Stapana comorii de la Inspectoratul Scolar Bucuresti

De opt ani de zile e stapana pe comoara Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti (ISMB). Acea comoara fara de care nici o institutie n-ar putea functiona, caci, asa cum se spune, "nu poti avea

De opt ani de zile e stapana pe comoara Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti (ISMB). Acea comoara fara de care nici o institutie n-ar putea functiona, caci, asa cum se spune, "nu poti avea viitorul daca nu-ti cunosti trecutul". Regatul Rodicai Oteleanu se intinde pe 1.100 metri liniari. Care inseamna aproape 50.000 de dosare cu hartii. Stie povestile scolilor din Capitala si vrea sa vada, in picioare, un Muzeu de arhivistica al invatamantului preuniversitar.
Respectul pentru foile-ngalbenite de vreme
Daca o cauti pe arhivista la inspectorat, ti se raspunde invariabil ca e in pod, la ale ei. Acolo, in patru incaperi, e arhiva curenta a ISMB-ului: documente din perioada 2001-2004. Restul, din 1968 pana-n 2001, se afla intr-o cladire din strada Ernest Brosteanu, unde functiona odinioara Scoala de fete nr. 118 si unde, si mai devreme, prin 1678, era un cimitir. Rodica Oteleanu are 43 de ani si stie multe povesti. Si are un adevarat cult pentru foile-ngalbenite de vreme, care respira istorie. O cunosc toti in inspectorat: se-agita, organizeaza expozitii si da zeci de telefoane. Unii ii zic pe sleau ca nu e sanatoasa, iar altii ii zic sa mai stea locului, ca n-are 20 de ani. In spatele tuturor sfaturilor si apelativelor se-ascunde insa admiratia pentru un om care n-a incetat sa se bucure de viata si de meserie. Recunoaste candid ca se simte ca o "fetiscana plecata de la parinti sa-si faca un viitor". Caci a luat-o, intr-adevar, de la zero: dupa divort, s-a mutat din apartamentul familiei intr-un camin al invatamantului preuniversitar. Camera in care sta e un muzeu in miniatura, caci peretii-s plini de acte si fotografii. Si, ca un arhivar care se respecta, si-a pastrat cu grija toate documentele personale, inclusiv oracolul din scoala generala si caietul de impresii.
Primul arhivist din istoria inspectoratului
Curajul nu-i lipseste Rodicai Oteleanu. Desi in adolescenta parea sa ramana prizoniera statutului de gestionara la "Cocorul", si-a luat inima-n dinti si-a pornit-o pe alt drum. A facut cursuri de specialitate si, din 1997, e primul arhivist pe care l-a avut vreodata Inspectoratul Scolar al Capitalei. S-a apucat si de facultate, starnind dispretul tatalui, care i-a trantit: "Mai bine te duceai cu vaca decat sa dai la facultate!". Ca sa intre la ISMB, a dat examen scris si proba practica. Care-a durat un an de zile: "Am intrat intr-o sala a Colegiului "Iulia Hasdeu", plina de lazi cu hartii puse una peste alta, pe 1 mai 1997. Si-am iesit un an mai tarziu, in 1998. Eram plina de praf si de mizerie, numai ochii mi se mai vedeau. Am luat cutie dupa cutie, am citit fiecare foaie si le-am asezat in dosare asa cum trebuie: an, serviciu, problema (1995, Serviciul salarizare, Carti de munca). Am chemat o firma de legatorie sa le lege, am facut inventarul si, gata! Arhiva de la "Iulia Hasdeu" e din 1926 si contine circa 30 m liniari de documente". In componenta unei arhive intra toate actele create si detinute de o institutie. De la compartimentele ISMB-ului pana la arhiva din pod nu e drum lung. Cateva zeci de metri doar. Cu toate acestea, pana a ajunge sa fie parte propriu-zisa a arhivei, trec perioade bune de timp. Actele vin in cutii, in mape si dosare, sunt selectionate si puse pe categorii, legate si inventariate in functie de nomenclator. Abia apoi capata statutul de "documente de arhiva". In sarcinile Rodicai Oteleanu intra si indatorirea de a verifica starea arhivelor din cele 487 de unitati de invatamant preuniversitar din Capitala: "Arhiva trebuie sa fie la parter, chiar langa secretariat. Iar dosarele cu documente trebuie asezate pe rafturi metalice sau din lemn ignifugat. Pe jos, ciment, nu linoleum sau parchet. Cotoarele de diplome nu stau pe rafturi, ci in fisete metalice, iar cataloagele, in mape speciale, caci se mai scot din arhiva cu ocazia diverselor aniversari. In plus, in arhiva nu se fumeaza, iar geamurile trebuie sa aiba pervaz din fier".
Arhiva, la expozitie
Ultima isprava a Rodicai Oteleanu o reprezinta realizarea unei expozitii cu documente din arhivele scolilor bucurestene, expozitie permanenta si gazduita de Casa Corpului Didactic. Profesorii ce vor veni la perfectionari au ce vedea: un proces-verbal iscalit de Regele Carol, din 1885, un decret al lui Carol al II-lea, din 1935, certificate de botez, diplome de merit, adeverinte, autorizatii si fotografii din perioada interbelica si din deceniul urmator. Acum se zbate si cauta spatiu pentru un muzeu de arhivistica. Si-n paralel, lucreaza la o carte. Tot despre arhivele din invatamantul preuniversitar.
A cautat sase luni arhiva unei scoli
Atunci cand se inchide o scoala, arhiva ei e preluata de o alta si capata denumirea de "fond inchis". In 1986 existau, de pilda, 687 de scoli in Bucuresti. Acum mai sunt doar 487. Unele dintre fondurile arhivistice s-au ratacit in timp si i-au dat batai de cap arhivistei, care le-a cautat prin toata tara. Sase luni i-a luat Rodicai Oteleanu sa descopere arhiva Scolii Medii Cadastrale care functiona in 1935 in Bucuresti. A gasit-o la Iasi. Fondul unei scoli primare de fete din Capitala a ajuns tocmai la Galati, iar arhiva Scolii de Stenodactilografie a fost gasita, dupa cautari indelungate, printre documentele ASE-ului.