Plătită regeşte în Occident, batjocorită în România

importante uită chiar s-o şi plătească... pentru că face parte din generaţia tânără şi simpla promovare e suficientă. Un dispreţ care iroseşte talente.Ana-Cristina este studentă în

importante uită chiar s-o şi plătească... pentru că face parte din generaţia tânără şi simpla promovare e suficientă. Un dispreţ care iroseşte talente.
Ana-Cristina este studentă în ultimul an la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, clasa Viniciu Moroianu. A ales să facă facultatea în România pentru că "profesorii sunt foarte buni". Va face masteratul în străinătate, deoarece "la noi, un an e prea puţin să te specializezi cu adevărat". Obişnuită cu premiul întâi la toate concursurile la care a participat, repetă peste cinci ore pe zi, pentru că vrea să se transforme într-un muzician cu adevărat excepţional, ,,din categoria celor care se numără pe degetele de la o singură mână". Cântă din memorie partituri complicate. Înaintea unui concert nu poate să mănânce nimic. Fuge de aglomeraţie, căutând liniştea. Vrea să fie respectată şi să impună respect, să-i pună pe oameni să înveţe, înainte să vină la un concert: "Publicul simte emoţia şi pasiunea, dar şi delăsarea ta. Dar şi noi simţim dacă se plictiseşte. Cred că şi el trebuie să se instruiască, să se documenteze atunci când vine să te asculte. Dacă aduce un bagaj de informaţii în spate, muzica este mult mai agreabilă, iar comunicarea dintre tine şi el este mult mai eficientă". A cântat, în străinătate, pentru săli pline, în România, pentru locuri mai mult goale. Pune dezinteresul publicului pe seama scăderii nivelului de educaţie. Îi place să cânte de una singură, dar o întristează singurătatea tinerilor artişti. "În România, concertele noastre nu sunt mediatizate. Suntem condamnaţi să rămânem anonimi şi să fim plătiţi prost. Asta în timp ce în străinătate se creează un lanţ de contracte. Dacă ai un concert bun, implicit vei mai avea câteva, în alte oraşe europene. Primeşti, ca tânăr muzician, câteva sute de euro pentru un concert, în timp ce în România 90% din concerte nu sunt remunerate. Chiar şi marile instituţii uită să ne plătească, iar când o fac, oferă 160 de lei pentru o reprezentaţie. Am primit chiar şi 30 de euro pentru un concert de muzică de cameră, adică de zece ori mai puţin decât în Germania. Altădată nu mi s-a dat nici măcar un program de sală, cu lucrările pe care le interpretam chiar eu. A trebuit să-l cumpăr". Ana-Cristina se fereşte să aducă pe scenă superstiţiile, deşi mărturiseşte că a căzut în acest păcat: "Dacă am succes într-o anumită rochie, am tendinţa de a o purta şi la concertul următor". Record personal: "La 19 ani a trebuit să învăţ, în doar cinci zile, un întreg concert pentru două piane, cu lucrări de Mozart, Brahms şi altele pe care nu le ştiam. Cred că am dormit doar câteva ore atunci, iar în ziua reprezentaţiei din Germania n-am fost deloc obosită". Pentru una dintre cele mai promiţătoare artiste ale momentului, viitorul românesc n-are o voce prea bună: "Nu ştiu ce voi face când voi termina facultatea, pentru că se câştigă prea puţin din concerte. Singura şansă pentru a trăi decent este să faci foarte multe acompaniamente şi să predai". Până când românii se vor trezi şi vor construi evenimente în jurul tinerilor muzicieni, ni-i vor fura alte ţări. Viena şi Israel sunt viitoarele locuri în care va cânta Cristina Silvestru.