Pagina Cititorului:„Mă interesează politica internaţională“

Mihai Fodort are 20 de ani şi este un cititor fidel al ziarului „Adevărul“.

Este un tip activ şi interesat de ceea ce se întâmplă în jurul lui. Locuieşte la casă şi asta îi cam ocupă timpul liber din cauză că mereu are câte ceva de făcut, dar în pauzele pe care le ia pune mâna pe ziar să vadă ce se mai întâmplă prin lume. „Mă interesează mai ales subiectele de politică internaţională, dar şi cele din sport.

Prima dată când deschid ziarul, mă opresc la cele despre fotbal, handbal sau orice altă informaţie care vine din această direcţie", a spus Mihai. Tânărul mai are şi un verişor, care locuieşte cu el sub acelaşi acoperiş şi care citeşte aceeaşi publicaţie. „Verişorul meu este şi el interesat de aceleaşi subiecte ca şi mine şi citim acelaşi ziar pentru că ne place modul în care sunt abordate subiectele", a adăugat tânărul.

Votul „în orb“

Din patru în patru ani, românii aleg aproape cinci sute de parlamentari cărora să le încredinţeze conducerea ţării. În campania electorală, mai ­mulţi ofertanţi bat pe la uşile oamenilor şi le promit „marea cu sarea“ daca vor fi aleşi. Dintr-o nefericită practică, românul a învăţat că a cam votat „în orb“ un viitor parlamentar, pentru că nu ştia nici pe departe dacă alesul are sau nu experienţa necesară pentru a ocupa o asemenea funcţie, şi nici dacă preferatul său are calităţile morale impuse de rigorile pe care le implică această funcţie.

Votantul se lasă ademenit cu promisiuni fără cea mai mică acoperire (în special, acoperirea financiară), cade pradă minciunilor că cel pe care îl va alege va face drumuri, alimentări cu apă, canalizări, şcoli, spitale etc. (din banii-fantomă de la buget, al căror număr numai Dumnezeu îl poate şti). După alegeri, românii realizează încă şi încă o dată că aleşii lor i-au amăgit că nu-şi respectă promisiunile, că ­mulţi dintre aleşi sunt incompetenţi şi imorali, că şi-au ales parvenirea prin politică cu unicul scop de a se îmbogăţi rapid şi sigur. Oamenii constată că „politicienii“ (cei care şi-au ales această cale de parvenire), ca să câştige „bătălia“ alegerilor, se organizează într-un fel de oşti care se luptă între ele pentru a cuceri poporul-victimă. Luptele dintre oşti sunt grele, dar merită. Câştigul este enorm.

Românii asistă de douăzeci de ani la această mascaradă. Ei constată că oştenii ­s-au specializat, sunt vrednici, încep, imediat după câştigarea unor alegeri, să îşi pregătească victoria în alegerile viitoare. Bietul om, de profesie „veşnic amăgit“ nu are altă putere decât să stea cuminte în scaunul lui din sala spectacolului politic şi să privească la luptele nesfârşite dintre găştile aflate pe scenă. Ion Ionescu