VIDEO Colţ de rai: Scărişoara, o excursie în Epoca de Gheaţă

Dacă vreţi să vedeţi cum arăta Pământul acum 4.000 de ani, faceţi un drum în inima Apusenilor. Peştera care adăposteşte cel mai mare gheţar subteran din lume este o „amprentă" a glaciaţiuni. Gheţarul de 100.000 de metri cubi este un petic uimitor din „coaja“ albă care acoperea planeta în urmă cu patru milenii.

Peştera Gheţarului de la Scărişoara reprezintă unul dintre principalele puncte de atracţie pentru turiştii care aleg să viziteze Parcul Naţional Apuseni, atraşi de zona Padiş, de Cheile Galbenei, Cetăţile Ponorului, Cheile Ordâncuşii şi de Cascada Vârciog. Dacă în lunile trecute, 200 de turişti coborau zilnic în grotă, în august numărul vizitatorilor a crescut până la 500 pe zi, spun administratorii peşterii. Localnicii, conştienţi de potenţialul turistic al zonei, sunt nemulţumiţi însă şi spun că ar veni mai mulţi vizitatori dacă principala cale de acces, un drum forestier de şapte kilometri, ar fi asfaltată.

Citiţi şi:

Destinaţie de vacanţă - Reportaj din Lepşa, locul pe care Dumnezeu nu l-a uitat

VIDEO Colţ de rai: Spectacolul naturii pe Cheile Nerei

Fără semnal, fără ştiri, doar peisaj

După ieşirea din Câmpeni simţi că pătrunzi în altă lume. Semnalul posturilor de radio dispare şi te trezeşti că rămâi fără ştirile despre criza economică. Rămâi doar cu peisajul, dar nici n-ai nevoie de altceva. La fiecare curbă vezi alte frumuseţi, munţii tot cresc, la fel şi făloşii brazi de Apuseni, Arieşul Mare curge tot mai limpede, iar casele moţilor, tare îngrijite, te fac să te gândeşti dacă nu ar fi mai bine să te muţi la ţară.
Captivat de liniştea şi de pitorescul locului, nici nu observi când îţi apare în faţă indicatorul rutier de intrare în Gârda de Sus şi, imediat după el, direcţia pentru Gheţarul Scărişoara.

Drumul asfaltat continuă prin pădure şi pe lângă Arieş până la o intersecţie unde eşti întâmpinat de cei care practică un fel de „taximetrie". Contra-cost, la înţelegere, turiştii sunt urcaţi cu un ARO până la destinaţie. „Mai sunt şapte kilometri până la gheţar. Eu nu vă sfătuiesc să mergeţi cu maşina pentru că, să vă dau un exemplu, chiar zilele trecute unul cu Loganul şi-a spart baia de ulei", spune şoferul, în încercarea de a-i descuraja pe temerari şi de a câştiga noi clienţi. Câţiva renunţă, însă mulţi continuă cu maşina.Pe o distanţă de aproape un kilometru urmează un drum de ţară presărat cu gropi suportabile, după care vine partea cea mai grea parte a traseului. Localnicii spun că, pe jos, ajungi în vârf cam în trei ore, iar cu maşina faci 45-60 de minute.Pe măsură ce urci spre peşteră, parcă se deschid pagini dintr-un album foto cu peisaje din Alpii austrieci.

Nuanţele de verde care se contopesc cu albastrul cerului, crestele de Apuseni, chele sau acoperite cu brazi, dar şi poieniţele încântătoare te uimesc la fiecare pas. Drumul continuă, iar până sus vezi alte privelişti. Din când în când, pe traseu, câte un pui de moţ îţi oferă o plăcintă cu brânză sau cu dulceaţă cu afine ca la mama acasă, pentru doi lei. Puţin sleit de puteri, dar animat de dorinţa de a vedea gheţarul, ajungi la destinaţie.

Respiraţia rece a peşterii

Biletul pentru intrarea în grotă costă şapte lei şi poate fi cumpărat chiar de la intrare. După formarea grupului de vizitatori, ghidul le explică acestora că urmează o schimbare bruscă de temperatură şi vor avea de înfruntat trecerea de la peste 30 de grade Celsius la doar +1 grad. „Peştera se află la o altitudine de 1.165 de metri.

Coborâm 50 de metri pe scări, după care ajungem în rezervaţia mare. Gheţarul a fost descoperit în anul 1863 de speo-logul austriac Adolf Schmidl, iar ulterior de el s-a ocupat şi Emil Racoviţă. Este cel mai mare gheţar subteran din lume măsurând 100.000 de metri cubi şi are o vechime de 3.800 de ani. Grosimea gheţarului este de 27 de metri", spune ghidul la intrarea în grotă. Pe măsură ce cobori treptele, începi să simţi tot mai mult respiraţia rece a peşterii şi vezi primele sloiuri de gheaţă depuse pe rocă.

Urmează „rezervaţia mare", numită astfel din cauza dimensiunii mai mari a camerei. În jur, dar şi jos, e doar gheaţă din care se scurg picături de apă. „Gheţarul se topeşte, însă nesemnificativ, pentru că la iarnă îngheaţă din nou. Ne aflăm la +1 grad Celsius. În mijloc avem „fântâna arteziană", numită aşa din cauza formei asemănătoare. Mai vedeţi stalactitele şi stalagmitele", adaugă ghidul.

