Fondul clasei, bir modern

Mulţi părinţi se tem să refuze cotizaţia pentru a nu periclita situaţia şcolară a copilului.

Curăţenia în şcoli, schimbarea becurilor şi a geamurilor sunt cheltuieli care se fac pe spinarea părinţilor.

Şcoala a început şi odată cu ea şi coşmarul părinţilor. Pe lângă banii daţi pe uniforme, ghiozdane, manuale şi rechizite, cei care au copii în sistemul de învăţământ trebuie să facă rost de bani şi pentru fondul clasei şi al şcolii. Declarat ilegal de câţiva ani buni prin ordin ministerial,  obiceiul de a strânge bani pentru fondul clasei este practicat în aproape toate şcolile din România. Din el se cumpără perdele la clasă, galerii, dulapuri, cuiere, clanţe, yale sau chiar se fac zugrăveli.  Fondul acoperă incompetenţa managerială a directorilor de şcoli şi lipsa de implicare a primăriilor.

„Am avut şedinţă cu părinţii chiar în prima zi de şcoală. Primul punct pe ordinea de zi au fost banii pentru fondul clasei. Am hotărât să dăm fiecare câte 50 de lei pe semestru“, a spus Ana  Vasile, mama unei eleve de clasa a II-a la o şcoală din sectorul 3 al Capitalei.  Mama nici nu s-a gândit să nu plătească, mai ales că învăţătoarea le-a spus părinţilor despre tabla din clasă schimbată la iniţiativa primăriei. Prin urmare, trebuie procurate markere speciale pentru scris, precum şi soluţii pentru şters.

„Nu ne trebuia o tablă nouă. Nu mi se pare normal ca primăria să stabilească priorităţile unei şcoli, fără ca directorii să aibă niciun cuvânt de spus“, a adăugat mama.

Anul trecut, în aceeaşi clasă s-au strâns bani pentru perdele noi şi pentru plafoniere. „Acum a venit primăria, a înlocuit lămpile cu tuburi de neon, iar în locul draperiilor au pus jaluzele verticale“.

Opţional, dar obligatoriu

„Dacă refuzi să dai se uită urât la tine şi ceilalţi părinţi, şi învăţătoarea. Aşa că vrând-nevrând trebuie să contribui şi la fondul clasei şi la fondul şcolii“, a explicat mama.

Aceeaşi experienţă o trăieşte şi Dan Chelu, un alt părinte cu copil de clasa a V-a.   „Ce-aţi vrea să facem? Nu dă nimeni bani pentru reparaţii! Elevii nu au nici măcar coş de gunoi în clasă, iar cuierele sunt rupte“, a spus indignat Dan Chelu.
Tatăl a explicat că şi paza şcolii se plăteşte tot din banii părinţilor care preferă să-şi ştie copiii în siguranţă.

„Avem o firmă de securitate plătită din banii noştri. Nimeni nu este lăsat să intre“, a explicat părintele. Dacă a încercat vreodată să refuze contribuţia?  „Am deschis discuţia într-o şedinţă. Toţi părinţii mi-au sărit în cap. Care mai de care se
înghesuia să câştige favorurile învăţătoarei. Şi-apoi, poate că au dreptate! Cine să dea bani?“.

Regulamentul bate ordinul ministerial

Regulamentul de organizare şi de funcţionare a unităţilor de învăţământ prevede că doar “comitetul de părinţi poate propune în adunarea generală, dacă se consideră necesar, o sumă minimă prin care părinţii elevilor clasei să contribuie la întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a clasei.

” Contribuţia nu este obligatorie şi este interzisă implicarea cadrelor didactice şi a elevilor în strângerea fondurilor. Banii se cheltuiesc la iniţiativa comitetului de părinţi “sau ca urmare a propunerii dirigintelui/învăţătorului sau a directorului.”

Obiceiul de a strânge fondul clasei există în aproape toate şcolile

Am avut şedinţă chiar în prima zi de şcoală. Primul punct au fost banii pentru fondul clasei

Ana Vasile,
părinte

Ce-aţi vrea să facem? Nu dă nimeni bani pentru reparaţii ! Elevii nu au nici coş de gunoi în clasă

Dan Chelu,
părinte

Nu pot să mă transform în poliţist în fiecare şcoală. Există un ordin explicit prin care colectarea de bani de la părinţi pentru examene sau pentru fondul clasei este interzisă

Cristian Adomniţei,
ministrul Educaţiei

Bani se strâng în fiecare şcoală, diferă doar suma

La Iaşi, părinţii contribuie cu sume ce ajung la 200 de lei anual. La începutul acestui an şcolar, părinţii unor boboci de la Şcoala „Alexandru cel Bun“ au dat bani pentru dotarea claselor cu băncuţe noi, dulăpioare, perdele, dar şi pentru achiziţia unor table „inteligente şi ecologice“. „Nu ne-a cerut nimeni să dăm“, a declarat tatăl  unui elev. 

Directorul adjunct, Daniela Drăgan, spune că s-a mai cumpărat şi aparatură informatică. „Banii care vin de la minister sunt pentru cheltuieli fixe. Astfel că unele clase rămân descoperite. În orice caz, conducerea nu are nicio legătură cu deciziile celor de la clase“,  explică directorul adjunct. 

În judeţul Bihor nu exis­tă şcoală în care să nu fie adunaţi bani pentru fondul clasei sau al şcolii. Diferă doar suma. Părinţii ai căror copii învaţă la Liceul Teoretic Greco-Catolic din Oradea scot anual din buzunar câte 30 de lei. Un pic mai mult, 35 de lei este cotizaţia pentru fondul clasei plătită la Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu”.

„Chiar vineri am avut şedinţă cu părinţii. Primul punct al discuţiei a fost fondul clasei. Abia după ce s-a stabilit suma, 35 de lei pentru fiecare copil, am trecut la problema manualelor”, spune supărată Felicia M, mama unui elev de la această instituţie şcolară.

La Constanţa,  şcolile sunt păzite doar dacă plătesc părinţii în medie câte 3 lei lunar. La Liceul „George Călinescu“ din Constanţa, de exemplu, la intrare este în permanenţă un agent de pază. „Fiecare părinte a dat cât a putut“, ne-a spus o elevă de clasa a X-a, sub protecţia anonimatului. Neoficial însă „cotizaţia“ este cuprinsă între 5 şi 15 lei.

Şi la Târgu Jiu, judeţul Gorj, paza în numeroase unităţi şcolare este plătită din buzunarele părinţilor. „La noi, la Şcoala numărul 8, dăm din trei în trei luni câte cinci lei de elev şi astfel diriginta strânge banii necesari pentru a asigura paza instituţiei de învăţământ. Mie, personal, mi se pare o idee foarte bună”, a spus Rodica Istratie, părinte. (Au contribuit Mihaela Floroiu, Georgiana Anghel, Ioan Drimbău)

Citiţi mâine în Adevărul! Cine a inventat fondul clasei