Şcoala pune frână creşterii economiei
0
Livrarea pe piaţa muncii a unor angajaţi incompetenţi împiedică dezvoltarea firmelor şi, implicit, creşterea economică, arată un studiu al Societăţii Academice Române. Sistemul de învăţământ din România produce mulţi absolvenţi incapabili să aibă o gândire critică şi să rezolve probleme neprevăzute la job.
Slaba pregătire a forţei de muncă în raport cu cerinţele de pe piaţa muncii a ajuns să fie, din 2008, a doua cauză care împiedică dezvoltarea firmelor, arată raportul „Schimbarea de paradigmă în educaţie şi metodele de predare" publicat ieri de Societatea Academică Română (SAR). Prima cauză e regimul de impozitare.
Dacă în celelalte ţări din Europa de Est proporţia firmelor care apreciază că lipsa abilităţilor angajaţilor reprezintă o problemă e de 30%, în România, ea se situează între 40 şi 50%. Aproape jumătate dintre angajatorii de la noi se plâng că găsesc cu greu personal care să aibă capacitatea de a acţiona autonom şi de a rezolva problemele apărute la job. Analiza pieţei muncii din ultimii ani a arătat că a crescut importanţa acestor competenţe la locul de muncă în detrimentul celor rutiniere în orice sector, nu numai în cele înalt tehnologizate.
Studiul SAR arată că învăţământul preuniversitar, la fel ca şi cel superior, nu formează abilităţile necesare pentru managementul de nivel mediu sau de top. Iar nivelul persoanelor din aceste poziţii e vital pentru dezvoltarea firmelor. „Acest învăţământ ar trebui să fie cât mai productiv, cât mai performant, ceea ce nu se întâmplă deloc acum", a declarat Cristian Pârvan, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România.
Un exemplu de bune practici în educaţie e cel al Poloniei, care a început acum 10 ani un proces de reformă în sistemul de învăţământ. Rezultatul a fost propulsarea de pe locul 29 la testele PISA (evaluare internaţională standardizată a elevilor), în 2003, pe locul 23, în 2006. Pentru mulţi analişti nu e o surpriză că această ţară a trecut cu bine de criza economică.
80% din elevi pricep 20% din lecţii
România ar trebui să treacă şi ea la regândirea fundamentală a procesului educativ, proces care nu înseamnă numai promovarea unei legi în domeniu. Aceasta ar echivala numai cu agitarea apelor la suprafaţă, în timp ce fundul oceanului ar rămâne liniştit. Ceea ce ar trebui făcut de fapt e restructurarea întregii programe şcolare în conformitate cu cerinţele pieţei muncii şi dotarea profesorilor cu noi metode de predare.
Actuala programă şcolară, ca şi manualele, de altfel, sunt foarte încărcate, iar mulţi elevi nu reuşesc să înţeleagă ce li se predă. „Peste 80% din elevi pricep mai puţin de 20% din lecţii. Aceasta înseamnă că foarte mulţi sunt complet absenţi la ore. Chiar dacă participă, nu înţeleg nimic", a declarat Boris Singer, directorul editurii Singer. Programa şcolară ar trebui să urmărească formarea acelor abilităţi utile elevilor atunci când vor ajunge pe piaţa muncii. Mediul privat ar putea furniza parţial expertiză în formarea acestor competenţe (de comunicare, antreprenoriale, civice, de gândire critică), care ar ajuta absolventul să devină un angajat mai bun. Eşecul nenumăratelor reforme din educaţie a fost cauzat şi de faptul că schimbarea miniştrilor numiţi de obicei politic a fost însoţită adeseori de înlocuiri în conducerea ministerului şi a instituţiilor din subordine.
Grav a fost că aproape fiecare schimbare nu a ţinut cont de ce s-a făcut bun înainte, iar munca celor care aveau expertiză în domeniu şi ar fi putut reforma sistemul a fost aruncată la coş. Aceasta s-a tradus prin risipă de timp, bani şi încredere în sistem. Puţinii oameni competenţi şi cu expertiză au fost descurajaţi de astfel de practici şi nu s-au mai implicat în efortul de reformare a educaţiei.
Cursuri inadecvate pentru profesori
Mare parte dintre profesori au rămas anchilozaţi în metode vechi de predare, ceea ce face învăţământul neatractiv şi foarte puţin eficient. Cei care ar trebui să furnizeze cadrelor didactice pregătirea permanentă, în speţă profesorii de specialitate din facultăţi şi ministerul, au la rândul lor un nivel foarte scăzut al serviciilor.
Profesorii înşişi au semnalat de nenumărate ori inadecvarea acestor cursuri la nevoile de la clasă, dar au continuat să le urmeze deoarece sunt obligaţi să strângă 90 de credite în 5 ani pentru a putea avansa profesional. Altfel spus, banii daţi de minister pentru calificarea dascălilor au fost doar resurse financiare irosite. „Există o mare problemă la formarea profesorilor. Şi acest lucru porneşte mult mai de jos, din timpul studenţiei. Există un mare dezinteres pentru studenţi faţă de cursurile de metodică. Nivelul scăzut al cursurilor oferite de universităţi prin departamentele lor de formare psihopedagogică nici nu are cum să-i atragă pe studenţi", a explicat Cristian Hatu, coordonator program SAR.
Metode de învăţare recomandate
- Realizarea de proiecte
- Rezolvarea de probleme, când elevii pornesc de la o situaţie din viaţa cotidiană, cu finalitate reală
- Exersare, prin care elevii îşi formează o deprindere complexă
- Observaţia sistematică
- Învăţarea prin experimente urmărite de elevi în condiţii controlate în laborator
- Lucrări practice, profesionale, cu demonstraţii şi simulări
- Investigaţii care pleacă de la încercarea de a explica un fenomen
- Studiul de caz, în care elevii pleacă de la o anume problemă şi apelează la cazuri similare
- Dezbaterea unei teme din două perspective opuse.
Se încarcă comentariile...
