Hărţuirea sexuală: una din şase victime demisionează
0
Româncele ascund abuzurile de la serviciu, de teama de a nu-şi pierde jobul, relevă un sondaj IMAS. Unu din opt români au auzit de un caz de hărţuire sexuală la locul de muncă. Două treimi consideră că hărţuirea e provocată de victimă.
Click aici pentru studiul în variantă PDF: Hărţuirea sexuală la locul de muncă
15,6% din respondenţii unui sondaj realizat de IMAS pentru Centrul Parteneriat pentru Egalitate au declarat că, în România, victimele hărţuirii sexuale preferă să demisioneze pentru a scăpa de problemă decât să încerce pedepsirea agresorului. În doar 40% din cazuri persoana hărţuită a încercat să discute cu cel care o agresa, iar în 27% din situaţii aceasta a sperat „că lucrurile se vor rezolva cu timpul".
Puţini au încercat să rezolve altfel: 12% au încercat să discute cu cineva din conducere, 6,3% a dat agresorul în judecată şi 1,7% au făcut o plângere scrisă către alţi şefi. Sondajul a fost făcut ieri public de Liga Română pentru Sănătate Mintală (LRSM) şi se bazează pe răspunsurile celor care au cunoştinţă despre vreun caz de hărţuire sexuală la locul lor de muncă.
Limbajul, prima tentativă
Astfel, 12,3% din respondenţi au declarat că au auzit sau au experimentat într-o formă sau alta fenomenul de hărţuire sexuală la locul de muncă. Cea mai frecventă formă de hărţuire menţionată de subiecţi este cea a folosirii limbajului cu conotaţie sexuală (8,4%), urmată de priviri (6,5%) sau atingeri nepotrivite (5,2%).
\La întrebarea „vi s-a întâmplat, dumneavoastră sau unei cunoştiinţe apropiate, ca la locul de muncă o femeie sau un bărbat să vă îmbrăţişeze fără permisiune?" 4,8% din români au răspuns afirmativ. 4,3% din subiecţi spun că au auzit pe o colegă afirmând că a primit o invitaţie la o întâlnire amoroasă cu scopul de a fi angajată sau promovată. Încercarea de a avea relaţii sexuale cu forţa a fost menţionată în 3,3% din cazuri, iar prin ameninţare, în 2,6% din situaţii.
Victima, mereu acuzată
Două treimi dintre cei care au răspuns sondajului cred că hărţuirea este provocată chiar de victimă, prin ţinuta sa sau prin comportament. Aproximativ o treime consideră că aceste abuzuri nu pot fi evitate în relaţiile dintre şefi şi angajaţi.
La nivel mondial, un studiu canadian susţine că între 40% şi până la 90% din femei suferă diverse forme de hărţuire la locul de muncă. Specialiştii în relaţii de muncă cred că datele statistice la nivel de România sunt mult mai îngrijorătoare decât arată studiul IMAS. „Îmi este greu să cred că acestea sunt cifrele care indică hărţuirea sexuală. Româncele nu raportează aceste abuzuri fie pentru că nu le consideră probleme importante, fie pentru că le consideră un subiect tabu. În ultima vreme, tac şi pentru că se tem pentru jobul lor", spune Raluca Nica, directorul executiv al LRSM.
Cine mai suferă
Ca efecte în plan personal, hărţuirea sau violenţa la locul de muncă poate provoca umilinţa persoanei respective, demotivarea, pierderea stimei colegilor şi poate ajunge până la tulburări somatice şi mentale. La nivelul organizaţiei, astfel de situaţii strică relaţiile de muncă, scade calitatea produselor şi imaginea firmei sau a instituţiei.
“Româncele nu raportează aceste abuzuri fie pentru că nu le consideră probleme importante, fie pentru că le consideră un subiect tabu. "
Raluca Nica director al LRSM
Cum te aperi
- Legea 202 din 2002, privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi defineşte hărţuirea sexuală sub toate formele ei.
- Codul Muncii are prevederi despre drepturile angajaţilor.
- Codul Penal consideră hărţuirea sexuală o infracţiune şi o pedepseşte cu închisoarea între 3 luni şi doi ani sau cu amendă.
- UE recomandă fiecărui stat membru să înfiinţeze o comisie antihărţuire.
- Acum 3 luni, a fost adoptată o agendă europeană referitoare la violenţa împotriva femeilor.
- În România nu există o instituţie care să se ocupe de aceste abuzuri. Cazurile urgente pot fi internate în centrele de sănătate mintală, care se găsesc pe lângă spitalele judeţene.
Se încarcă comentariile...
