"Oricine isi doreste poate sa fie voluntar"

- spune Mihaela Suzana Torok, studenta in anul V la Medicina

Mihaela Suzana Torok, 23 de ani, este studenta in anul V la Facultatea de Medicina Generala a Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti. Organizatia "Salvati Copiii" Romania, care se numara printre cele mai importante ONG-uri din tara noastra, o recomanda pe Mihaela ca fiind unul dintre tinerii pe care se bazeaza in activitatile de voluntariat. Am vorbit cu Mihaela cum e sa fi voluntar intr-o tara in care activitatile de voluntariat nu sunt atat de numeroase ca in Occident.
- Cum te-ai apucat de voluntariat?
- Am inceput voluntariatul in septembrie anul trecut. imi doream sa pot fi utila intr-un fel societatii si am aflat de la o buna prietena, si ea voluntara, despre programele de la "Salvati Copiii". Mi-a placut si m-am inscris. Particip la programele "Educatie pentru Sanatate" si "Copii refugiati in Romania". Merg in scoli generale si licee, unde in cadrul unor intalniri le vorbesc copiilor despre sanatate pe intelesul lor. Le-am vorbit despre relationare si comunicare, despre sanatatea reproducerii, despre cum sa se fereasca de boli (mai ales de cele cu transmitere sexuala), despre problemele legate de fumat, alcool si droguri... Am fost si in strada la impartit fluturasi, pliante si carticele pentru copii legate de respectarea drepturilor pe care le au. Am fost la spectacole cu copiii refugiati si merg in centrele de refugiati, sa organizez jocuri, sa-i ajut la teme.
- Care e cea mai ciudata experienta din activitatea ta de voluntar?
- Nu pot sa spun ca am avut parte de experiente ciudate. Eram la o scoala din Pantelimon si le vorbeam elevilor despre folosirea prezervativului. Atunci mi s-a parut amuzant un elev. Le-am aratat un prezervativ si le-am explicat cum trebuie sa fie folosit, iar acel elev a exclamat: "A! Am vazut si eu odata unul". In general, elevii mi se par timizi si nu prea pun intrebari.
- La ce renunti pentru a face voluntariat?
- La o parte din timpul liber, cateodata chiar la orele de la facultate, iar examenele m-au cam pedepsit. Nu mi-a parut rau deloc pentru ca imi place mult ce fac. De obicei, merg 1-2 zile pe saptamana, dupa-amiaza, la scoli pentru intalnirile cu copiii. Pe langa activitatile de voluntariat propriu-zise, de doua ori pe luna, avem sedinte de training de o jumatate de zi.
- Ce calitati trebuie sa aiba un tanar-voluntar?
- Nu stiu ce sa spun. Cred ca cel mai important este sa-i placa sa lucreze cu oamenii. In plus trebuie sa aiba multa rabdare. Ar mai fi si altele, dar ce vreau eu sa subliniez e ca oricine isi doreste poate sa fie voluntar. De orice varsta ar fi, cu orice s-ar ocupa, se gaseste un domeniu, un program, o organizatie neguvernamentala unde sa poata fi util. Trebuie doar sa accepte aceasta provocare. La "Salvati Copiii" vad din ce in ce mai multi voluntari, de diferite varste, foarte multi tineri, unii liceeni sau chiar mai mici. In tarile occidentale e ceva mai obisnuit voluntariatul decat la noi, dar am speranta ca in urmatorii ani tinerii se vor implica din ce in ce mai mult.