Cum a evoluat istoria în manuale: 1948 - România a ocupat Basarabia. 2010 - Unirea din 1918, în formă cronologică

A început un nou an şcolar, iar elevii, în special cei din anii terminali, se gândesc deja la examenele care îi aşteaptă. Unul dintre acestea va fi la istorie, materie obligatorie la examenul de bacalaureat pentru elevii înscrişi la clasele socio-umane.

De doi ani, programa şcolară la istorie s-a schimbat, lucru care a condus la o nouă modificare a manualelor. Se pune accentul pe dobândirea de competenţe care să îi facă pe elevi să aprofundeze singuri.

În noile manuale s-a renunţat la abordarea istoriei în mod periodic (istorie antică, medievală, modernă şi contemporană). Elevii studiază acum tematic.

1948 - Istoria lui Roller: Guvernul reacţionar român a ocupat Basarabia

Subiecte din istorie au fost prezentate elevilor, în ultimele şase decenii, în mod diferit. Informaţia istorică nu a evoluat ca urmare a cercetării documentelor, ci ca urmare a regimului politic. Un astfel de subiect este Marea Unire din 1918, eveniment fundamental în istoria românilor.

În 1947 a apărut manualul unic de „Istoria României” coordonat de Mihail Roller. Noul manual le-a adus elevilor o serie de „informaţii noi” bazate şi pe documente din perioada de ilegalitate a Partidului Comunist. Manualul lui Roller a fost reeditat până în 1956 şi utilizat în şcoli până în 1962.

Influenţat de ideile marxist-leniniste şi de Stalin, Mihail Roller nu a scris nimic explicit, în ediţia a patra a manualului apărut sub coordonarea sa în 1948, despre Marea Unire din 1918, momentul în care s-a format România.

După glorificarea în manual a „Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie 1917” din Rusia, care i-a adus pe bolşevici la putere, Roller le aducea la cunoştinţă elevilor despre modul în care România a „ocupat” Basarabia.

„Guvernul reacţionar român, folosind situaţia militară grea a tinerelor Republici Sovietice, le atacă şi ocupă Basarabia (ianuarie 1918), înăbuşind, cu forţa armată, rezistenţa sovietelor revoluţionare care au luat naştere şi s-au desvoltat în timpul Revoluţiei”, scria Roller, în manualul de clasa a XI-a, despre eliberarea Basarabiei, pământ românesc aflat sub ocupaţie rusească încă din 1812.

“Clasa stăpânitoare din România deslănţue intervenţia militară împotriva revoluţiei din Ungaria”

Manualul unic nu tratează deloc momentul unirii Basarabiei şi Bucovinei cu patria mamă, iar unirea Transilvaniei este văzută ca urmare a presiunii armatelor române.

„Revoluţia care a izbucnit în Ungaria a deslănţuit şi în Transilvania lupta pentru eliberare. Se formează în Transilvania comitete muncitoreşti. De asemenea, se alcătuieşte un directoriu care se bizuie pe gărzile naţionale”, le mai spune Roller elevilor.

„Directoriul” convoacă la 1 decembrie 1918 o adunare la Alba Iulia, unde „conducătorii partidului naţional român, prezidat de Iuliu Maniu, hotărîră să decreteze autonomia... Sub presiunea armatelor române, care înaintează în Transilvania, şi pentru a dobândi un sprijin împotriva frământărilor revoluţionare, partidul naţional, prezidat de Iuliu Maniu, acceptă unirea Transilvaniei cu România”.

Comunistul evreu Mihail Roller, care îşi făcuse studiile la Moscova, scria în manualul din 1948 şi despre intervenţia trupelor române în Ungaria. Fără a da detalii despre data la care s-a produs evenimentul şi a menţiona faptul că forţele comuniste maghiare nou venite la putere sub conducerea lui Béla Kun au atacat trupele române din Transilvania în 1919 cu intenţia de a ocupa teritoriul românesc, Roller îi învăţa pe elevi următoarele:

“Clasa stăpânitoare din România, punându-se în slujba aliaţilor cărora le oferă România ca un ‘centru strategic’ de seamă în lupta împotrva luptelor revoluţionare ale mulţimii din această parte a Europei, deslănţue după alipirea Transilvaniei intervenţia militară împotriva revoluţiei din Ungaria.

