"România are nevoie de cercetători"

Firmele de top îi racolează pe absolvenţii de vârf, însă probabilitatea de plafonare este mai mare decât într-un institut de specialitate. Lipsa unor avantaje reale îi face pe absolvenţi să

Firmele de top îi racolează pe absolvenţii de vârf, însă probabilitatea de plafonare este mai mare decât într-un institut de specialitate. Lipsa unor avantaje reale îi face pe absolvenţi să aleagă producţia

"La cei 50.000 de specialişti care activează acum în centrele de cercetare, mai avem nevoie de cel puţin tot atâţia, până în 2010", susţine preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, Anton Anton, secretar de stat în Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Cât de atractivă este însă o astfel de carieră în România?

Adevărul: Greu de ajuns la 100.000 de specialişti, dacă ei tot pleacă afară...
Anton Anton: Ţările dezvoltate din Europa, dar şi de pe alte continente doresc să adune cercetători de peste tot... Ele chiar se bucură să-i aducă din România!

Nu sunt împotriva plecării specialiştilor români acolo unde pot cerceta mai bine. Dar n-aş vrea să plece chiar toţi... Eu cred că tinerii noştri pot cerceta oriunde le este mai bine şi unde au condiţii cât mai bune, la momentul respectiv, şi în domeniul respectiv.

Însă dacă vreau să cresc cercetători, în mediul în care trăiesc copiii, aceştia trebuie să audă despre cercetare. Dacă în locul în care învaţă aud despre agricultură, atunci ei vor creşte agricultori. Dacă aud despre minerit, vor deveni mineri. Dacă în zona şi pe domeniul în care dorim să avem cercetători, noi
nu-i creştem de mici, degeaba vom căuta, mai târziu, acolo un specialist.

- Vin mulţi la admitere cu gândul de a aduce ceva nou în specializarea aleasă?
- Nu poţi spune: Mă duc la o facultate din care să ies cercetător! În schimb, după licenţă, absolvenţii pot continua - dacă au fost suficient de atraşi de posibilităţile apărute în primii ani de facultate - şi cu masteratul, şi cu doctoratul, pentru ca în final să ajungă în cercetare.

Dar, până atunci, există o admitere la facultate, la care ei îşi aleg domeniul, dar nu şi calea în viaţă! Sigur, peste tot vor exista întotdeauna şi visători. Pe aceştia vrem să-i atragem, întâi şi-ntâi, în cercetare.

Absolvenţii de liceu - dar şi cei mai tineri - se împart în trei tipuri: unii au visat dintotdeauna sau deja ştiu că vor face cercetare - cam 1-3%. Alţii - cam 20% - vor să facă o facultate, dar
nu-şi doresc să continue activitatea în cercetare, ci doar să profeseze în baza licenţei obţinute pe specializarea absolvită.

Restul, de peste 75%, sunt cei nehotărâţi.

Aceştia de pe urmă sunt în vizorul recrutorilor de cercetători şi de forţă de muncă înalt calificată - ingineri specializaţi în construcţii, textile, minerit, automatizări, calculatoare. Tot în categoria nehotărâţilor intră şi viitoarele cadre didactice.

- Dar banii din cercetare? Mereu au fost un element sensibil...
Încă din primul an de angajare, un tânăr cercetător poate primi până la 1.500 de euro. Bani de la stat! Dacă, bineînţeles, câştigă proiectul sau lucrează efectiv la el.

Şi are de ales dintr-o multitudine de proiecte, de opţiuni, astfel încât să-şi găsească tipul de proiect adecvat cunoştintelor şi temperamentului sau.
Pe măsură ce tânărul specialist îşi dă următoarele examene, urmărind şi proiectele de cercetare, salariul va creşte exponenţial cu calitatea rezultatelor, fără a mai fi îngrădit de o grilă...

- Cum este cu tentaţiile?

- Dacă vine vorba de ales, deocamdată, cercetarea românească nu poate concura cu marile firme din toate domeniile industriale - mai ales cu cele de antreprenoriat în construcţii, de IT, de industrie uşoară şi grea - care îşi aruncă "momelile" printre absolvenţi sau chiar printre studenţii din anii terminali!

