continuare, sa-mi dau seama despre ce poti vorbi si despre ce nu, daca poti suna pe cineva sau daca nu, daca a spus ca nu poate veni cu tine la film e pentru ca nu vrea sa fim prieteni sau chiar nu are timp. Oamenii sunt asa de politicosi aici ca e greu sa-ti dai seama ce e adevar si ce e politete".

"In predare, americanii pun accent pe aptitudinile de leadership, pe comunicare si team building"
Dana a aplicat pentru Loteria Vizelor si a castigat din prima incercare. A plecat in iulie 2000 la New York impreuna cu sotul sau, Mihai, care deja lucrase in SUA ca analist financiar timp de trei ani. "Prima impresie a fost coplesitoare. M-au frapat cateva elemente: aerul respirabil si mult mai curat al New York-ului, civilizatia si spiritul de comunitate, amalgamul de culturi din oras care, in loc sa ma sperie, mi-a dat o senzatie de confort, sentimentul de proprietate care s-a transmis din generatie in generatie si faptul ca oamenii cunosc si respecta valoarea banilor", spune Dana, 32 de ani, din Bucuresti. Dar dorinta ei a fost sa creasca profesional. Dupa aproape doi ani de lucru in domeniul marketing-ului in New York, a inceput sa studieze pentru testele TOEFL si GMAT pentru a se inscrie la universitate. A fost acceptata la Pace University, iar in 2006 urmeaza sa absolveasca un Master of Business Administration (MBA). Faptul ca ea lucreaza in timp ce merge la scoala, o ajuta foarte mult sa inteleaga cum se aplica anumite concepte: "Experienta intr-o scoala americana este complet diferita de experienta de studiu intr-o scoala romaneasca, pe langa metoda de predare diferita bazata pe studii de caz si proiecte de grup si individuale, se pune accentul pe dezvoltarea aptitudinilor de leadership, comunicare, team building si altele. Scolile au o infrastructura impresionanta, totul fiind disponibil online si foarte accesibil". Dana spune ca se simte bine printre "straini" si ca si-a facut prieteni de cele mai diverse nationalitati: japonezi, chinezi, rusi, francezi, greci, cativa romani si cativa americani. "Nu caut neaparat compania romanilor, ci mai degraba pe cea a oamenilor cu care am lucruri in comun, indiferent de nationalitate. Nationalitatea nu are de-a face in nici un fel cu valorile umane. Experienta, educatia si valorile personale sunt cele care conteaza". Cat despre intoarcerea in Romania: "Nu imi pun problema daca vreau sa traiesc undeva anume in lume. De fapt, as vrea sa fiu "cetatean al planetei" si sa pot trai si munci oriunde in lume. Sunt atat de multe locuri minunate, de ce sa-ti doresti sa traiesti doar intr-un anumit loc?". Pentru ea "tara" este acolo unde sunt amintirile, oamenii dragi, sufletul in general. "Nu elimin posibilitatea de a ma intoarce in Romania, este chiar o optiune foarte clara pe care as vrea sa o mentin deschisa. As vrea in mod cert sa ajut intr-un vreun fel sau altul la dezvoltarea societatii romanesti". Este America taramul tuturor posibilitatilor si al implinirii visurilor? "Depinde de posibilitati si depinde de visuri. Trebuie sa existe un element de realism si dorinta foarte clara de a realiza ceva. Fara foarte multa munca nu se poate realiza nimic nicaieri".