Inginer viticol, una dintre meseriile aflate în ton cu încălzirea globală

Studenţii de la Viticultură fac practică în agricultura ţărilor UE şi, pe lângă bani, se aleg şi cu informaţii despre modul în care trebuie practicată această meserie Cultura

Studenţii de la Viticultură fac practică în agricultura ţărilor UE şi, pe lângă bani, se aleg şi cu informaţii despre modul în care trebuie practicată această meserie

Cultura agricolă pe care, paradoxal, încălzirea globală o favorizează - viţa-de-vie românească - a devenit, în ultimii zeci de ani, un obiect de studiu pe cât de vast, pe atât de preţios pentru învăţământul universitar românesc.

"Absolvenţii acestei specializări din cadrul Facultăţii de horticultură sunt deosebiţi, în sensul că pregătirea în viticultură şi vinificaţie - sau oenologie, cum se mai numeşte arta preparării vinului - îi formează mai răbdători, mai atenţi, mai grijulii... Şi nu doar în profesia aleasă, ci şi în viaţa de zi cu zi", spune prof.dr. Liviu Dejeu, şeful Catedrei de viticultură de la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.

Profesorul dr. Liviu Dejeu susţine că nu poţi fi oenolog dacă nu eşti şi viticultor. "Calitatea vinului se obţine în vie, şi abia apoi în pivniţă. Încă de atunci, calitatea materiilor prime trebuie să fie de cea mai bună calitate", explică profesorul Dejeu.

Studenţii care optează pentru viticultură şi vinificaţie (cum mai este cunoscută oenologia) fac practică mobilă în tot anul, mai puţin în perioada de iarnă. "Ei trebuie să ştie cum se plantează, cum se leagă şi cum se îngrijeşte viţa. Şi eu, în primii doi ani de facultate, la practică am învăţat doar să tai via!

După terminarea facultăţii, am făcut nouă ani de zile specializare la Valea Călugărească, până să-mi fac mâna", îşi aminteşte şeful Catedrei de viticultură. În toţi anii, studenţii interesaţi au parte de excursii didactice la Ştefăneşti, la Murfatlar, la Pietroasele şi în alte staţiuni viticole renumite pentru calitatea vinurilor, unde au ocazia să constate "pe viu" acţiunile premergătoare unui produs cu adevărat reuşit.

Şi chiar îl pot şi degusta...

"Studenţii împătimiţi îşi iau încă din anul II de studiu proiecte pe viticultură. Pe lângă practica în staţiunile din ţară, ei beneficiază de posibilitatea de a se specializa şi în străinătate, prin programele de schimburi de studenţi derulate de USAMV Bucureşti.

Francezii şi portughezii au fost încântaţi de pregătirea tinerilor noştri.

Ca un exemplu, o absolventă de-a noastră a ajuns în vestita staţiune Bordeaux, unde şi-a dat şi masteratul. A obţinut nota cea mai mare dintre colegii ei, şi a rămas ca angajată acolo", exemplifică profesorul Dejeu.

În acest moment, activitatea viitorilor viticultori decurge atât în tradiţia românească, dar şi după noile norme impuse de aderarea la Uniunea Europeană. "Obţinem materialul viticol şi in vitro, după legislaţia UE, dar îl adaptăm la condiţiile noastre de sol şi climatice. Şi rezultatele sunt din ce în ce mai bune", explică specialistul de la USAMV.

Răbdarea, principala calitate a vinarilor

Anual, între 10 şi 15 absolvenţi de la Horticultură aleg să intre în rândurile specialiştilor în vin şi viţă-de-vie. "Printre multele lor calităţi se numără şi răbdarea! Pentru că via, după plantare, are nevoie de trei ani de întreţinere până la primul rod.Abia apoi începe lucrul în cramă.

Prima fază este învechirea în butoi şi, după ce vinul s-a învechit aşa, abia apoi se trage în sticle. Unui vin alb îi sunt necesare minimum şase luni de învechire pentru a dobândi calităţile care îl fac atât de plăcut. Dar pentru un vin roşu sunt necesari doi-trei ani ca să ajungă la stadiul optim de consum", exemplifică profesorul Liviu Dejeu.

Practic, produsul unei vii noi ajunge după minimum cinci ani să-l încânte pe producător. "Numai că viticultor adevărat te poţi numi doar după trei-patru rânduri de rod", atrage atenţia specialistul în vie şi vin. Pentru a grăbi totuşi acumularea de experienţă, cursanţii au acum mai multe posibilităţi ca în anii anteriori. Pe perioada vacanţei, sute de studenţi de la USAMV au ocazia să practice în străinătate ceea ce au acumulat în timpul şcolii.

Ei merg şi muncesc în agricultură în ţările din UE şi, pe lângă bani, capătă şi informaţii despre modul în care trebuie practicată viticultura. "Zeci de studenţi de la Horticultură pleacă anual, din mai până în octombrie, în Anglia mai ales, pentru a lucra în agricultură. Şi ceea ce văd acolo aplică aici", a remarcat profesorul Dejeu.

Puţini, dar premianţi!

România este pe locul cinci în Europa, ca suprafaţă plantată cu viţă-de-vie. "Dar la producţie suntem pe locul şapte. De aceea, avem nevoie de cât mai mulţi specialişti în domeniu", consideră oficialul USAMV. Chiar şi aşa, vinurile româneşti sunt premiate continuu la cele mai mari concursuri în domeniu.

"La ultimul concurs al Organizaţiei internaţionale a viei şi vinului, desfăşurat la Bucureşti, vinurile noastre au luat mult mai multe medalii ca în anii precedenţi.
Cel puţin produsele de la Arad, Vincon Vrancea, Murfatlar şi Segarcea sunt <> anual la medalii internaţionale", spune profesorul Dejeu.

Încălzirea globală, bucuria vinarilor!

Viţa-de-vie este practic singura cultură favorizată de schimbările climatice din ultimii ani. "Seceta are şi unele părţi bune. Calitatea vinului este cu atât mai bună în anii mai săraci în precipitaţii. Atunci, într-adevăr, boabele de struguri sunt mai mici şi mustul iese şi el foarte concentrat.

Vinul rezultat păstrează intacte cele câteva sute de elemente chimice favorabile organismului. Chiar şi în condiţiile ultimilor ani, Europa are un excedent de 30-40 milioane de hectolitri de vin, anual", arată specialistul în viticultură de la USAMV.

Viticultorii, oameni mai calzi şi mai veseli decât ceilalţi

Deşi greu de crezut, licoarea lui Bachus, cea de bună calitate, nu poate fi recunoscută decât de oameni cu înaltă calificare. Numai aceştia cunosc exact atât momentul culegerii, cât şi modul de prelucrare a strugurilor.

Practic, din momentul plantării răsadurilor şi până la învechirea vinului, viţa-de-vie nu suportă în preajmă vreun necunoscător, pentru că atunci s-ar rupe lanţul şi vinul n-ar mai fi de calitate", este de părere cunoscutul oenolog Nicolai Pomohaci.

Opinia lui s-a consolidat în cinci decenii de activitate didactică şi de cercetare ştiinţifică, concretizate în pregătirea mai multor generaţii de ingineri horticoli şi publicarea a 275 de lucrări - manuale, tratate, monografii, comunicări ştiinţifice, articole cu caracter metodico-didactic.

Şi chiar şi pe mai departe, sensibilitatea vinului trebuie să fie păstrată cu grijă. "Este ca un copil! Dacă nu este păstrat în mediu septic, se poate îmbolnăvi. De aceea, spaţiul de îmbuteliere trebuie să fie mai curat ca o farmacie", atrage atenţia profesorul Pomohaci.

"Vinul ne însoţeşte de la naştere şi până la moarte. Nu există eveniment social de la care să lipsească. Şi la nivel mai înalt vorbind, nu există întâlnire între şefii de state care să nu se încheie fără ciocnirea unei cupe de şampanie. El este şi mesagerul culturilor naţionale, care poartă mesajul ţării de origine la consumatorii de pretutindeni", apreciază cunoscutul oenolog.

Cât despre cei care se ocupă de viţa-de-vie, profesorul Nicolai Pomohaci este şi el de părere că sunt nişte oameni aparte. "Viticultorii au ceva în plus faţă de ceilalţi. Sunt oameni mai calzi, mai primitori, mai toleranţi, mai veseli...

Ei ştiu foarte bine cât de dificilă este munca la vie şi cât de greu le vine atunci când intemperiile le distrug recolta de struguri. De aceea, un viticultor adevărat ştie şi când să trudească fără tihnă zile în şir, dar să se şi bucure de imaginea unui apus de soare în vie", conchide specialistul.