Adrian Sofronie este, la 31 de ani, unul dintre IT-işti pricepuţi din Timişoara. Cu o experienţă vastă în domeniu, Adrian îşi petrece majoritatea timpului în preajma calculatoarelor şi este mai mereu prins în discuţii despre ultimele tehnologii.
„Am acces la toate informaţiile"
Cu toate acestea, pentru momentele lui de relaxare, atunci când nu urmăreşte rugby sau nu practică arte marţiale, cele două pasiuni ale sale după IT, timişoreanul alege să citească ziarul „Adevărul" şi revista „Forbes". „Îmi place foarte mult ziarul, găsesc toate informaţiile de care am nevoie într-o zi, iar «Forbes» citesc de când mi-a picat în mână versiunea americană. Apoi m-am abonat şi la versiunea în română. Mi-ar plăcea să citesc mai multe articole legate de România şi mai puţine traduceri", a explicat tânărul timişorean. Adrian este căsătorit de aproape trei ani, iar soţia sa abia aşteaptă să pună şi ea mâna pe revista „Forbes" pentru a o citi cu atenţie.
Maturizarea precoce a adolescenţilor
Deşi despre om se poate spune că este fiinţa care are cea mai lungă copilărie, în perioada contemporană se întâmplă un fenomen exact invers: nu de prelungire, în continuare, a copilăriei, ci de restrângere a ei la o vârstă mai timpurie. Vinovată pare că se face modalitatea actuală de informare a copiilor şi tinerilor (preadolescenţi).
Bombardamentul informaţional la care un copil nesupravegheat are acces - pe internet, sau în anturaje nepotrivite etc. - nu face altceva decât să-l maturizeze prematur (când îmi amintesc că încă mai credeam în clasa a cincea în „Moş Niculai"!...). Pentru psihicul aflat încă în formare al copiilor de 7 - 16 ani (cred că e segmentul de vârstă cel mai vulnerabil), anumite informaţii şi imagini, venite mult prea devreme în viaţa lor, pot produce adevărate şocuri de personalitate sau alte tipuri de tulburări comportamentale. De asemenea - nu trebuie să ne ferim s-o spunem! -, anumiţi părinţi nu pot oferi bune modele de viaţă propriilor copii; despre unele televiziuni nici nu mai e cazul să vorbim (vizavi de „stelele" promovate).
Astfel, moralitatea juvenilă de astăzi devine destul de „tulbure". Copiii îşi pierd prea devreme naivitatea şi inocenţa specifice vârstei, iar adulţii se comportă, paradoxal, prea infantil. Ce mai poate repara şcoala, aşa stând lucrurile?... Florin Nechiti
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza