Marile oraşe ale lumii, mici sate în România

Colectivizarea a început la Roma, judeţul Botoşani, Parisul este un sat aproape părăsit de lângă Slatina, iar prin Veneţia din Braşov curge doar un râu cu pietre vineţii care a şi dat numele aşezării. Localnicii din satele ce poartă nume cu rezonanţă sunt mândri de ce scrie în buletinele lor, deşi recunosc că faima nu le-a adus prea multe avantaje.

În dreptul comunei Şercaia, pe drumul european ce leagă Braşovul de Sibiu, un indicator arată, la dreapta, direcţia către Veneţia de Jos. Un sat mic, cu aproape o mie de locuitori, răsfirat la poalele muntelui. Chiar dacă nu toţi localnicii ştiu cu exactitate cum a ajuns să fie botezată aşezarea după faimosul oraş italian, ei sunt mândri că măcar astfel reuşesc să se facă cunoscuţi în ţară, dar şi în străinătate. Unii săteni spun că numele localităţii este legat, de fapt, de râul Venecioara, în albia căruia se găsesc pietre vineţii. Unii localnici spun însă că numele l-ar fi dat împărăteasa Maria Tereza, fiind pe vremuri o zonă de graniţă între imperii.

Minimuzeu

Primii care s-au aşezat pe acest pământ au fost două familii de ţărani iobagi din Luduş: Ovesea şi Pasere. Unul dintre urmaşii familiei Ovesea este şi Ioan (66 de ani), care a scris chiar şi o monografie a satului natal. El spune că, într-adevăr, pe pârâul ce traversează localitatea sunt pietre vineţii, care, pe vremuri, au fost folosite la clădirea temeliilor caselor din localitate.

Bărbatul vrea să păstreze vie tradiţia satului făgărăşean şi a adunat în gospodăria sa fel de fel de lucruri, unele dintre ele seculare. Fiare de călcat cu cărbuni, războaie de ţesut, medalii şi lăzi de zestre sunt doar câteva dintre obiectele tradiţionale pe care Ioan Ovesea (66 de ani) le-a strâns în gospodăria sa.

„Am văzut că, de la un an la altul, se distruge toată tradiţia din acest sat. Am vrut să fac ceva pentru a păstra vie amintirea vremurilor de demult şi am decis să strâng fel de fel de lucruri, fiindcă un popor care nu are tradiţii, nu are cultură", a precizat bărbatul. Satul braşovean este mai legat de Veneţia geamănă de câţiva ani, de când localnicii, mulţi dintre ei tineri, au lăsat munca ogorului pentru meseria de constructor sau de îngrijitor de bătrâni în Italia.

Aşezarea de pe şapte coline

Botoşănenii se pot lăuda şi ei cu Roma lor. Înfiinţată ca şi comună abia în 1926, localitatea nu are vestigiile şi nici istoria fascinantă a capitalei Italiei, dar nu duce lipsă de evenimente care au marcat comunitatea. Roma de Botoşani a fost înfiinţată după Primul Război Mondial, prin împroprietărirea veteranilor de război cu loc de casă şi teren agricol.

De aceea, toate casele vechi au curţile egale, de câte 2.000 de metri pătraţi fiecare, aşa cum a fost făcută sistematizarea de V. Popescu, arhitect pasionat de istoria antică care a dat şi numele localităţii. De altfel, localitatea denumită asemenea capitalei Italiei este aşezată tot pe şaptecoline.

În Roma, comuniştii au înfiinţat în 1949 primul CAP din România sub numele de Gospodărie Agricolă Cooperatistă „Ilie Pintilie"(GAC).  Fireşte, tot aici a avut loc şi prima revoltă împotriva colectivizării şi, până la Revoluţie, întreaga comună a fost împrejmuită cu un gard de sârmă ghimpată, înalt de doi metri, care trebuia să protejeze averea colectivă de duşmanii poporului.

