Părintele Arsenie, un atlet cu vocaţie de sfânt

În tinereţe, „Patriarhul Dobrogei“ era un sportiv talentat, gazetarii numindu-l „pantera blondă“. Viaţa Părintelui Arsenie Papacioc pare desprinsă dintr-un roman scris de Dostoievski – copilărie patriarhală, tinereţe plină de succese şcolare şi sportive şi maturitate jertfită lui Dumnezeu.

Anghel, pe numele de botez, s-a născut la 15 august 1914, în satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, fiind al şaptelea copil al familiei agentului sanitar Vasile Papacioc, om foarte respectat în părţile locului. „Mă cheamă Papacioc pentru că tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Era aromân şi i s-a spus: «Popa cu cioc» - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Şi bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia şi s-a instalat pe Ialomiţa, unde era câmpie. Satele erau rare...", povestea Părintele Arsenie într-o „mărturie despre sine".

Minte sănătoasă,în corp sănătos

Anghel le-a demonstrat de mic dascălilor săi că are o memorie impresionantă şi o inteligenţă de netăgăduit. Aşa se făcea că la sfârşit de an şcolar venea mai mereu acasă cu premiu şi coroană. Mai târziu, a devenit membru în cercul literar constituit în jurul revistei „Vraja" şi a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti, cu specializarea „desenator". Dar calităţile intelectuale ale viitorului monah erau dublate de aptitudini sportive. La întrecerile interşcolare, organizate în Capitală, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. „Am fost şi vedetă, am făcut sport. «Pantera blondă» mă numeau gazetele. În schimb, suferinţele m-au îndreptat spre cunoaştere, spre adevărata forţă. Trebuie să ştii să te jertfeşti, să fii permanent un erou în faţa lui Dumnezeu, nu un milog", spunea Părintele Arsenie.

Urmarea lui Hristos

După vârsta de douăzeci de ani, Anghel a vrut să intre ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea, dar stareţul de atunci l-a refuzat. „Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?", i-a spus părintele de la Frăsinei. Dar Anghel Papacioc nu şi-a abandonat gândul şi, în cele din urmă, a fost acceptat în obştea monahilor de la Mănăstirea Cozia.

După ce intră în vizorul comuniştilor din Râmnicu Vâlcea pentru că-i învăţa pe elevi despre Dumnezeu, dar şi după ce Securitatea îl ia în evidenţe, fratele Anghel ajunge la Mănăstirea Sihăstria, unde este călugărit în prezenţa altor nume sonore ale Ortodoxiei româneşti - Părintele Sofian Boghiu, Părintele Benedict Ghiuş şi Părintele Petroniu Tănase. Primeşte taina preoţiei şi devine ucenic al Părintelui Ilie Cleopa - a cărui canonizare este aşteptată a se produce curând.

Viaţa îl poartă apoi pe la Seminarul Monahal de la Neamţ, ca spiritual, şi ulterior la Mănăstirea Slatina, ca egumen. Aici este arestat şi trimis la Suceava pentru „anchetă", unde, timp de 90 de zile, este bătut cu bestialitate pentru acuzaţii imaginare. După ani de detenţie şi de muncă forţată, Părintele Arsenie a fost eliberat şi i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici, în 1976, pleacă la Mănăstirea „Sfânta Maria" din Techirghiol, acolo unde va trece la cele veşnice 35 de ani mai târziu.

Printre sălbăticiuni

„Nu se întâmplă nimic fără voia Lui Dumnezeu. Şi perii capului ne sunt număraţi! Tot ce ni se întâmplă, ni se întâmplă pentru ca noi să ne trezim mai mult", explica Părintele Arsenie Papacioc nu cu mult timp în urmă. Adesea, el le oferea credincioşilor exemplul propriei vieţi: „Pe mine m-au întrebat mulţi dacă atât cât am stat prin puşcării şi prin pustii nu s-a făcut vreo minune. «S-a făcut uneori», ­le-am spus eu. «Care, care?», m-au întrebat. Am trăit ani de zile nemâncat, arătam ca un schelet, am trăit în pustie unde rânjea lupul la zece metri distanţă de mine şi nu aveam unde scăpa. Astea nu sunt minuni? Faptul că încă trăiesc nu e o minune?"

"A iubi vrăjmaşii e o poruncă, nu un sfat! Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti, şi nu mai eşti în baltă, ci pe treaptă.''
Arsenie Papacioc arhimandrit

Mesajul patriarhului

Preafericitul Daniel i-a transmis un mesaj de condoleanţe Maicii Lucia Roşu, stareţa Mănăstirii „Sfânta Maria" din Techirghiol, arătând că Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc rămâne în conştiinţa Bisericii ca „un monah statornic, un duhovnic înţelept şi un apărător al valorilor ortodoxe în vremuri grele pentru Biserică şi Neamul românesc".

Lacrimi pentru duhovnic

Oamenii au sărutat evlavios tabloul ce-l înfăţişa pe Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc  Foto: Mihai Ciobanu

Sute de credincioşi au trecut ieri pe la catafalcul părintelui Arsenie Papacioc, la Mănăstirea din Techirghiol. S-au aşezat în linişte la rând pentru a putea atinge sicriul acoperit cu sticlă. Unii l-au cunoscut, alţii doar au auzit despre el. „Eu am fugit de la serviciu ca să vin să aprind o lumânare şi să-mi iau rămas-bun de la părintele Arsenie. Am încredere că binecuvântarea sa mă va ajuta de acum încolo", a spus Roxana (34 de ani), din Feteşti. Mihaela, tot din Feteşti, a venit ­să-şi ia rămas-bun de la cel care i-a fost sprijin moral. „Sunt cinci ani de când vin la părinte, care mă ajuta cu rugăciunile sale.

În urmă cu trei ani, ţin minte că mi-a spus: «Iubeşte mult, iubeşte frumos, iubeşte rana şi pe cel ce ţi-a făcut rana». Este ceva ce te transformă! Ar trebui să fie canonizat părintele", a spus tânăra cu ochii în lacrimi. Marţi seară, şi preşedintele Traian Băsescu a trecut pe la catafalcul duhovnicului, unde a depus două coroane de flori. Înmormântarea este programată astăzi, la ora 13.00. Slujba va fi oficiată de ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei. Părintele Arsenie Papacioc va fi înmormântat în curtea Mănăstirii Techirghiol.