Dr. Cristiana Glavce, directorul Institutului de Antropologie: Adevărata criză a pensiilor va fi cu cei născuţi în ‘67 – ‘69

Numărul bărbaţilor este mai mare decât cel al femeilor până la vârsta de 45 de ani. După această vârstă se constată o mortalitate mai ridicată în rândul bărbaţilor afirmă dr. Cristiana Glavce, directorul Institutului de Antropologie Fizică “Francisc J. Rainer”.

Printre rafturi întregi de cărţi şi studii, în special statistice, marea ei pasiune,  dr. Cristiana Glavce a acordat un interviu pentru adevarul.ro în care a vorbit, pe lângă chestiunile legate de evoluţia şi dezvoltarea românilor, despre două probleme principale: scăderea drastică a natalităţii şi creşterea vârstei sociale.

Scurtă carte de vizită:
-    s-a născut în 1939 în localitatea Gurghiu, din judeţul Mureş, într-o familie de intelectuali: tatăl avocat şi mama antropolog
-    este licenţiată şi doctor în biologie şi antropologie
-    şi-a început cariera în 1968, ca cercetător la Centrul de Cercetări Antropologice, Academia Română
-    a fost profesor de biologie la un liceu din Kenitra (Maroc), timp de doi ani (1973-1975 ), şi şef de laborator analize clinice la un spital din Pemba (Mozambic, 1980 – 1983)
-    din 1994 este şeful Colectivului de antropologie populaţională
-    din 1998, director, Institutul de Antropologie ”Francisc I. Rainer”- Academia Română
-    membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale, din 1999
-    laureat al Academiei Române
-    a publicat zeci de cărţi şi sute de articole de specialitate în antropologie auxologică, a familiei, medicală, demografică şi genetică populaţională

Speranţa de viaţă a evoluat considerabil în ultimul timp. Ce ne puteţi spuneţi despre asta?
 
A evoluat foarte bine, am ajuns astăzi la 77,1 ani - pentru femei şi 69,7 ani - pentru bărbaţi, potrivit datelor statistice INS din 2010, faţă de anul  1932 când durata medie a vieţii era de 42 de ani.

La noi este încă o pondere însemnată de populaţie  în zona rurală. Dacă în 1960 (potrivit anuarului INS pe anul 2009) era 67,9% în mediul rural şi 32,1% în mediul urban, situaţia s-a schimbat în 1990, când era 54,3% la oraş şi numai 45,7% la sat. În 2008 proporţia se păstrează, fiind 55% la oraş şi 45% la sat. Într-o proporţie foarte mare, faţă de componenta ţărilor UE suntem încă o populaţie rurală.

Există tendinţa să se spună că noi avem o populaţie mai mare de femei, decât de bărbaţi. Este o idee preconcepută, depinde când şi la ce te raportezi. La nou născut ai întotdeauna un spor de băieţi faţă de fete. Raportul este un 51 baieţi la 49 fete şi rămâne la fel până la vârsta de 44 de ani. Impresia asta că sunt mai multe fete decât băieţi este o consecinţă culturală. Bărbatul îşi permite să îşi aleagă  partenera cu mult sub vârsta lui. Între 44 – 60 de ani, bărbaţii sunt mult mai vulnerabili ceea ce conduce, însă, la o crestere a motalităţii masculine.

În ce sens?

Pentru specie, baza o constuie femeia care asigură  descendenţi. Bărbatul, prin cultură, are o viaţă mai dezechilibrată. În timpurile istorice mortalitatea masculină la maturitate era crescuta datorită războaielor, iar cea feminină datorită mortalităţii în timpul naşterii. . Se păstrează echilibrul până în jurul vârstei de 45 de ani.

Această mortalitate selectiva după vârsta de 45 de ani este foarte importantă şi din punct de vedere social. Între 45 şi 65 de ani este o perioadă de activitate maximă a generaţiei respective în care îţi dispar bărbaţi deja formaţi şi capabili de muncă şi rămân femeile. Noi mai avem generaţii de 70 - 80 de ani, de 60 mai puţin, în care procentul de femei este mai ridicat.

Numărul naşterilor a scăzut alarmant în ultimii ani, a crescut însă numărul deceselor…

Piramida populaţiei pe vârste şi sexe, din auarul INS, este dezechilibrată, după părerea mea.  Al Doilea Război Mondial a determinat scăderea populaţiei de pe teritoriul ţării noastre, urmată de o creştere a ei prin generaţiile care au acum 70-80 ani.  După 1955 însă, a început să scadă dramatic. La aceasta a contribuit şi decretul din 1957 care permitea avorturile la cerere.  În 1966 a intervenit „celebrul” decret 770, care interzicea avorturile. Imediat după interzicere a avut loc o creştere spectaculoasă a natalitatii, timp de trei ani.  După care, nefiind susţinută de o politică pronatalistă, numărul naşterilor a continuat să scadă.  Între 1970 –1989 de câteva ori s-a intervenit cu noi măsuri abuzive care au ridicat pentru scurt timp natalitatea. Însă aceasta a scăzut semnificativ după 1990.



