România, dupa Revoluţie: populaţie bătrână, copii neprotejaţi, educaţie neperformantă

România, dupa Revoluţie: populaţie bătrână, copii neprotejaţi, educaţie neperformantă

Comisia prezidenţială pentru analiza riscurilor sociale şi demografice face o radiografie dură a realităţilor din ţara noastră. Resurse umane necalificate, educaţie neperformantă, sistem de pensii devalizat şi folosit ca instrument politic. Aşa arată tabloul societăţii româneşti după 20 de ani de la Revoluţie. 

Citiţi şi:

• Prostituţia şi drogurile sunt propuse pentru legalizare în România
• Consumul de droguri şi prostituţia ar putea fi dezincriminate
• Sub presiunea străzii, autorităţile caută o soluţie la problema prostituţiei

Raportul intitulat „Riscuri şi inechităţi sociale în România”  şi coordonat de profesorul Marian Preda, decanul Facultăţii de sociologie de la Universitatea din Bucureşti, arată care sunt bubele de care suferă România.

„Am scris acest raport pentru că trebuie obligatoriu să se facă ceva. Datele statistice arată că în România riscurile demografice şi sociale sunt enorme. Vom avea 16 milioane de oameni în 2050, deci o populaţie îmbătrânită şi un sistem de pensii în colaps dacă va continua aşa”, a declarat Marian Preda.

1 Resursele umane, necalificate şi prost plătite

Documentul arată că resursele umane din structurile administraţiei din mediul rural mai ales au fost insuficient calificate şi prost plătite. Ele au fost controlate politic de la vârf, la nivelul ministerelor, agenţiilor şi direcţiilor şi s-au schimbat continuu, dar nu pe criteriul competenţei.

Interesele politice interne au presupus, pentru fiecare partid sau coaliţie, plasarea în funcţii a clientelei de partid care să fie răsplătită pentru serviciile aduse şi să asigure cu resurse acele categorii sociale care susţin partidul, mai ales în anii electorali.

2 Sistemul de pensii, manipulat politic

Cercetarea arată că sistemul public de pensii este scăpat de sub control de instituţiile statului. El a fost manipulat politic şi devalizat. Parlamentarii şi-au votat singuri pensii speciale fără să fi contribuit la sistemul public de pensii, magistraţii au dat verdicte în favoarea lor pentru a avea un sistem privilegiat de sporuri salariale şi de pensionare.

La fel s-a întâmplat şi în cazul persoanelor pensionate din structurile Ministerului Apărării Naţionale, ale Ministerului de Interne şi ale Serviciului Român de Informaţii. Funcţionarii publici de vârf din ministere şi agenţii şi-au creat un sistem de salarizare care a săpat o prăpastie între veniturile lor foarte mari şi veniturile modeste ale celorlalţi angajaţi.

În plus, aceşti înalţi funcţionari şi-au creat sisteme de retribuire suplimentară prin plasarea în consilii de administraţie sau consilii de privatizare. Chiar şi preoţii, o categorie socială cu mare influenţă în comunităţi, au obţinut privilegii materializate în salarii din bani publici, subvenţionarea masivă a construcţiei şi reparaţiei bisericilor, obligativitatea predării religiei în şcoli care asigură locuri de muncă şi venituri absolvenţilor facultăţilor de teologie.

Pensionările frauduloase la care s-au adăugat cele anticipate au condus la creşterea numărului de pensionari de la 3,5 milioane în 1990 la peste 6 milioane în 2000. Numărul pensionarilor de invaliditate a crescut de patru ori după 1990, ajungând în unele judeţe precum Bihor şi Satu Mare la 30% din total. În acelaşi timp, numărul de salariaţi a scăzut în aceeaşi perioadă de la 8,1 la 4,6 milioane. Pe termen mediu şi lung raportul dintre pensionari şi salariaţi se va menţine ridicat.

3 Vârstnicii, mai protejaţi decât familiile cu copii

Cercetarea arată că cea mai mare parte a veniturilor este cheltuită de români pentru acoperirea nevoilor de bază, alimentaţie, locuinţă, sănătate. Partea care rămâne pentru educaţie şi cultură este foarte mică, insuficientă pentru un trai decent.