Deşi guvernul revoluţionar maghiar recunoaşte pretenţiile teritoriale naţionale ale României faţă de Ungaria, guvernul român deschide ostilităţile faţă de acesta şi contribuie la răsturnarea guvernului revoluţionar maghiar, ce va fi înlocuit cu guvernul dictatorial şi revizionist al lui Horthy, care, vreme de peste două decenii, a îngenunchiat poporul maghiar şi a pricinuit multe greutăţi statului român”.

Dă click pentru a vedea lecţia pagină cu pagină

1977 - „Marea Unire” în manualele coordonate de Ştefan Pascu

Tezele lui Roller au fost criticate de către istoricii vremii, printre care Andrei Oţetea. Rescrierea istoriei în beneficiul partidului unic a continuat însă şi în anii următori.

În anii 1970, elevii învăţau istorie după manualele coordonate de academicianul Ştefan Pascu, întocmite împreună cu academicienii Constantin Daicoviciu şi Miron Constantinescu.

În lucrarea coordonată de Pascu, ideile staliniste ale lui Roller cu privire la unirea din 1918 s-au mai nuanţat.

În manualul „Istoria României” pentru anul IV liceu, apărut la Editura Didactică şi Pedagogică în 1977, unirea din 1918 era tratată la capitolul „Încheierea procesului de formare a statului naţional unitar român. Unirea Transilvaniei cu România”.

Despre unirea cu Basarabia s-a scris doar patru rânduri, din care elevii din anul IV de liceu aflau că teritoriul a fost încorporat de Rusia ţaristă în 1812.

„După ce la 22 ianuarie/ 4 februarie 1918 s-a constituit în Republică Moldovenească independentă, la 27 martie / 9 aprilie acelaşi an, Basarabia, teritoriu care în 1812 fusese încorporat în Rusia ţaristă, s-a unit cu România în urma hotărîrii reprezentanţilor aleşi ai populaţiei dintre Prut şi Nistru”.

Dacă despre Basarabia nu se scrie explicit că este teritoriu românesc, în cazul Bucovinei situaţia se schimbă.

„Congresul general al Bucovinei a hotărît la 15/28 noiembrie 1918 unirea cu România a acestei vechi provincii istorice româneşti răpită de habsburgi în 1775”, menţionează academicienii în cele două rânduri dedicate unirii Bucovinei cu România.

„Triumful Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie din Rusia a contribuit la dezvoltarea luptei pentru libertate naţională” în Transilvania

Aşa cum reieşea din titlul capitolului, manualul coordonat de academicianul Ştefan Pascu a acordat un spaţiu larg unirii Transilvaniei cu România, al cărei ecou era „Marea Revoluţie din Rusia".

„Ecoul în Transilvania al revoluţiei burghezo-democratice din Rusia, din februarie 1917, sărbătorirea zilei de 1 mai în Transilvania, triumful Marii Revoluţii Socialiste din octombrie din Rusia – au contribuit la dezvoltarea luptei forţelor înaintate pentru dreptate socială şi libertate naţională. Ideile leninismului, victorioase prin Revoluţia din Octombrie – care a inaugurat epoca socialismului în istoria omenirii – au găsit în Transilvania un teren de manifestare favorabil”.

Autorii mai scriu că lupta de eliberare naţională a popoarelor asuprite, mişcările muncitoreşti şi ţărăneşti, descompunerea armatei şi înfrângerile de pe front au fost factorii care au determinat „prăbuşirea putredului imperiu habsburgic (Austro-Ungar n.r.), izbînda principiului autodeterminării naţiunilor în această parte a Europei”.

