De ce nu urmărim filme dublate în limba română?

Articolele publicate de „Adevărul“ despre propunerea legislativă a deputatului Victor Socaciu au contabilizat comentarii care desfiinţează ideea dublării vocilor din filmele străine. Astăzi, în rubrica „Dilema Săptămânii“, vom publica opiniile a doi cititori „Adevărul“, care ne-au scris pe adresa redacţiei.

Deputatul social-democrat Victor Socaciu a fost poate cel mai pomenit politician în săptămâna care s-a încheiat. Iniţiativa sa legislativă privind dublarea filmelor străine în limba română a provocat un val de nemulţumiri în rândul opiniei publice. Puţini au încercat să-l susţină, dar contraargumentele i-au copleşit şi pe aceştia.

În timp ce Victor Socaciu, de altfel un cantautor cunoscut, şi-a propus prin această iniţiativă legislativă să protejeze „identitatea naţională" de subtitrările periculoase, identitate care ar fi fost grav lezată de multitudinea de limbi străine vorbite în filme, românii au obiectat: nu, dorim să vedem un film străin cu voci originale, indiferent din ce colţ al lumii ar veni.

Victor Socaciu şi-a motivat iniţiativa prin aceea că dublarea unui film dă răgaz spectatorului sau telespectatorului să urmărească acţiunea, plus că eliminarea subtitrării i-ar scuti de eforturi pe copii, pe bătrâni şi pe cei care au probleme cu vederea.

Proiectul de lege al deputatului Socaciu ar avea un singur aspect parţial just: termenii noi folosiţi în subtitrări vor fi asimilţi de ­populaţie, iar limba se va deteriora. Aici, deputatul are dreptate dacă a făcut referire doar la subtitrări care circulă pe internet şi care sunt realizate de binecunoscuţii internauţi: „westside" sau „veveritza".

„Fetiţa mea a învăţat foarte bine engleza şi din filme"

„Cred că dublarea filmelor, în momentul de faţă, ar fi cel mai mare rău pe care l-am face generaţiilor actuale şi viitoare de copii şi, evident, ţării întregi. Faptul că filmele ne sunt prezentate în limba originală este unul dintre puţinele lucruri bune pe care România îl are şi ar fi chiar un păcat să-l pierdem tocmai acum, când alte ţări încearcă să scoată acest sistem. În Italia, pentru a nu trece brusc la subtitrarea filmelor, oamenii au posibilitatea de a alege între a vedea un film subtitrat sau unul dublat, dar în viitor vor să se renunţe de tot la dublare. Să vezi un film în limba originală şi în acelaşi timp să citeşti subtitrarea, să citeşti practic tot timpul cum se scrie corect în limba română, nu numai să auzi cum se vorbeşte, este cel mai bun mod de a-ţi cunoaşte limba. Mai mult că, în acelaşi timp, auzi şi altă limbă străină şi fără să vrei o înveţi.

Eu am studiat în şcoală rusă şi franceză, iar în prezent nu mai ştiu niciun strop de rusă sau franceză. În schimb, limba engleză, pe care nu am studiat-o în şcoală niciodată, o vorbesc la perfecţie graţie subtitrării filmelor. Fetiţa mea, care are 9 ani, vorbeşte deja engleza aproape perfect, şi nu a făcut ­cursuri sau meditaţii, doar ceea ce studiază la şcoală şi faptul că o aude mereu la televizor. Atunci când mergem în ţări unde există dublarea, nu se poate înţelege în engleză cu niciun copil, toţi vorbesc numai limba lor. Dacă te afli într-una dintre ţările acestea şi ai nevoie de o informaţie, opreşti pe cineva pe stradă, dar nu mulţi te pot ajuta, pentru că nu vorbesc şi nu înţeleg engleza.

Oare nu ar trebui să ne mândrim cu acest lucru? Chiar trebuie să fim atât de proşti să ne tăiem creanga de sub picioare? Eu cred că sunt de ajuns toate bubele negre pe care le are ţara noastră şi nu avem nevoie de încă una şi mai mare tocmai acum, în anul 2011, când totul se bazează pe comunicare. Cu cât ştii mai multe limbi străine cu atât ai posibilitatea de a te dezvolta mai mult".  Dana Mateş

"În Italia, pentru a nu trece brusc la subtitrarea filmelor, oamenii au posibilitatea de a alege între a vedea un film subtitrat sau unul dublat, dar în viitor vor să se renunţe de tot la dublare."
Dana Mateş
cititor „Adevărul"

„Un cunoscut vocalist ne propune «transplantul de voce»"

Parlamentarul Victor ­Socaciu, un cunoscut şi apreciat interpret de muzică folk, ne propune dublarea în limba română a vocii actorilor din filmele străine care rulează la noi. O propunere care mi se pare antitradiţională şi deficitară în ceea ce priveşte o argumentare logică.

Nu ştiu dacă domnul Victor Socaciu a văzut vreun film străin dublat în limba română. Şi dacă a văzut, urechea sa muzicală nu i-a lăsat impresia că ceva sună fals, artificial şi chiar grotesc pe alocuri?

S-au făcut tot felul de afirmaţii şi presupuneri cu privire la suporturile acestei propuneri năstruşnice. Eu îl suspectez pe domnul parlamentar de încercarea de a ieşi în evidenţă cu o propunere originală (dar lipsită de suportul unor argumente solide), însă nu exclud nici bănuiala că ar fi fost influenţat, dacă nu presat, de anumite persoane pentru care cititul în limba română e tot atât de complicat ca şi... completarea unei declaraţii de avere. E vorba, desigur, de un citit destul de rapid, şi nu pe silabe, căci imaginea din film nu te aşteaptă să faci exerciţii de acest fel. Am văzut, în viaţa mea, destui oameni care aveau probleme cu cititul textelor dublate în limba română, citeau cu voce tare, silabisând unele cuvinte şi nu apucau să termine de citit replica deoarece alta îi lua locul. Astfel, nefericitul spectator nu mai apuca să urmărească firul acţiunii căci nu avea exerciţiul cititului.

Îmi amintesc de un episod semnificativ în acest sens: la un post TV avea loc un concurs de cultură generală. Prezentatoarea l-a sunat, la un moment dat, pe un telespectator care avea oarecare tangenţe cu acest post TV. Luat prin surprindere, telespectatorul noastru a recunoscut că nu urmărea emisiunea-concurs şi se uita pe alt canal, la un film. Întrebat despre ce era vorba în acel film, el a răspuns că un anumit personaj a sărit să-l bată pe un altul care îl sâcâia cu întrebări. Cam astfel de beneficiari ar avea propunerea domnului Victor Socaciu, dacă aceasta ar fi luată în serios".  Dorin Arghir

"Este o propunere care mi se pare antitradiţională şi deficitară în ceea ce priveşte o argumentare logică."
Dorin Arghir
cititor „Adevărul"