Biserica, sub lacăt în Postul Crăciunului

adevarul

Publicat: 13.12.2009 16:54

Ultima actualizare: 09.08.2022 17:52

Sibielul s-a pustiit parcă după ce preotul a plecat din sat, iar lacătele zăvorăsc uşa bisericii

Celebru pentru Muzeul icoanelor pe sticlă, satul Sibiel, din judeţul Sibiu, trăieşte clipe de nelinişte spirituală. Fiu al satului Sibiel, părintele Ioan Muntean a luat calea Sibiului, la 54 de ani. Sătenii acuză camarila primarului că ar sta în spatele deciziei, iar primarul acuză preotul de conspiraţie.

Timp de câteva secole, Sibielul a fost localitate de graniţă cu Imperiul Austro-Ungar. Din această „fatalitate" istorică a derivat un naţionalism, un conservatorism şi o strânsă legătură cu biserica mult mai adâncă decât în alte zone ale ţării.

Pentru ei, portul naţional românesc şi mersul regulat la slujbe religioase sunt lucruri ţinute cu sfinţenie de sute de ani. De aceea, problema bisericii nu este o chestiune pe care să o trateze cu nepăsare. Aşa se explică mica răscoală a sătenilor la aflarea veştii că preotul lor, Ioan Muntean, va urma să oficieze la oraş, în Sibiu.

Neştiutele cărări ale Domnului

De la 1noiembrie 2009, de când preotul Ioan Muntean a plecat să oficieze la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din Sibiu, locuitorii din Sibiel parcă au luat foc.

S-au strâns cu mic, cu mare pe la porţi, s-au sfătuit, s-au îndârjit şi s-au îndreptat în cete spre biserică, legându-i uşa şi porţile cu şapte rânduri de lanţuri, semn că nu acceptă alt preot în afară de popa Muntean. Dialogul purtat între reprezentanţii Mitropoliei Sibiului sosiţi în localitate şi săteni a fost unul al surzilor.

Într-o primă instanţă, nimeni nu a cedat. Mitropolia afirmă că nu se pot negocia regulamentul şi ordinea interioară în numirea unui preot, sătenii o ţin sus şi tare că îşi vor popa înapoi.

Mitropolia spune că preotul însuşi a cerut plecarea de la biserica din localitate, sătenii răspund că, dimpotrivă, a fost forţat să plece de către primar, fiul acestuia şi un grup de acoliţi ai edilului, cu care acesta are diverse afaceri şi învârteli. Mitropolia încearcă să explice că, în fond, este o avansare a preotului, localnicii spun apăsat că este răzbunarea edilului.

Cu toţii ştiu însă că miza scandalului este vestitul Muzeu de icoane pe sticlă „Zosim Oancea", „cel mai mare din Europa şi din lume", cum susţin cu mândrie locuitorii Sibielului, de pe urma căruia s-ar scoate mulţi bani.

Gurile rele şuşotesc pe la colţuri că primarul ar fi tras sforile pentru debarcarea preotului Muntean, deoarece popa ar fi băgat mâna în banii încasaţi pentru vizitarea muzeului şi, mai mult, grupurile de turişti după vizitarea muzeului ar fi fost invitate (contra cost, bineînţeles!) să servească masa la dumnealui acasă.

Majoritatea sătenilor susţin însă că lucrul acesta s-ar fi întâmplat numai o dată sau de două ori. Până una-alta, în momentul de faţă, biserica din localitate este fără preot.

Gura lumii slobodă

Când se întâlnesc la o răchie şi se înverşunează în discuţii, sătenii spun că de vină sunt proprietarii de pensiuni, care au monopolizat turismul local împreună cu primarul. Că, în fond, bătălia se duce pe potenţialii turişti care vin să viziteze muzeul şi care trebuie să fie cazaţi şi să servească masa undeva.

Al doilea motiv pentru care cred că se doreşte exilarea preotului ar fi că acesta, trebuind să se judece pentru nişte pământuri din Sălişte ale bisericii (proces câştigat), ar fi fost nevoit să plătească cheltuielile de judecată luând bani din încasările muzeului. Şi că de fapt asta ar fi acuzaţia pentru care popa a fost nevoit să înainteze cererea de mutare.

