Şeful ANOFM: Noi nu trebuie să privim poporul român ca pe un popor de academicieni. Avem târfe, beţivi, puturoşi câţi vreţi

Poporul român nu este un popor de academicieni, din moment ce avem "avem târfe, beţivi, puturoşi câţi vreţi", este de părere şeful Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Silviu Bian.

Acesta a vorbit pentru Adevărul despre evoluţia şomajului, despre şansele celor care cauta un loc de muncă de a găsi unul după ce urmează un curs de recalificare şi despre ce trebuie făcut pentru ca şomajul în rândul tinerilor să scadă.

-    Care este evoluţia şomajului?

Rata şomajului a început trendul de scădere încă din aprilie. Suntem şi beneficiarii unor condiţii meteo deosebite. Sectorul de construcţii cel puţin, care a avut o evoluţie de revenire lentă, începea din noiembrie să trimită oameni în şomaj tehnic. Văd că încă nu au început să vină în bazele de date aceşti cetăţeni. Probabil că mai continuă lucrările, dar nu vor fi foarte mulţi, după estimările noastre.

Firmele au început să se mişte. Avem chiar situaţii când nu avem oameni, în Craiova, în Focşani, unde organizăm burse de muncă mereu şi unde oamenii nu vor să acceseze aceste locuri de muncă.

Şomerii care sunt indemnizaţi au un regim, beneficiază de măsura pasivă, dar şi active: formare, consiliere, informare şi când nu mai beneficiază de măsura pasivă, de plata indemnizaţiei şomajului, rămân în continuare în evidenţă beneficiind de programul de măsuri active.

-    Va fi statul principalul furnizor de şomeri în perioada următoare, dacă spuneţi că mediul privat începe să-şi revină? Potrivit datelor ANOFM, puţin peste 11.000 de persoane ar urma să rămână fără un loc de muncă până la finalul anului.

Eu nu pot să mă pronunţ asupra acestei chestiuni. Anumite instituţii îşi restructurează activitatea, că aşa e lumea. Se mişcă. Eu nu sunt aşa de îngrijorat pentru cei care au lucrat în instituţii, chiar dacă-s restructuraţi. În general, îşi găsesc locuri de muncă, sunt oameni care au opţiunea de a munci. Chiar dacă iniţial intră în bazele noastre de date, pleacă foarte repede. Noi îi analizăm pe cei în căutarea unui loc de muncă după perioade, vedem cât stau la noi: trei luni, şase luni. Deja când trec şase luni suntem îngrijoraţi. Noi suntem o interfaţă între angajator şi cei care caută. Cei care pleacă de la stat, cum spuneţi dumneavostră, sunt oameni instruiţi şi nu cred că va fi o problemă (integrarea lor pe piaţa muncii, n.r)

-    Potrivit ANOFM, la finalul lunii octombrie, în România existau 645.794 de persoane fără un loc de muncă. În proiectul de buget, Guvernul estimează că numărul şomerilor va fi de 740.000 de persoane la finalul anului. Vorbim aşadar de o diferenţă de peste 90.000 de şomeri. Îşi vor pierde circa 90.000 de români locul de muncă în următoarele luni? Cum estimaţi dumneavostră evoluţia şomajului până la finalul lui decembrie 2010 sau anul viitor?

Noi nu facem prognoze. Prognozele le primin de la Comisia Naţională de prognoză. Şi când se constituie bugetul, pe previziunile care le fac ei, există o marjă de eroare. La prognoze nu te duci pe date certe. Noi ne bucurăm când dau cifre care sunt cu mult mai mari decât realităţile cu care ne confruntăm. E o situaţie fericită.

Prognozele nostre pe 2011 sunt încurajatoare, pentru că se vorbeşte de creştere economică. Când se vorbeşte de creştere economică se vorbeşte şi de ocupare mai mare. Noi avem o ţintă: să atingem 70% din persoanele apte de muncă să fie ocupate.

-    În prezent despre ce procent vorbim?

63%. Şaizeci şi ceva. Deci stăm foarte bine. Cu 7,1% şomaj stăm foarte bine printre statele europene. Media e 10% rata şomajului.

-    Câţi şomeri voluntari avem?

Aşa zişii şomeri voluntari sunt oameni cărora le place în şomaj. Eu mă uit în anul 2008, când era vârful economiei rata şomajului era aproape 5%. Acum e 7%. Nu e o diferenţă foarte mare. Şi atuncea mă întreb: când erau atâtea locuri de muncă, când erau solicitări de la companii să aducem forţă de muncă de afară, veneau indieni, turci, de ce ceilalţi erau tot în evidenţele nostre, ăia 5%. Şi dacă faceţi calcule, între 5 şi 7% nu e mare diferenţă.

-    La noi se discuta în momentul izbucniri crizei despre milionul de şomeri.

Discutau oameni pe care eu i-am dat afară din instituţie pentru lipsă de performanţă şi acum sunt mari analişti pe la televizor. Ei erau slab pregătiţi şi voi (presa, n.r) i-aţi luat de buni. Eu aş putea să stau toată ziua pe sticlă ca-s solicitat. Dar mă vedeţi pe sticlă? Nu. Eu stau şi muncesc. Dacă mă duc pe sticlă trebuie să vină aia să mă aranjeze, să pierd o zi ca să intru să vorbesc 10 minute. Şi dacă nu pot să transmit un mesaj corect, coerent pentru cei care ar putea fi beneficiari., care este rostul?!

