Cum au scapat prostituatele de legea lui Mavrocordat

Sucariti, cum spunea turcimea, pe cei doi domnitori români - Constantin Brâncoveanu si Dimitrie Cantemir - care i-au tradat, trecând de partea rusilor, otomanii au ajuns la concluzia ca ar trebui sa schimbe nitel macazul.

Si, în consecinta, sultanul Ahmed Itan al III-lea, sfatuit de apropiatii sai, a hotarât sa nu mai numeasca domni pamânteni în Moldova si în Tara Româneasca. Asa se face ca, timp de aproximativ o suta de ani, pe tronul provinciilor de la nord de Dunare au fost adusi domni venetici, selectionati cu grija dintre grecii aciuati în Fanar, înca din anul 1453, când acest vestit cartier a devenit resedinta a patriarhului ortodox de Constantinopol.

Domnitorul descopera ca oamenii în sutana petrec prin cârciumi

Se spune ca epoca fanariota în Tarile Române a început o data cu aparitia lui Nicolae Mavrocordat pe tronul Moldovei, în 1710. Cum se alegeau acesti domni straini? Cu grija. În primul rând, trebuiau sa fie credinciosi Portii. Apoi, sa fie învatati si întelepti. De obicei, erau selectionati dintre dragomani - un fel de talmaci, interpreti - cunoscatori ai mai multor limbi straine si priceputi în ale diplomatiei. De asemenea, se avea în vedere ca pretendentii la aceste demnitati sa nu fie prea lacomi spre înavutire (sa nu dea rau la norod, spuneau, chipurile, turcii).

Greu de îndeplinit însa asemenea cerinta. Sa umbli cu mierea pe mâini si sa nu te ungi... Si mai erau si peschesurile. Toate atârnând, desigur, pe umerii bietilor românasi. Istoricii spun însa ca epoca fanariota a avut si oarecare beneficii pentru noi. Li s-ar fi stopat, cica, pofta flamânda a celor doua mari imperii megiese - Rusia si Austria - de a-si împarti frateste teritoriile dintre Carpati si Dunare. Se spune ca asa a si fost. Se mai afirma ca în aceasta perioada s-a simtit un reviriment cultural. Fiii boierilor autohtoni, prinzând gustul învataturii, au început sa frecventeze cu mai mult sârg înaltele scoli straine, deschizându-si capul si mintea spre lume.

Citeşte continuarea articolului pe site-ul revistei Historia.