Profesor de stat, profesor privat

"Nu-mi ajung banii pentru mancare si intretinere" Elena Stefanescu preda limba romana la Colegiul National "I. L. Caragiale" din Capitala din anul 1996. S-a facut profesor din vocatie, in clasele

"Nu-mi ajung banii pentru mancare si intretinere"
Elena Stefanescu preda limba romana la Colegiul National "I. L. Caragiale" din Capitala din anul 1996. S-a facut profesor din vocatie, in clasele primare stia ca o sa ajunga intr-o zi sa ii invete pe copii. Are 32 de ani si este mama unei fetite de 4 ani. Nu este deloc multumita de salariul pe care il are, de conditiile in care lucreaza. Ia in mana, cu tot cu sporul de dirigentie, 6,6 milioane, bani care nu-i ajung pentru mancare si pentru intretinere. ,Nu au cum sa-mi ajunga banii. Daca nu ar fi familia care sa ma ajute, nu as putea sa imi cresc fetita. Ar fi trebuit ca pana acum sa-mi fi dat demisia, idee cu care cochetez de foarte multe ori. Sunt tot felul de oferte tentante pe care le resping in cele din urma, dar nu stiu pana cand. Nu sunt prea optimista in ceea ce priveste evolutia noastra, ca profesori in invatamant, desi prin fire sunt. Incerc sa fiu realista.", spune Elena.
"In ultimii 15 ani profesorii au fost declasati. Societatea si-a pierdut respectul pentru noi, tocmai pentru ca suntem priviti cu mila: "Saracul profesor munceste pe degeaba" sau "Nu face nimic toata ziua, doar sta pe scaun", asa spun oamenii. Am fost tratati cu cinism, cu dispret. N-as vrea sa fac parte dintr-o masa de manevra pentru Opozitie, care cred ca se bucura de "beneficiile" grevei generale din invatamant", spune Elena. Familia este cea care o sprijina financiar, beneficiaza si de ajutorul fostului sot atunci cand se poate. Pentru profesoara de romana, ,este placut, dar si stresant sa lucrezi cu copiii. Iti dau din energia lor si te fac sa te simti tanara. Dar, atunci cand iesi pe poarta scolii, pleci acasa cu o parte din problemele lor. Cu greutatile lui "Ionescu" si ale lui "Popescu", pentru ca noi lucram cu individualitati si nu cu o masa de oameni". Profesoara spune ca ,nu se poate vorbi de un calculator in cabinetul de limba romana. Acestea sunt deja obiective pe care nu le vad realizate prea curand intr-o scoala de stat. Biblioteca este destul de dotata, nu atat, insa, cat sa ajunga carti pentru toti. Imi tot propun de cateva luni incoace sa imi cumpar si eu un dictionar... Mereu imi spun acelasi lucru: "Poate luna viitoare. sau poate cealalta", dictionarul inseamna 10% din salariul meu". Fetita Elenei este un copil foarte ambitios. Stie literele de tipar inca de la varsta de 2 ani. Jucariile ei sunt teancurile de carti de acasa. A invatat literele jucandu-se. ,De sarbatori, ne va fi foarte greu. Vom avea un Craciun modest. Cand fetita mea a vazut primii fulgi de zapada m-a anuntat ca e timpul sa-i scriem Mosului. Ea stie de anul trecut ca ii va aduce un singur cadou din intreaga lista. Fac eforturi uriase ca ea sa nu resimta greutatile financiare ale meseriei mele.", spune Elena.

"Nu m-as mai intoarce niciodata de unde am plecat"
Are 30 de ani si. este optimista in ceea ce priveste viitorul invatamantului. De 7 ani este profesor de limba romana, iar din primavara acestui an lucreaza la "particular", la ,Scoala Generala" din cadrul ,Liceului International de Informatica" Bucuresti. ,La o scoala privata se vede daca iti faci treaba sau nu. Postul nu-l ai pana la adanci batraneti. E vorba de concurenta. ceea ce face diferenta intre stat si privat. La stat nu facem decat sa vorbim de metode moderne de predare, aici le si aplicam", spune Loredana Gorea Axinia. Daca ar fi sa o ia de la capat, tot dascal s-ar face. Nu s-ar mai intoarce insa niciodata la invatamantul de stat. "Ceea ce ma multumeste cel mai mult la scoala in care lucrez sunt dotarile. La clasa, pun foarte mult accent pe calculator. O lectie de literatura se face utilizand imagini. Un copil intelege mult mai bine ce este un pastel daca ii prezinti imagini, daca acestea sunt insotite si de muzica. Avem o sala speciala, multimedia, cu retroproiector si tot ce trebuie pentru a face o lectie atractiva. E vorba de memorie vizuala si auditiva. copiii pricep mult mai usor asa. Pentru asta si lupta profesorii de la stat. pentru ceea ce noi avem deja", spune Loredana. ,Nu mergem la "Presentation"? Cand mergem?", o intreaba copiii pe profesoara de romana atunci cand nu se duc in sala multimedia. Cabinetul de romana este plin de carti, caiete speciale, planse. A fost dotat in doua luni de zile cu tot ce-i trebuie. Clasa e personalizata, fiecare copil avand locsorul lui, unde isi poate pune postere sau diferite anunturi. Loredana spune ca ,nu m-as mai intoarce niciodata la stat. Un profesor tanar trebuie sa astepte foarte mult ca sa aiba o clasa buna. Chiar daca eram titulara, aveam clasele cele mai slabe. Aici, in schimb, evoluezi in functie de performanta si nu numai in functie de vechime". In biblioteca scolii, elevii gasesc absolut tot ce apare nou. Cand au nevoie de anumite carti, se aloca fonduri si sunt achizitionate rapid. "A fost o problema atunci cand am renuntat la postul de la stat si am venit in invatamantul particular. Am lucrat la "Liceul Pedagogic" si la "Liceul de Transporturi Auto", ambele din Piatra Neamt. Parintii mei erau foarte sceptici. Ei credeau ca e mai bine sa fie mai greu, dar mai sigur. Pentru mine insa conteaza foarte mult sa ma ridic, sa evoluez, ceea ce nu puteam face la stat.", spune Loredana. Profesorii ,privati" se mandresc ca ei predau in clasa tot ce ar trebui invatat acasa. Elevii au ore de studiu in care sunt supravegheati si in care isi fac temele. La scolile particulare, in functie de performante, un cadru didactic poate castiga si 1.000 de euro.