Consider că faceţi un mare deserviciu poporului român, presa, prin dezinformările pe care le faceţi. Faceţi o presă de proastă calitate şi am spus asta şi în direct, cu camerele pe mine.

Eu care vin şi stau aici 10-15 ore pe zi, atâta cât pot eu, dar conştiinţa mi-e împăcată că dau din mine maxim. Am şi eu momente când nu mai pot. Aşa ar trebui şi ziariştii. Corectăm ce e de corectat.

-    Nu toată presa, domnule Bian, e o apă şi-un pământ.

Cei care ies la suprafaţă îs o apă şi-un pământ. Şi ştiti care e răul, când te duci afară? Eu am prieteni afară care vin pe la mine şi rămân surpinşi ce diferenţă e între România oglindită de voi, de presă, prin televiziuni, prin tot, şi ce Românie există aici. Voi aveţi obiceiul să vă murdăriţi ţara voastră, ca şi când te-ai duce acasă şi ai lua noroi şi ai pe părinţii tăi.

-    Nici în politică cei care ies în faţă nu sunt curaţi ca lacrima...

 Încercaţi voi să faceţi mai multă politică ca ei. Noi nu trebuie să privim poporul român ca pe un popor de academicieni. Noi trebuie să facem o analiză a poporului aşa cum e. Avem curve, beţivi, puturoşi. Puturoşi câţi vreţi. Ştiţi ce înseamnă puturos, nu? Leneş. Păi haide să vedem cum îi tratăm pe ăştia, cum tratăm, bolile astea, că astea sunt boli sociale.

Noi ne uităm ce face Negoiţă cu diverse, că m-am uitat astăzi în presă,. Pe mine nu mă interesează ce face Robert Negoiţă. Cred că mai interesant era să scrie câte credite neperformante o luat.

-    S-a scris şi asta.

Şi acolo sunt banii poporului român, undeva în spate. Asta e o paranteză...Deci, abordarea trebuie să fie una pragmatică. Oamenii trebuie să ştie că au o şansă: să se adreseze ANOFM, care le poate găsi un loc de muncă, în străinătate, în ţară, oriunde.

Apăi, iar se scrie că aştia pleacă. Păi, ei sunt ocupaţi în Europa şi acolo nu se poate trăi dacă nu ai un loc de muncă. E opţiunea lui unde vrea să lucreze. Nu pot să-i spun: „măi, stai aicea la ţară, ia sapa şi poc poc poc”.

„Eu nu sunt un om politic. Sunt şi eu un politruc”

-    Discuţiile privind numărul mare de români care vor să plece în strinătate apar atunci când tu eşti obligat să închizi o secţie de spital din cauza lipsei de personal. Nu este un atac asupra unei instituţii, asupra ANOFM.

Eu nu sunt un om politic. Sunt şi eu un politruc. Mă uitam la nişte derbedei de la o televiziune că transmit de o săptămână de la Constanţa  cum se iau ajutoare de la Uniunea Europeană. Dar numai cu asta stau pe televizor. Deci, eu consider că ăştia sunt duşmanii acestui popor. Şi atunci vreau şi eu o presă care să spună, în afară de Moraru (Radu Moraru, moderatorul emisiunii „Naşul” de la B1 Tv, n.r), că şi el e slugă la alţii, nu ştiu la cine, care mai spune adevăruri, să-i lămurească pe cetăţenii care sunt în căutare de loc de muncă că singura şansă ca să trăiască mai bine, ei şi familia lor, este să vină la agenţiile unde sunt arondaţi.

Lucru care trebuie ei să ştie este că pot să-şi găsească loc de muncă în strănătate, fără bani, că firmele private iau comision, că pot să-şi găsească de muncă în toată România, că dacă se mută la 50 de kilometri beneficiază de nişte prime de instalare, de mutare.

-    O idee vehiculată de domnul ministru Ioan Botiş a fost acordarea a 300 de lei drept stimulent pentru angajarea în câmpul muncii. Cât de viabilă ar fi o astfel de iniţiativă?

Ca să acorzi un stimulent către cineva trebuie să ai şi de unde să-l dai, plus că trebuie să fie prins într-un act normativ care să aibă în spate o fişă financiară care să arate şi de unde vin banii. Eu, personal, aş da banii la companii, la cei care creează locurile de muncă că de acolo beneficiază şi oamenii care se află în căutarea unui loc de muncă.

-    Mai sunt oamenii reticenţi în a învăţa o altă meserie sau în a face altceva după, să zicem, 20 de ani de muncă?

Aproape că s-a eliminat deja atitudinea această de respingere. Când au fost disponibilizările din marile fabrici comuniste era o reticenţă, acum oamenii au ieşit în lume.