Maica Marinuţa Crăciun (73 de ani), băciţă din Sibiel, este cam de aceeaşi părere, la care se adaugă faptul că fiul preotului Muntean ar fi lucrat până de curând în primărie, s-ar fi certat cu primarul, şi-ar fi luat apoi serviciu în Sibiu, dar de la această ceartă s-ar fi pornit cavalcada uneltirilor împotriva popii: „În afară de vreo 6-10 familii, nimeni n-are nimic cu popa. Este fiu al satului, om cumsecade, care n-a făcut rău la nimeni. I-au pus în cârcă faptul că n-a făcut nimic pentru biserică.

Dar ne-o bate Dumnezeu dacă am spune asta. De exemplu, a făcut sobe în biserică, dar a contestat o vecină că afumă pictura şi au fost nevoiţi să le dărâme. A vrut să zugrăvească biserica pe dinafară, a strâns bani pentru asta, dar n-a mai avut timp să înceapă lucrările că au venit ăştia cu pâra. Acum am auzit că oamenii strâng semnături să-l dea jos pe primar şi să-l ţină în funcţie pe popă. Rău este că n-o să aveam preot de Crăciunul ăsta", spune mâhnită maica Marinuţa.

„Biserica este făcută pe banii oamenilor..."

De alături, fiul acesteia, Neluţu Crăciun (50 de ani), fost ofiţer în armată, intervine: „Am fost coleg de şcoală şi prieten cu preotul. E greu de crezut că acuzele care i se aduc de către unii ar fi întemeiate. Dacă ar fi fost vinovat de ceva, măcar Mitropolia ar fi trebuit să înceapă o anchetă, nu? Dar omul şi-a făcut pur şi simplu o cerere de mutare. O fi fost opţiunea lui şi atât la mijloc, iar oamenii se strofoacă degeaba să-l aducă înapoi, dacă el nu mai vrea asta".

Domnul Sfercoci Traian (60 de ani), fost director la Institutul de cercetări şi modernizări energetice, sucursala Sibiu, este, la rândul său, afectat de nebunia din sat. Şi-a cumpărat acum 10 ani o proprietate aici, unde şi locuieşte, iar pe listele de recensământ ale primăriei este trecut oficial cu termenul de „străinaş".

Însă oricât de „străinaş" ar fi, are o părere despre ce se petrece în sat: „Oamenii consideră, şi pe bună dreptate, că, atâta vreme cât biserica şi muzeul au fost ridicate de ei, prin forţe proprii, fără un leu de la Mitropolie sau din altă parte, atât biserica, muzeul şi părintele aparţin obştii. Şi nu acceptă să vină cineva din afară, nici măcar Mitropolia, să le impună cine să le fie păstor spiritual.

Sunt unii însă, puţini la număr, care afirmă că preotul nu s-ar fi ocupat îndeajuns din punct de vedere administrativ de biserică. Dar cei mai mulţi nu consideră aşa. Şi de aici, râca.

Păcat însă că s-au pus presiuni asupra lui ca să plece, păcat că suferă credincioşii care au fost nevoiţi să pună lanţuri pe biserică şi păcat că turismul în sine are de pierdut, când cei care vin să viziteze biserica şi muzeul le găsesc înlănţuite", spune domnul director.

Confesiunile preotului Ioan Muntean

Pentru preotul Muntean situaţia este clară: primarul are un prieten, popă în Sălişte, care oficiază la o casă de bătrâni. Nu are parohie şi vrea să-l aducă aici. La asta se adaugă miza numită Muzeul de icoane pe sticlă şi banii încasaţi de pe urma acestuia. Prins între ciocan şi nicovală, Sfinţia Sa este sărac în explicaţii: este „sub jurământ canonic şi sub ascultare".

