Cum l-au ajutat guvernţii englezi pe Hitler să înceapă războiul

Unul din episoadele mai puţin cunoscute ale istoriei se referă la faptul cum guvernul englez condus de conciliatoristul Neville Chamberlain a reuşit să-l ajute pe Hitler în elaborarea planurilor sale criminale.

Exponent al curentului conciliatorist, care promova acceptarea oricăror compromisuri pentru a menţine pacea, premierul britanic era gata să-i acorde orice concesii lui Hitler, cu condiţia ca pacea să fie menţinută şi să nu se ajungă la o nouă conflagraţie mondială. Deşi bine intenţionată, politica conciliatoristă britanică a dus în fapt la declanşarea mult mai rapidă a crizei Sudete, la invadarea Cehoslovaciei şi la începerea celui de-al Doilea Război Mondial.

Guvernul Chamberlain

Neville Chamberlain era fiul cel mic al lui Joseph Chamberlain, o proeminentă figură a Partidului Liberal englez. În fapt, fratele său vitreg  Austen era cel destinat să poarte mai departe viaţa politică a familiei, având educaţia şi susţinerea s-o facă, lui Neville fiindu-i dată în grijă averea familiei, el având o pregătire ca şi contabil şi o carieră de om de afaceri în oraşul natal Birmingham. Dar, Neville Chamberlain devine interesat de politică, în 1914 devenind primarul Birmingham-ului. La sfârşitul Primului Război Mondial, trece în Partidul Conservator, câştigând alegerile pentru Parlament şi fiind numit câţiva ani mai târziu Ministru al Sănătăţii, ocupându-se cu probleme ca mortalitatea infantilă, pensii, reforme fiscale. Adevărata sa ascensiune începe în 1932, când devine şeful Trezoreriei. Având şi o formare economică, se preocupă atent de recuperarea economică a Imperiului, ţelurile sale fiind stabilitatea fiscală şi ajutorarea şomerilor. A reuşit să balanseze bugetul şi să producă un surplus care a şters deficitul moştenit de la predecesorii săi, inclusiv de la Winston Churchill. Până în 1936 devenise atât de influent încât toate deciziile privind rearmarea şi relaţiile Anglo-Germane le lua el în locul Ministrului de  externe. Astfel, Neville Chamberlain a ales să ignore  tradiţionalul ţel britanic de balanţă de putere a continentului european, considerând că adevărata securitate a Marii Britanii  stătea în refacerea ei economică, rearmării revenindu-i cei mai puţini bani.

Citeşte continuarea pe site-ul revistei "Historia".