Sistemul de protecţie socială ocroteşte mai puţin copiii şi familiile cu copii decât pensionarii. Potrivit aceleiaşi surse, 25% din copiii cu vârste între 0 şi 15 ani trăiau în 2007 în gospodării sărace, fiind cea mai înaltă rată a sărăciei din ţările UE, cu excepţia Italiei.

4 Educaţia, neperformantă

Elevii români obţin performanţe slabe la testările pentru învăţământul preuniversitar. Nicio universitate din România nu este în topul mondial al primelor 500 de astfel de instituţii. Raportul arată că mitul elitelor înalt performante trebuie abandonat pentru că elevii foarte bine pregătiţi sunt cei care emigrează imediat după încheierea studiilor liceale.

5 Migraţia numără 2,5  milioane de români

Raportul arată că, cel mai probabil, în străinătate se află peste 2,5 milioane de persoane emigrate. Ţările de destinaţie sunt mai ales Italia şi Spania. Numărul copiilor care au întrerupt şcoala în România şi au plecat împreună cu părinţii este de 30.000 numai în perioada 2006-2009.  Ponderea românilor care doresc să se întoarcă în ţară este sub 30% din totalul celor aflaţi în străinătate. Motivele pentru care  nu vor să se întoarcă în ţară sunt legate de corupţie, birocraţie excesivă şi proasta funcţionare a instituţiilor statului.

6 Piaţa muncii, la mare distanţă de cea europeană

Îmbătrânirea populaţiei, migraţia lucrătorilor, lipsa unei coordonări între cerinţele pieţei muncii şi educaţie sunt tot atâtea motive care au ţinut la distanţă piata forţei de muncă din România de cea din celelalte ţări UE.

În plus, piaţa românească a forţei de muncă este marcată de prea multe structuri neeoropene: agricultură de subzistenţă, prea puţini salariaţi şi prea puţini patroni, riscuri foarte mari de a deveni sărac pentru oamenii care muncesc, şomaj redus, dar de lungă durată şi şomaj mascat.

Inegalităţile salariale din România sunt de neimaginat într-o economie bazată pe competitivitate. Astfel, câştigurile medii din unităţile de stat au fost cu 50% mai mari decât în cele private, iar cele din regiile autonome, cu 40% mai mari decât în societăţile comerciale. În economia României, meritul este dat de vechimea în muncă şi de angajarea la stat, unde se trăieşte din impozitele colectate din mediul privat.

Istoria raportului începe în 2007

Raportul „Riscuri şi inechităţi sociale în România” are 350 de pagini şi a fost elaborat de o comisie compusă din experţi în politici sociale, asistenţă socială şi demografie.  Ideea raportului a venit în iulie 2007,  în urma unei discuţii la un simpozion despre starea României.

La acest simpozion desfăşurat la Sibiu, la care a fost prezent şi preşedintele Traian Băsescu, au participat printre alţii academicianul Vasile Gheţău şi prof. univ.dr. Dumitru Sandu. Şeful statului s-a arătat interesat de ce au discutat, iar în ianuarie 2009 s-a format comisia prezidenţială pentru analiza riscurilor sociale şi demografice.

Observator pentru monitorizarea stării societăţii

Adevărul: Ce urmează după acest raport?

Marian Preda: Pentru fiecare domeniu în parte am făcut nişte recomandări. Dar la finalul raportului am propus elaborarea unui pact social naţional care să fie agreat de toată lumea, de la partide politice până la Biserică.

La începutul anului viitor, după ce se va termina cu toate alegerile, se va elabora un proiect pentru acest pact. Noi am mai propus şi înfiinţarea unui Observator Social Naţional, care să furnizeze decidenţilor date sub forma unor indicatori care să fie grupaţi într-un raport anual asupra stării societăţii. Aceste date trebuie să fie folosite pentru a se corecta problemele care există în diverse domenii.

În raport aţi analizat mai multe domenii. La care stăm cel mai prost?

Stăm foarte prost la toate domeniile. De exemplu, rata de ocupare în România este printre cele mai mici din Europa. Doar 36% din populaţia activă din rural lucrează pentru un salariu. Cei mai mulţi sunt zilieri. Sunt mai mulţi pensionari decât salariaţi.