„Oamenii mă vor pentru că sunt fiu al satului, am fost deschis către ei şi am fost cinstit. Eu nu am vrut să plec. Este adevărat însă că am făcut o cerere de mutare, soluţionată cu data de 1 noiembrie, dar altceva nu comentez. Am fost totuşi delegat să oficiez aici de Sfântul Andrei şi de Sfântul Niculaie. Precum vedeţi, eu sunt la mijloc în situaţia asta. De când am venit pentru slujbele respective, lacătele au fost date jos de pe biserică. De acum însă, delegaţia mi s-a terminat.

Sărbători fără slujbă

Credincioşii însă au varianta lor proprie de la care nu par să abdice prea curând. Hotărâţi, spun că, chiar dacă ar fi să se roage vreme îndelungată la icoana din casă, chiar dacă ar fi să prindă Crăciunul şi Paştele fără preot la biserică, tot nu vor ceda.

Nu vor accepta niciun alt preot numit de Mitropolie, pe cosiderentul că biserica, fiind construită pe banii lor, automat este un bun al satului. Deja fac liste de semnături ca „Moş Crăciun" de la Mitropolie să le trimită preotul înapoi.

Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Sibiului, preotul Cătălin Dumitrean, n-are însă veşti bune pentru ei: „La ora actuală, încă nu a fost nimeni numit în locul preotului Ioan Muntean, dar se va scoate postul la concurs. Probabil că o vreme Mitropolia îl va mai delega pe acesta să ţină slujbe la Sibiel.

Categoric, Mitropolia nu va ceda, vom apela la mijloacele legale, fiindcă biserica este în patrimoniul nostru. Încercăm deocamdată să-i convingem prin mijloace diplomatice, nu le-am întors spatele. Poate vom accepta şi soluţii de compromis, căci nu vrem să creăm un război.

Părerea mea personală este că preotul poartă toată vina, fiindcă el a vrut să meargă la oraş. Aşteptăm să treacă Sărbătorile şi apoi să intrăm în legalitate. După Sărbători însă, dacă va fi nevoie, vom apela la poliţie sau jandarmerie pentru detonarea situaţiei", afirmă preotul Dumitrean.

Dar până se va soluţiona litigiul, sigur e că pentru credincioşii din Sibiel Crăciunul va veni fără preot şi fără slujba ţinută de Naşterea Domnului. Steaua Magilor va lumina în alte sate.

Primarul îl acuză pe popă de conspiraţie

Primarul din Sălişte (de care aparţine Sibielul), Teodor Dumitru Banciu, neagă acuzaţiile aduse de comunitatea sătenilor din Sibiel: „Nu am prea multe de comentat în legătură cu situaţia de acolo, căci un primar nu se poate amesteca în treburile bisericii. Dacă preotul era în subordinea mea, director de şcoală sau să fi lucrat în administraţie, atunci, da, puteam avea o intervenţie.

În legătură cu acuzaţiile care mi se aduc că eu aş încerca înlăturarea domniei sale, aş vrea să-mi arate o singură acţiune prin care eu să fi încercat să-l dau jos. Nu eu am bătut din poartă-n poartă pentru semnături, ci dumnealor. Mai degrabă fiul preotului, care a lucrat la mine la primărie, şi cu un fost contracandidat de-al meu vor să mă înlăture pe mine, profitând de scandalul de la Sibiel", acuză primarul Banciu.

Edilul devine chiar ameninţător: „Dacă şi eu aş scoate la iveală porcăriile pe care le fac aceştia acolo, nu le-ar fi prea bine! Eu nu m-am băgat pe parohia popii din Sibiel şi nici n-am făcut o acuzaţie publică din faptul că nu se tare chitanţe la muzeu!", spune primarul Banciu.

Sărbători tensionate

Satul Sibiel, din apropierea Sibiului, „fierbe" în Postul Crăciunului. Aşezarea, celebră pentru credinţa oamenilor întru Domnul şi pentru Muzeul icoanelor pe sticlă, a rămas, acum, fără preot.

"Oamenii mă vor pentru că sunt fiu al satului, am fost deschis către ei şi am fost cinstit. Eu nu am vrut să plec."