Dacă Roller nu a pus accentul pe contribuţia intelectualiţii române la desăvârşirea statului unitar român, în manualul coordonat de academicianul Ştefan Pascu este menţionată importanţa unor personalităţi ca Vasile Goldiş, Ion Mihuţ, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Take Ionescu etc., alături de „puternica emigraţie românească din Franţa, Italia, Anglia, Statele Unite ale Americii şi Suedia”.

Dă click pentru a vedea lecţia pagină cu pagină

1988 - „Basarabia, teritoriu al Moldovei”

Abordarea istoriei s-a schimbat din nou în anii 1980. Astfel, în manualul de clasa a IX-a de „Istoria Modernă a României, apărut în 1988 sub semnătura  lectorului univ. dr. Maria Totu, prof. Elisabeta Hurezeanu şi prof. dr. Gheorghe Smarandache, se specifică că Basarabia era teritriu al Moldovei. De menţionat este şi faptul că ultimul dintre autori a colaborat şi la scrierea manualului coordonat de academicianul Ştefan Pascu.

„După ce, la 22 ianuarie 1918, s-a constituit Republica Moldovenească Independentă, la 27 martie a aceluiaşi an, Basarabia, teritoriu al Moldovei care în 1812 fusese încorporat în Rusia ţaristă, s-a unit cu România în urma hotărîrii reprezentanţilor populaţiei dintre Prut şi Nistru”, se menţionează la capitolul dedicat unirii din 1918 şi intitulat „Făurirea Statului Naţional Unitar Român”.

Unirea Bucovinei şi a Transilvaniei cu România este tratată pe larg şi fără  a omite „contribuţia mişcării socialiste”.

„Ideea autodeterminării românilor din Transilvania şi Bucovina şi a unirii lor cu România a devenit în toamna anului 1918 ideea de bază care a polarizat energiile mişcării socialiste de dincolo de Carpaţi. În felul acesta, mişcarea socialistă a fost un factor activ de cea mai mare importanţă la realizarea unirii”.

Elevilor de clasa a IX-a li se spunea şi că ideea de unitate a poporului român „era propagată în străinătate şi prin actvitatea neobosită pe care au desfăşurat-o numeroşi soli ai poporului român” care s-au aflat în timpul războiului în diferite centre europene sau din SUA.

Dacă la începutul capitolului elevii sunt înştiinţaţi că V.I. Lenin a atras atenţia că „sarcina construcţiei de stat în direcţia burghezo-naţională s-a ridicat cu o deosebită tărie în Balcani, unde foarte mulţi români şi sîrbi locuiesc în afara graniţelor statului lor”, la final, însemnătatea unirii tuturor provinciilor româneşti este trasată de „tovarăşul Nicolae Ceauşescu”.

„Unirea, subliniază tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a fost o încununare a aspiraţiilor de veacuri ale poporului nostru pentru eliberarea naţională, rezultat al luptei duse de cele mai înaintate forţe social-politice ale vremii – în cadrul cărora rolul hotărîtor l-au avut masele populare”.

Dă click pentru a vedea lecţia pagină cu pagină

Istoria după 1989: Regele Ferdinand a contribuit la realizarea statului unitar român

Căderea regimului comunist a dus la modificarea manualelor de istorie. Deşi nu s-a renunţat la limbajul greoi, elevii puteau citi în manualul de clasa a XII-a, semnat de Mihai Manea şi Bogdan Teodorescu, că „intrarea României în războiul mondial, în vara anului 1916, a urmărit realizarea deplinei unităţi naţionale prin unirea cu Vechiul Regat a Transilvaniei şi Bucovinei, străvechi teritorii locuite de români”.

Despre Basarabia scria că a fost prima provincie care s-a unit cu patria-mamă.

Totodată, în manual apare pentru prima dată după 1948 şi o hartă cu teritoriile româneşti aflate sub stăpânire străină înainte de 1918.

O noutate faţă de manualele din vremea comuniştilor a fost şi contribuţia pe care regele Ferdinand, care a domnit în perioada 1914-1927, a avut-o la realizarea în 1918 a statului unitar român.