Există destul de multe firme care îi angajează încă de pe băncile facultăţii, pentru a fi sigure că viitorii absolvenţi rămân salariaţii lor. Din păcate, de cele mai multe ori, tinerii angajaţi nici nu se mai gândesc să continue studiile, după licenţă sau după masterat…

Firmele mari vin şi le spun celor mai merituoşi: "Uite aici cheia de la maşina de serviciu, telefonul ultimul tip fără limită de convorbiri, mai primeşti şi câteva sute bune de euro drept salariu! Ai toate şansele să evoluezi pe scara ierarhică la mine şi un viitor mai mult decât sigur şi luminos!".

Dacă e vorba doar de bani, sunt sigur că, măcar în primii ani, într-o firmă vor câştiga mai mult decât în cercetare. Asta se întâmplă peste tot! Dar, dacă este vorba de carieră, mai repede se vor plafona acolo! Nu contest faptul că şi firmele dezvoltă propriile lor planuri de cercetare. Dar o fac strict pe domeniile şi nivelurile care le interesează…

- Doar acesta să fie motivul ?

- Comparativ cu firmele care îi racolează pe absolvenţii noştri de vârf, noi n-am reuşit - până în acest an! - să le oferim o carieră, ci doar "bucăţele" din ea!
Noi i-am invitat la doctorat, dar lipsa unor avantaje reale i-au făcut să se îndrepte spre producţie. "Buun! Fac masteratul şi doctoratul! Şi la ce-mi va folosi?", ne întrebau absolvenţii.

Din păcate, aveau dreptate.

Chiar şi după toată gama de studii aprofundate de după licenţă, ei erau angajaţi în cercetare ca "ucenici",
deşi primiseră toate informaţiile despre cum să aleagă sau să conducă un proiect, şi chiar un colectiv de cercetare. Dar în prezent, după aprobarea noului plan-cadru de cercetare, pe lângă "autonomia" de care pot beneficia, şi grila de salarizare a tinerilor cercetători a fost mult îmbunătăţită, după cum
v-am explicat.

- Ce trebuie să ştie viitorii boboci?

- Tânărul candidat la învăţământul superior trebuie să ştie un singur lucru: atunci când face opţiune pentru o specializare pe care doreşte s-o urmeze în facultate, el nu-şi alege o activitate, ci o profesie! Dacă doreşte să ajungă inginer, poate să ajungă inginer într-un şantier sau într-o fabrică, sau inginer în proiectare, sau - de ce nu? - cercetător. Cât de departe va merge cu studiile? Depinde de cât de mult îi va plăcea profesia pe care şi-a ales-o şi de cât de mult va rezista tentaţiilor de care vorbeam.

Invenţiile, o "momeală" excelentă pentru viitorii specialişti

Gustul pentru cercetare nu se dezvoltă numai din facultate, ci încă din liceu şi chiar din gimnaziu. "Dar cum s-ar putea face asta, când în ditamai Bucureştiul nu există niciun loc în care copiii şi tinerii să vadă, de aproape, minunile tehnicii mai vechi sau moderne?

La noi nu există decât un singur Muzeu Tehnic, în care miroase a mucegai încă de la intrare, şi fără nicio descoperire recentă", explică Anton Anton.

În toate marile oraşe din Europa există aşa-numitele Science Center - centre de ştiinţă, în care elevii vin să constate cum evoluează descoperirile, chiar la modul interactiv. "La cel din Barcelona exista o sferă transparentă cu încărcături electrice, care, atunci când este atinsă, ghidează minifulgerele către mâna celui care a atins-o. Dacă două persoane simultan fac acelaşi lucru, luminile "se plimbă" între palmele lor…

Cum să nu te apuce cheful de cercetare, încă de mic? În plus, în aceste centre de ştiinţă se ţin şi cursuri. Aşa cum gustul pentru artă se dezvoltă într-un mediu artistic, şi cel pentru tehnică şi invenţii are nevoie de un mediu adecvat", susţine secretarul de stat în MECT.