Domnul ministru Şeitan avea o problemă că sunt multe cursuri de cofetari, patiseri, bucătari. Am analizat atent fiecare judeţ să vedem unde se duc oamenii. Că în servicii la noi nu prea e calitate. Asta e părerea mea. Dar oamenii pleacă afară şi acolo dacă au aceste abilităţi şi dacă au şi o diplomă, iar diplomele nostre sunt recunoscute peste tot, găsesc foarte uşor de lucru în industria turismului din Europa şi din lume.

62% dintre cei care au făcu un curs de recalificare s-au angajat în 2009

-    Care este procentul celor care s-au angajat după ce au urmat un curs de recalificare organizat de ANOFM?

62% din cei care au trecut prin cursurile noastre o obţinut şi locuri de muncă. Noi ne ducem la companiile care vor să facă restructurări, discutăm cu ei şi îi definim profilul ocupaţional şi ştim ce opţiuni are. Îl întrebăm şi ce ar mai vrea să facă în cazul în care nu mai poate să facă aceeaşi meserie. Avem 22 de centre regionale plus centre locale şi piaţa privată.

El zice, de exemplu: „Uite. eu vreau să fiu sudor”. Avem un centru la Cluj. El vine, noi îi asigurăm totul, masă, cazare, îi plătim şi drumul. Condiţiile sunt asemănătoare unui hotel de 3 stele.

NOTĂ  Potrivit datelor furnizate ulterior de ANOFM, în acest an "în ceea ce priveşte şomerii, din numărul de persoane care au urmat un curs de formare şi l-au absolvit, până la 30.09.2010 s-au încadrat 2.317 persoane (13%), multe programe aflându-se încă în derulare".

"Pentru activitatea de formare profesională se calculează un indicator de performanţă managerială “Rata de plasare în muncă a absolvenţilor programelor de formare profesională la 6 şi 12 luni de la data susţinerii examenelor de absolvire”. Până la 30 septembrie 2010 s-a atins o rata de plasare la 6 luni de la absolvire de 26.65%, faţă de 20% programat şi o rata de plasare la 12 luni de la absolvire de 44,72%, faţă de 50% programat", precizează ANOFM.

„Mie în 30 de ani de şcoală nu mi-a spus nimeni să muncesc”

-    A apărut recent o analiză într-un ziar de business care vorbea despre numărul mare de şomeri în rândul tinerilor absolvenţi de facultate, comparativ cu 2007 şi cu 1991.

În 1991 erau numai universităţile de stat. Se evaluau intrările, nu ieşirile. Sistemul de învăţământ a suferit, între timp, foarte multe schimbări, poate prea multe reforme s-au făcut şi nu s-a ajuns nicăieri. Astăzi ne confruntăm cu sistemul Bologna, lumea învaţă în universităţi private. Noi ne ducem la licee şi îi luăm în evidenţe încă de atunci. Unii se duc la facultate şi ies din evidenţe, pentru că ăia nu mai sunt şomeri.

-    Când ar trebui să se intervină în şcoală pentru orientare pe piaţa muncii? În liceu? Totuşi, nu toţi absolvenţii de liceu trebuie să urmeze o facultate.

Asta ar trebui să se facă mult mai devreme. De la clasa a IV- a până la a VIII-a, nu însă nu cu părinţii că şi ei pot greşi. Toţi vor să-şi facă micuţii protopopi. Sunt puţini părinţi cei care ştiu care e rostul oamenilor pe pământ. Mie în 30 de ani de şcoală nu mi-a spus nimeni să muncesc. Doar tata.

-    Schimbând subiectul, când se vor acorda amenzi celor care nu au depus declaraţiile privind câştigurile din activităţi independente sau pe drepturi de autor, declaraţiile impuse de OUG 58 / 2010?

Începând din luna decembrie vom face o inventariere. Probabil că vor fi şi imputaţii şi restituiri de sume, că oamenii au depus aşa aproximativ.

În comunism nici ei nu dădeau, nici noi nu dădeam nimic la nimeni. Unii nu o înţeles că statul suntem noi. Hai să vorbim de jurnalişti care tot zic, vrem autostrăzi, mai ceva ca-n Germania. Numa să primim, nu să dăm , cum fac nemţii.

Este normal ca fiecare om să-şi aducă partea aia de zeciuială. Ne întoarcem la Biblie, că Dumnezeu a lăsat ca 10% din muncă să o dai înapoi societăţii.

-    Mediul privat consideră apăsătoare impozitarea muncii în România. Impozitele aplicate pe muncă sunt foarte mari tinând cont şi de ce salarii au românii.

Vedeţi că această impozitare este oscilantă în funcţie de timpurile socio-economice. Toată lumea din politică merge spre o reducere a taxelor, dar trebuie găsite soluţii pentru a întregi veniturile la buget.

-    Care este situaţia stimulentelor la ANOFM?

Există un ordin care l-a dat ministrul Şeitan care spune foarte clar cum se dau stimulente, după performanţe, celor care, de exemplu, stau peste program. Stimulentele au fost acordate, conform graficului pe iulie. Urmează august. Există sumele, există buget, există tot, dar există nişte reguli.

Citeşte şi

Huzureală socială pe banii statului/Vezi aici cum reacţionează autorităţile