România, codaşă la inovare

a luat în considerare indicatori şi tendinţe caracteristice pentru cele douăzeci şi cinci de state ale Uniunii Europene, pentru SUA, Japonia, Elveţia, Norvegia, Islanda şi Turcia, precum şi

a luat în considerare indicatori şi tendinţe caracteristice pentru cele douăzeci şi cinci de state ale Uniunii Europene, pentru SUA, Japonia, Elveţia, Norvegia, Islanda şi Turcia, precum şi pentru ţările în curs de aderare, România şi Bulgaria. Rezultatele ne-au lămurit pe deplin: la capitolul inovare, doar Turcia stă mai prost decât noi. Pe o scară a valorii indicatorului Summary Innovation Index de la 0 la 1, unde 0 reprezintă performanţa minimă şi 1 performanţa maximă, România a obţinut un scor cu adevărat "impresionant" - 0.16 puncte, cu un uşor trend negativ faţă de 2004. Cele cinci componente ale indicatorului SSI, pe baza cărui România a fost plasată în coada clasamentului, au fost: motoarele creşterii capacităţii de inovare (ponderea tinerilor cu studii superioare în populaţia cu aceeaşi grupă de vârstă, rata formării profesionale permanente, accesul la reţele informatice, gradul de completitudine a studiilor în cazul tinerilor etc.), crearea de know-how (cheltuieli publice şi private cu cercetare-dezvoltare-inovare, ponderea produselor mediul şi high-tech în producţie, ponderea cheltuielilor universitare cu cercetare-dezvoltare-inovare suportate de mediul de afaceri), corelarea dintre inovare şi spiritul antreprenorial (ponderea IMM-urilor inovative în totalul IMM-urilor, ponderea cheltuielilor cu cercetare-dezvoltare-inovare în volumul total al cifrei de afaceri), implementarea rezultatelor procesului de cercetare-inovare, precum şi proprietatea intelectuală (numărul de patente la un milion de locuitori, numărul de mărci noi la un milion de locuitori).
"România stă cel mai prost la capitolul proprietate intelectuală, cu zero patente", se arată în raport. De asemenea, ţara noastră "se mândreşte" şi cu performanţe extrem de scăzute la capitolul "lifelong learning" (formare profesională permanentă), la cheltuieli publice şi private pentru cercetare-dezvoltare-inovare, la subvenţia publică pentru inovare, la exportul de înaltă tehnologie, precum şi la ponderea cheltuielilor pentru cercetare-inovare în PIB. Pe de altă parte însă, am primit bile albe la capitolul "motoarele creşterii capacităţii de inovare" şi am primit puncte şi la vânzarea produselor noi pe piaţă. "Cu toate că numărul absolvenţilor de studii universitare şi tehnice s-a dublat în perioada 1998-2003, indicatorul ce raportează ponderea populaţiei cu studii superioare la totalul acesteia manifestă o uşoară scădere din pricina fenomenelor migratorii", se precizează în raport. România e urecheată în raport şi cât priveşte "scăderea ponderii tinerilor care-şi finalizează studiile, adică abandonul şcolar". În acelaşi raport se mai punctează şi că "deşi în perioada 1998-2003 au crescut cheltuielile publice cu cercetarea-dezvoltarea-inovarea de la 0,11% la 0,16%, alocările private în acelaşi domeniu au scăzut de la 0,38% la 0,24%".

Cu mai bine de 50 de ani în urma UE
Pentru a ajunge la nivelul mediei UE, cât priveşte performanţa în domeniul inovării, experţii consideră că statele deficitare au nevoie de un progres continuu de 10-50 de ani. România iese, însă, din aceste estimări: un grafic care ia în discuţie numărul de ani necesari, pentru fiecare ţară în parte, ca să ajungă la nivelul UE, nici măcar nu ne include. Mai mult, o comparaţie în perimetrul Europei de Est situează România pe ultimul loc, cu 23 dolari/locuitor/an, în ceea ce priveşte consumul de electronică. În Europa de Vest, acest indicator este la nivel de 850 de dolari, iar în SUA şi Japonia depăşeşte 1.000 de dolari/locuitor pe an.