Dă click pentru a vedea lecţia pagină cu pagină

Marea Unire în manualele alternative

Anul 1999 a produs o adevărată revoluţie în învăţământul liceal românesc. Pentru prima dată în secolul XX elevii aveau la dispoziţie mai multe manuale pentru aceeaşi materie. Criticile nu au întârziat să apară, foarte mulţi considerau că noile manuale „bulversează” elevii.

Liceenii învăţau acum istoria românilor doar în clasa a XII-a, spre deosebire de perioada anterioară când li se preda începând cu clasa a XI-a.

În manualul de clasa a XII-a, intitulat „Istoria Românilor” şi apărut la editura Humanitas în 2001, unirii Basarabiei , Bucovinei şi Transilvaniei cu România le sunt alocate, în ordinea cronologică înfăptuirii evenimetului, spaţii egale. Autorii, printre care Mihai Manea şi Adrian Pascu, îi învaţă pe elevi că „unirea cu Regatul României a acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării pe plan internaţional a principiului autodeterminării şi a celui al naţionalităţilor”, principii enunţate de preşedintele american Woodrow Wilson la începtul anului 1918.

Lecţia „Marea Unire” mai conţine extrase din documentele importante adoptate în 1918, câte o cronologie pentru fiecare unire în parte, dar şi un mic dicţionar explicativ pentru termenii folosiţi. Cronologia şi dicţionarul nu apăruseră nicăieri în manualele unice dinainte de 1999.

Dă click pentru a vedea fiecare pagină a lecţiei

O nouă reformă a manualelor a avut loc în 2008, când s-a renunţat la abordarea istoriei în mod periodic. Manualele alternative de istorie din prezent au o abordare tematică. Dacă după 1999 istoria românilor se învăţa cronologic, de la geneza etnică şi până la secolul XX, în prezent este abordată în contextul european.

Schimbarea programei şcolare a "fluidizat" şi mai mult informaţia. Astfel că în manualul apărut la editura Corint în 2008, sub coordonarea prof. dr. Zoe Petre, despre unirea din 1918 apare doar o cronologie.

Dă click aici pentru a vedea cronologia

„Manualele îi învaţă pe elevi să înveţe istorie”

Profesorul Emil Colceru, autorul unui studiu în limba franceză despre felul în care regimul comunist este privit totalitar sau nu în manualele de istorie, afirmă că manualele de istorie din prezent au drept scop să ajute profesorul, nu elevii.

 „Se merge pe învăţământul bazat pe competenţe, nu ce ştie elevul după ce a terminat liceul, ci ce ştie să facă: să citeasă un text istoric, să îl interpreteze ş.m.d. Nu mai este importantă memorarea mecanică, ci posibilitatae de a  face o cercetare istorică. Acest lucru este idealul şi nu se ajunge neapărat la rezultate. Din punctul ăsta de vedere, manualul nou îndeplineşte mai bine cerinţele actuale, decât cel vechi care avea foarte multă informaţie. Actualele manuale îi învaţă pe elevi să înveţe istorie”, afirmă Emil Colceru, care în prezent îşi pregăteşte teza de doctorat cu tema „Reprezentarea lui Lenin în textele comuniste franceze şi româneşti”.

Referitor la diminuarea semnificativă a conţinuturilor, profesorul, care are elevi şi de clasa a XII-a, spune că istoria contemporană insistă mai mult pe surse, atrăgând atenţia că cei care au scris manualele actuale au avut libertate în scrierea conţinuturilor, atâta timp cât ele respectă programa. „Conţinuturile sunt prezentate mai fugitiv. Conţinutul poate fi predat de profesor, iar manualul le oferă elevilor câteva texte pe care trebuie să le citească şi apoi să extragă singuri informaţia”.

Emil Colceru mai spune că, în mare parte, discursul pe chestiunile naţionaliste, cum ar fi unirea sau independenţa, nu diferă foarte tare de perioada naţional-comunistă pentru că „probabil trebuie să îi facem pe copiii noştri patrioţi. Trebuie să aibă semne de întrebare, dar şi unele certitudini”, conchide el.