Dacă menţinem actualele condiţii de pensionare, atunci riscurile pentru sistemul naţional de asigurări este foarte mare. În 2050 s-ar putea ajunge ca 45%  din populaţia României să fie la pensie, plus copiii şi persoanele cu dizabilităţi.

Ce ne puteţi spune despre prostituţie şi droguri?

Problema consumului de droguri şi a prostituţiei este şi ea semnificativă. În alte ţări în care prostituţia a fost legalizată nu a scăzut numărul persoanelor care practică prostituţia, dar au fost aduse în zona de control sanitar.

Referitor la droguri, noi nu milităm pentru legalizarea lor aşa cum greşit s-a înţeles. Este vorba despre dezincriminare, ceea ce nu este acelaşi lucru cu legalizarea. Dezincriminarea consumului înseamnă o întărire a controlului asupra traficanţilor de droguri. ;

Cine este Marian Preda

• Marian Preda este decan al Facultăţii de Sociologie de la Universitatea din Bucureşt.ll    Este doctor în sociologie, specializat în politici sociale.

• A fost consultant pentru pregătirea „Cărţii Verzi a Populaţiei României“, adoptată de Guvernul României în 2007.

• Este autor al mai multor cărţi de sociologie, printre care „Sistemul de asigurări de pensii în România: probleme majore şi soluţii“ şi „Consumul de droguri în rândul tinerilor din România“.

Comentariu :  „Mâine“ a venit!

Ovidiu Nahoi

Senior-Editor

Păcat că Raportul privind riscurile sociale şi demografice a eşuat într-o sporovăială de cârciumă. Sigur, e de remarcat efortul televiziunilor de știri de a ne livra la minut imagini cu prostituate și toxicomani sau de a o mobiliza pe vedeta porno Laura Andreşan. Dar asta să fie totul?

Raportul arată decalajul uriaş dintre nevoile societăţii și puţinătatea resurselor, fie ele financiare, tehnologice, umane. Ne spune, verde-n faţă, că timp de 20 de ani ne-am amanetat viitorul, risipind azi şi lăsându-I să plătească pe cei de mâine. Iar acel „mâine” a venit. Provocările sunt atât de multe, că aproape nu ştii de unde să începi. Şi poate că tocmai prin aceasta păcătuieşte şi raportul Comisiei prezidenţiale: nu sunt formulate clar priorităţile, lăsând impresia că toate soluţiile sunt posibile. Or, nu  le poţi rezolva pe toate deodată.

Personal, aş miza în primul rând pe sate. Acolo locuiesc 10 milioane de oameni. Acolo sunt cei mai mulţi asistaţi şi cei mai puţini contribuabili. Dar tot acolo există şi un imens potenţial, în agricultură în şi industria alimentară. Piaţa este şi ea uriaşă: azi, 70 la sută din alimentele din supermarketuri vin din import. Cu cât mai multe mici afaceri taxabile în mediul rural, cu atât mai multe resurse la buget şi mai puţini asistaţi. Un sistem de microcredite plus investiţii în drumuri, apă, internet, şcoli, dispensare şi dotări culturale ar avea efecte imediate.

Pariul este de a aduce aproape jumătate din ţară în sistemul capitalist, al muncii eficiente şi al taxelor către bugete şi fondurile sociale. Şi de-abia de atunci România îşi va putea face planuri pentru sisteme de protecţie socială, care să poată fi susţinute pe termen lung. Am mizat pe sat şi pentru că o cifră mă obsedează: dintr-o sută de copii de la sate, doar doi ajung în universităţi. Nu putem accepta să trăim în două Românii, una înaintând către Europa şi alta afundată încă în Evul Mediu. De aceea, mediul rural cred că este urgenţa, nu doar din cauza problemelor sale ci şi pentru potenţialul său.

“ Este, evident, o simplă opinie, o infimă contribuţie la o dezbatere în care ar trebui să participe cât mai mulţi cetăţeni interesaţi de mersul ţării. Altfel, rămânem doar cu prosteala televizată. Şi nu ne va folosi la nimic.”