Portretul învăţătorului potrivit pentru copil

buni, proşti, incompetenţi, deştepţi. Acesta nu constrânge, ci convinge. Se simte bine în clasă, în prezenţa elevilor, zâmbeşte, dacă greşeşte, nu-i este teamă să-şi ceară scuze,

buni, proşti, incompetenţi, deştepţi
. Acesta nu constrânge, ci convinge. Se simte bine în clasă, în prezenţa elevilor, zâmbeşte, dacă greşeşte, nu-i este teamă să-şi ceară scuze, evaluează corect şi obiectiv progresul elevilor, creează în clasă un mediu care favorizează dezvoltarea stilurilor de învăţare. El nu devalorizează niciodată un elev şi promovează învăţarea valorilor morale. Consideră fiecare generaţie o nouă provocare, pentru care este necesar să dezvolte comportamente, abilităţi şi atitudini noi. Acesta ar putea fi învăţătorul prietenos", consideră Marcela Călineci. Învăţătorul este cel care se va confrunta cu micuţii... mai liniştiţi, mai năzdrăvani, mai creativi, mai anxioşi, mai puşi pe şotii, mai conformişti, mai disciplinaţi, mai motivaţi să înveţe lucruri noi… şi lista poate continua. Consilierul şcolar spune că "nu aceste etichete
sunt importante, ci identificarea nevoilor, promovarea unor activităţi care să conducă la conştientizarea calităţilor şi posibilităţilor acestora. Este de dorit să fie respectat principiul conform căruia fiecare copil este unic şi valoros în felul său, iar modalităţile de intervenţie, situaţiile de învăţare create, oră de oră, să-i determine pe copii să înveţe cu dragoste şi să le placă să vină la şcoală". Dacă pentru părinţi este dificil să aleagă dascălul, pentru cei mici este dificil să meargă la şcoală. "Se poate vorbi de o teamă de şcoală atunci când ei păşesc prima dată la cursuri - spune consilierul. Sunt tensiuni care apar ca urmare a fricii de necunoscut, a lipsei unor cunoştinţe despre: noua şcoală, colegi, cadrele didactice, clasa, disciplinele care urmează să fie studiate, temele pentru acasă, aşteptările părinţilor şi bunicilor, competiţia cu fraţii şi surorile mai mari. Un concept bine cunoscut în consilierea şcolară este anxietatea de separare, trăită în mod frecvent atunci când copiii merg la grădiniţă sau la şcoală, în primul an, prin care aceştia îşi exprimă refuzul de a merge la grădiniţă sau la şcoală. Este vorba de o anume teamă sau nelinişte, somatizate, de exemplu: dureri abdominale, de cap, vărsături, febră, tulburări de somn, prin care manifestă inconştient dorinţa de a nu pleca de lângă părinţii lor". Specialiştii în domeniu spun că relaţiile dintre învăţător şi copil trebuie să fie calde, să încurajeze dezvoltarea încrederii în sine. Dascălul trebuie să comunice permanent cu elevul, să folosească un limbaj adecvat, pe înţelesul copiilor, să promoveze colaborarea între colegii de clasă şi să aibă aşteptări înalte asupra performanţelor elevilor, dar raportate la potenţialul fiecăruia.

Cum nu trebuie să fie învăţătorul
"Un învăţător nepotrivit este acela care nu ia în considerare nevoile personale ale elevilor, nu are competenţe în domeniu, nu-i place meseria, nu manifestă dragoste şi pasiune pentru ceea ce face, nu are ambiţia ca elevii cu care lucrează să reuşească. Nu crede în succesul acestora, este delăsător, nu este interesat de propria formare şi dezvoltare profesională, nu are iniţiativă în elaborarea unor programe şi proiecte educaţionale de calitate, a unor parteneriate, procesul de învăţare este o rutină, se consideră superior, manifestă autosuficienţă, nu implică părinţii în educaţia copiilor", consideră consilierul şcolar Marcela Călineci.

Sfaturi pentru părinţi
* Vizitaţi împreună (mamă, tată, copil) şcoala şi faceţi cunoştinţă cu toţi învăţătorii (de exemplu, cu ocazia zilelor porţilor deschise ale şcolii)
* Participaţi la orele acestora, observaţi şi discutaţi despre strategiile pe care le folosesc la clasă (metodele, felul cum este amenajată clasa, mobilier modular, modalităţi de interacţiune cu elevii etc.)
* Cereţi permisiunea de a cerceta portofoliile învăţătorilor (produse ale activităţilor, rezultatele obţinute, bune practici, succesele elevilor, aspectele de optimizat etc.)
* Propuneţi grădiniţelor să se iniţieze activităţi pentru părinţi şi copii la posibile şcoli pe care le vor frecventa copiii dumneavoastră
* Solicitaţi informaţii despre şcoală: misiune, politici, oferta curriculară obligatorie, la decizia şcolii şi extracurriculară, reguli, necesar de rechizite, cum se comunică cu părinţii, uniformă, pregătirea cadrelor didactice, cum se evaluează copiii, referinţe, recomandări despre calitatea actului didactic
* Abordaţi o atitudine deschisă, flexibilă în relaţia cu învăţătorii
* Luaţi o decizie în familie despre alegerea învăţătorului potrivit

Metode de predare eficiente
Pentru ca metodele de predare să fie eficiente, afirmă cercetătorii, învăţătorul trebuie să creeze un mediu pozitiv de învăţare, care să ofere:
* siguranţă: fără teama de abuz fizic sau emoţional, fără ameninţări, pedeapsă, coerciţie, stres, presiune, intimidare, umilire
* libertate: elevii să exerseze alegeri reale în privinţa participării la activităţi şi lecţii
* respect: elevii şi învăţătorul îşi respectă nevoile emoţionale, credinţele, valorile şi unicitatea
* suport: elevii sunt trataţi individual, iar nevoile lor individuale, talentele potenţiale şi interesele sunt sprijinite
* inteligenţă emoţională: sentimentele sunt valorizate, discutate şi validate
* practică şi relevanţă: materialele ajută elevii care au probleme reale în viaţa lor şi sunt exersate abilităţi de viaţă, de relaţionare
* empatie şi grijă, stimuli creativi şi inteligenţi: materialele şi mediul dezvoltă curiozitatea naturală şi plăcerea elevilor de a învăţa
* flexibilitate faţă de schimbările produse