„Gardul a fost distrus la Revoluţie, iar stâlpii şi sârma au fost folosite de oameni prin gospodăriile lor. Singurile ieşiri spre câmp erau câteva porţi, care, dacă cineva se îmbăta, nu le nimerea de strâmte de erau", spune Constantin Humelnicu, primarul  Romei.

Il Calcio de Botoşani

Lăsând la o parte zbuciumata istorie a mai tinerei Rome din Botoşani, comuna este a doua din judeţ, după localitatea Mihai Eminescu, în ce priveşte veniturile proprii realizate la bugetul local. În Roma locuiesc 3.350 de locuitori.Potrivit unei statistici a Primăriei, anul trecut, 800 dintre locuitori erau plecaţi la muncă în Italia şi Spania. Din cei rămaşi acasă, aproape toţi lucrează în fabricile deschise aici după Revoluţie, pe ruinele fostului CAP.

Comuna se poate lăuda cu o „zonă industrială" care include cel mai mare abator din Moldova, o fabrică de mobilă, una de confecţii şi două societăţi agricole. „Poate o să vă surprindă, dar societăţile din comuna Roma sunt nevoite să importe forţă de muncă din municipiul Botoşani. Trei sferturi dintre angajaţii acestor firme sunt din comună, iar restul fac naveta din localităţile alăturate şi din Botoşani", spune primarul Humelnicu. Acesta susţine că doar patru persoane au cerut ajutor social.

Cu toate acestea, la capitolul infrastructură, Roma de Botoşani stă prost. Din cei 44 de kilometri de drumuri, doar cinci sunt asfaltaţi, adică exact distanţa drumului judeţean care trece prin comună.

Localitatea nu avea cum să nu aibă şi o echipă de fotbal care să se numească AS Roma.  Echipa a fost înfiinţată de Gică Tăbultoc, unul dintre oamenii de afaceri din comună, şi are ca obiectiv să promoveze în Divizia C. Patronul echipei vrea să investească 400.000 de lei în construirea unei baze sportive care să cuprindă şi un stadion cu nocturnă.

Eroul Romei,22 de ani ascuns

De Ilie Alexoaie toată lumea din comuna botoşăneană a auzit. Omul, care a murit în 2008, a fost o legendă vie pentru că a stat ascuns în casă timp de 22 de ani pentru a se feri de comunişti. „La 12 iunie 1949, comuniştii au adunat oamenii la birtul satului şi le-a spus că trebuie să-şi dea pământul la colectiv. A fost o revoltă.

Mai mulţi s-au opus şi au sărit la bătaie. A interventi miliţia şi Securitatea şi i-au arestat pe răsculaţi. Trei dintre unchii mei, fraţii Ciocan, au fost luaţi şi închişi opt ani. Ilie Alexoaie a reuşit să fugă şi a stat ascuns timp de 22 de ani în casă, într-o cămăruţă făcută sub sobă, până fapta s-a prescris",  povesteşte Ştefănica Urzică, o localnică de 60 ani.

"Am văzut că,de la un an la altul,se distruge toată tradiţia din Veneţia de Jos. Am decis să strâng fel de fel de lucruri, fiindcă un popor care nu are tradiţii nu are cultură.''

Ioan Ovesea
Veneţia, judeţul Braşov

"Societăţile din comuna Roma importă forţă de muncă din Botoşani. Trei sferturi dintre angajaţi sunt din comună, iar restul fac naveta din localităţile alăturate şi din Botoşani.''

Constantin Humelnicu
Roma, judeţul Botoşani

"Sunt umblată ca ţăstu-n vatră. De unde să ştiu eu de alte naţii? O fi la francezi, dar şi aici e tot Paris, iar în al nostru ne ducem traiul şi bătrâneţile liniştiţi. Tineretul a plecat la oraş.''

Floarea Bănicioiu
Paris, judeţul Olt