FOTOGALERIE Sunt egali cu Hagi, Nadia sau Gabi Szabo, dar au minte de copii
0
De ieri, Ionuţ, Andreea şi Matei sunt la fel de titraţi ca marii sportivi ai ţării. Ei au câştigat meciuri importante şi au luat aur şi argint la olimpiadă. O olimpiadă altfel.
Ionuţ a înscris un gol doar după ce poarta a fost goală, Andreea a reuşit o săritură de 48 cm, iar Matei a făcut un şpagat aproape perfect. Performanţele lor ar stârni râsul pe orice teren de sport al unei şcoli. În lumea lor, însă, a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, reuşitele de ieri sunt egale cu cele ale lui Hagi, Anişoarei Cuşmir, Nadiei sau Gabi Szabo.
328 de medaliaţi
Jocurile Naţionale Special Olympics România, organizate de fundaţia cu acelaşi nume, sunt un fel de mică olimpiadă a celor cu IQ modest. Special Olympics au ajuns ieri în faza de finale. În curtea şi sălile Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport s-au desfăşurat finalele de atletism şi gimnastică. Chiar dacă au parcurs 25 de metri în câteva secunde ori în câteva zeci de minute, sau dacă au ţopăit cât o vrabie la săritura în lungime, toţi sportivii au primit medalii. Mai precis, toţi 382. Filozofia acestor concursuri, destinate celor cu sindrom Down sau cu diverse forme de retard psihic, este că toată lumea trebuie să fie recompensată pentru încercarea de a concura. „Însuşi imnul Special Olympics transmite acest mesaj, ne-a spus Ionela Tudor, voluntar al fundaţiei. El spune aşa: "Vreau să câştig/ dacă nu voi reuşi/ voi fi brav în încercarea mea".
Inventează mişcări noi
Aşa s-a măsurat bravura lui Radu Viţelaru (argint la alergare 25 de metri), sau a Anuşcăi Botoş (argint la 50 de metri) sau al lui Mihai Bogdan Manea din Craiova (aur la 50 de metri). Aşa se explică de ce Mohammad Abedin, de 24 de ani, din Bucureşti, era supărat pentru că ieşise doar al doilea la 50 de metri: el şi-a încetinit fuga atunci când s-a apropiat de linia de sosire, crezând că a câştigat, neştiind că trebuie s-o şi păşească pentru a fi primul.
În acelaşi ton al unei întreceri sincere şi naive, Mădălina Marin a inventat un nou început de exerciţiu la proba de gimnastică. Atunci când i s-a spus "te rugăm să saluţi brigada de arbitri", în loc să salute ca o gimnastă, cu mâna dreaptă arcuită frumos în sus, fetiţa s-a dus şi a început să dea mâna cu fiecare arbitru în parte. La gimnastică au mai făcut tumbe, cumpene şi poduri şi au păşit concentraţi pe băncuţa joasă transformată în bârnă şi Alexandra Calotă, Lucica Onete, Ion Dragomir sau Nicuşor Cârciumaru. Fiecare dintre ei au tremurat la fiecare pas, au transpirat pentru fiecare moment de echilibru într-un picior sau s-au chinuit să fie cât mai graţioşi. Însă dacă au mai uitat mişcările ori s-au răsturnat ca un sac, absolut toţi au executat perfect finalul: un zâmbet larg, cu braţele deschise aripă şi un ţipăt de bucurie.
Vezi aici galerie foto de la Jocurile Naţionale Special Olympics România
Renata, săritură de locul I
Printre ei au fost şi câţiva care ar putea concura foarte bine cu cei cu IQ de savanţi. Renata Balogh, de pildă, a reuşit o săritură de pe loc de 1,91 metri şi era supărată că în calificări reuşise să sară 2,02. Renata trăieşte într-un centru de plasament din Oradea de la vârsta de 2 ani, de când a fost abandonată. Nu are mamă, tată, bunici sau verişori. Colegele şi profesoarele ei, cum e "doamna de sport", Rodica Horacsek, sunt familia ei. Mereu grăbită, smucită, gata să mai sară odată, să mai dea un gol, să strângă echipamentul sau să facă orice e de făcut, Renata a reuşit să ajungă în clasa a 12-a a unui liceu "normal", de textilişti, dar vrea "să lucreze cu copii bolnavi".
Petrică Matei e din acelaşi film. Talentat la gimnastică, a concurat imitând un dans pe o melodie de-a lui Michael Jackson şi a început exerciţiul cu o pălărie trasă pe ochi. La doar cei 1,40 metri ai lui, Petrică acoperă covorul de la sol cu tumbe, ronde şi stand în mâini. Nu trece însă la următoarea mişcare până nu se uită la "antrenorul" lui, masterandul la sport Ionuţ Popescu. Acesta ne povesteşte cum se antrenează de 4 ori pe săptămână în Parcul Carol, unde exersează elementele simple: "Cu legarea lor e mai greu, pentru că cei cu sindrom Down au probleme în a le ţine minte. Însă Petrică învaţă foarte repede şi are o mobilitate foarte bună, face şpagatul şi sfoara uşor, iar eu mă chinui de 10 ani să le învăţ".
"Se bucură ca Hagi când înscriu"
Calificările pentru finalele olimpiadei persoanelor cu dizabilităţi intelectuale se fac altfel, ne explică Cristian Ispas, directorul naţional al Special Olympics. "Pentru că ei nu înţeleg ce înseamnă să joci fotbal şi nu se pot concentra să comunice între ei într-o echipă, jocul în sine pentru ei înseamnă doar să tragă la o poartă. Pentru nivelul cel mai mic, ei trebuie să şuteze într-o poartă goală. Însă se bucură la fel de mult ca Hagi când înscriu. Se bucură că se autodepăşesc, că sunt aplaudaţi". Mulţi dintre concurenţii de ieri au ieşit prima oară din centrul lor de plasament sau din satul lor. Astfel de concursuri au menirea în a-i încuraja pe cei cu IQ mai redus să lupte. "Astfel noi sperăm că nu-i vom mai întâlni cerşind pe străzi", crede Ispas.
Peste două săptămâni, naţionala României va pleca la Atena, la Olimpiada celor speciali. Selecţia echipei, susţine Cristian Ispas, a urmărit două criterii: un IQ sub 70 şi centrul de acasă să demonstreze că promovează sportivi cu abilităţi native cât mai scăzute. Din echipa României vor face parte Andreea Popovici, Ionuţ Petre, Denis Grigoraş şi Anamaria Tălălău.
Se încarcă comentariile...