„Altarul" din grotă

Următoarea sală este cunoscută drept „rezervaţia mică" şi „altarul". „Dacă vă uitaţi cu atenţie, veţi vedea că stalagmitele au forma celor 12 sfinţi, o înfăţişează şi pe Maica Domnului cu Isus şi de aceea îi spunem «altarul». La dreapta mai vedeţi şi «elefantul». Gheţarul s-a format datorită trecerii unei ape. Şi iarna şi vara, temperatura în grotă este cuprinsă între -2 grade şi 1 grad", mai arată ghidul.

Pe lângă cele două rezervaţii, peştera dispune de încă două săli, în care pot pătrunde doar speologii echipaţi corespunzător. Intrarea se face coborând încă 22, respectiv 25 de metri, iar ieşirea din grotă se face pe aceleaşi scări. Afară, alte câteva zeci de turişti aşteaptă să vadă locul în care gheaţa nu dispare niciodată.

Laşi în urmă Scărişoara, însă suflul rece al gheţarului încă persistă. Coborârea pe drumul forestier de şapte kilometri pare ceva mai rapidă - durează în jur de 30 de minute - iar odată ajuns pe şosea ai impresia că pluteşti. Pleci şi te gândeşti că tocmai ai văzut un colţ de Rai.

„Sperăm să mai ţină 100 de ani"

Ghidul le prezintă vizitatorilor „Altarul Gheţarului“

Vasile Paşca este angajat ca paznic şi ghid la gheţar. El spune că, în ultimii ani, speo-logii au ajuns la concluzia că gheţarul a început să se topească. „E din cauza încălzirii globale. A rezistat 3.800 de ani, iar acum se prevede că mai ţine 100 de ani. Sperăm ca măcar generaţia viitoare să-l mai poată vedea. În august, avem zilnic cam 400-500 de persoane, dar numărul ar fi şi mai mare dacă s-ar face drumul", explică el.

La întoarcere, în faţa unei case întrutotul similară celor de acum câteva sute ani, un bătrân cântă la fluier. Este Ilisie Paşca, cel care şi-a dedicat jumătate din viaţă muncii de îngrijitor al Peşterii Gheţarului de la Scărişoara, iar acum, ajuns la pensie, le cântă turiştilor pentru a-i îmbia să viziteze muzeul locului.

Poveste cu elveţieni

Miniautobuzele îi transportă pe turişti până în vârful muntelui

Localnicul spune că îi creşte inima atunci când vede grupuri de turişti care iau drumul peşterii: „Să vă spun un secret. Am lucrat toată viaţa în turism. Am fost ghid la gheţar 40 de ani. Înainte, tatăl meu a fost ghid şi îngrijitor, iar de la pensionare, în '98, le cânt turiştilor pentru a-i chema în muzeu. Acum e lux faţă de ce era înainte, când coboram cu turiştii în peşteră pe scări de lemn şi aprindeam lămpi de carbid pentru a lumina locul."

Bătrânul în vârstă de 75 de ani şi aminteşte oftând un episod din tinereţe: „În '65 a venit un grup de 40-50 de elveţieni să viziteze gheţarul. I-am dus, le-am arătat, iar la ieşire elveţienii s-au pus pe iarbă şi discutau. A venit unul lângă mine, român plecat la ei, şi mi-a spus dacă ştiu ce zic. Eu am zis că nu, dar şi că nici nu mă interesează. Atunci omul îmi zice că vorbesc că dacă ar avea la ei în ţară aşa ceva, ar face foarte mulţi bani din turism pentru că la ei trei sferturi din populaţie trăieşte din turism. Eu i-am zis că şi la noi va fi aşa peste câţiva ani, dar iată că nu e."

Paşca le propune autorităţilor şi o altă variantă de a aduce turiştii la Gheţar: „Să facă o telecabină care pleacă din comună şi vine până la gheţar. Ar fi extraordinar, pentru că astfel turiştii vor veni şi iarna, când aici se circulă foarte greu."

Pârtii de schi în acest an

Localizare. Peştera Gheţarului de la Scărişoara se află pe raza comunei Gârda de Sus, judeţul Alba, localitate situată la aproximativ 35 de kilometri de Câmpeni, chiar în centrul Apusenilor.

Acces. Din Câmpeni se continuă drumul pe DN 75, spre Oradea. La aproximativ 35 de kilometri, în comuna Gârda de Sus urmează un drum la dreapta, după care o intersecţie, în care este indicat drumul spre gheţar. Acesta are o lungime de 7 kilometri şi e considerat drum forestier.

Cazare. În comuna Gârda de Sus sunt opt pensiuni turistice aflate la numai şapte kilometri de gheţar. Preţurile pentru o cameră pe noapte sunt cuprinse între 35 de lei (Pensiunea Mama Uta) şi 100 de lei (Pensiunea Felyviss).

Agrement. Anul acesta vor fi finalizate lucrările de amenajare a două pârtii de schi în Gârda de Sus, la altitudinea de 900 de metri şi 700 de metri. Pârtiile vor avea lungimi de 1.100, 1.600 şi 2.000 de metri. Accesul se va realiza cu telescaunul. Vara, turiştii pot alege traseul turistic spre Padiş şi Cetăţile Ponorului situate la nouă ore de mers.

Infomaţii. Alte date turistice pot fi consultate pe site-urile: www.cazarearieseni.eu şi www.primariagardadesus.ro.