Piramida populaţională a României are o bază mică faţă de lăţimea segmentului  celor de peste 40. E o piramida îmbătrânită cu bază mică faţă de restul. Normal ar fi să se îngusteze spre vârf, nu să crească.

La un moment dat, baza formată din copii de 0-15 ani va ajunge la segmentele de 20 –30 - 40 de ani şi aici, iar cei care au acum 40 de ani vor constitui vârful piramidei, care chiar şi redus prin mortalitate va fi mult mai larg decât baza . Segmentul actual de vârstă mică şi medie  va trebui să susţină financiar  atât  populaţia de copii ce se va naşte, cât şi populaţia de vârstnici care reprezintă un segment foarte numeros. Această destabilizare de schimb între generaţii profilează o mare problemă care începe să se conştientizeze. În toată Europa se observă această îmbătrânire a populaţiei, în detrimentul celei tinere.

Mortalitatea a fost şi a rămas relativ constantă, însă după 1992 sporul populational s-a diminuat datorită scăderii natalităţii. 

Toate ţările dezvoltate şi multe din cele în curs de dezvoltare  au probleme cu natalitatea, dar lucrurile s-au mai reglat  prin politici sociale oportune.

Când natalitatea se planifică forţat, însă, apar dereglari, aşa cum este cea a celor născuţi în 1966 - 1969. În ultimul timp însă numărul naşterilor a crescut uşor, dar baza piramidei rămâne tot mică.

Care este cauza? De ce este mortalitatea mai mare decât natalitatea?

De fapt nu mortalitatea a crescut, ci raportul dintre numărul de decese şi cel de naşteri s-a schimbat în defavoarea naşterilor.

Cum vedeţi românul din prezent faţă de cel de acum 20 de ani?

Eu nu aş găsi prea mari diferenţe. Este poate puţin mai dezorientat în ultimii 20 de ani. În comunism era, însă, mai obedient, mai infantilizat.

Pot spune însă că tinerii sunt mult mai precoce şi poate că din cauza asta cele trei vârste, cronologică, fiziologică şi socială, sunt mai decalate între ele acum decât în trecut.

Cum este vârsta socială?

Vârsta socială a crescut. Vârstă socială este dată de capacitatea de a te integra în societate,  de a fi capabil să  te întreţii, iar asta se întâmplă după ce îţi termini  formarea profesională. La noi, practic, perioada dependenţei de părinţi s-a lungit mult. Asta este pentru că avem încă o familie tradiţională ce susţine copilului, nepotul etc.

Ce ne puteţi spune despre creşterea cazurilor de violenţă în rândul tinerilor?

De fiecare dată când mă şochează ceva îmi aduc aminte de bunica mea care îmi spunea că nu îmi înţelege anturajul, ce nu corespundea normelor ei etice şi culturale Apariţia violenţei se datoreşte unei libertăţi prost înţeleasă, după dispariţia costrângerilor statului autoritar.

Limitele democraţiei nu se impun forţat ci se însuşesc. Nu realizezi că ceea ce ţie nu îţi place altuia nu trebuie sa-i faci.

Cum e comportamentul românilor în societate acum faţă de cel dinainte de 1990?

Românii şi-au câştigat independenţa, încearcă să se maturizeze, iar în raport cu alţii nu suntem nici mai vanitoşi, nici mai înţelepţi. Este însă foarte important mediul în care  trăieşti.

Nu aş spune că sunt nişte schimbări brutale. Ce văd la televizor nu îmi place şi nu mă uit. Există mijloace de a te păstra în lumea ta.

S-au schimbat valorile, dar asta este normal când se trece de la un regim la altul. Iarăşi e clar că, odată cu schimbarea, apar tot felul de categorii care sunt eliminate după aceea. Să ne uităm în istorie, revoluţia franceză este un exemplu în acest sens.

Citeşte şi:

Evoluţia bolilor la români: „De la 1700, încep marile necazuri ale poporului român”

Evoluţia igienei la români: „Pe noi ne spăla mama ploaie"

Alimentaţia românilor de altădată: Mihai Viteazul, poreclit „Mălai-Vodă"

Bănăţenii au capul mare, iar moldovenii au ochii spre oblic – Evoluţia fizică a românilor

Potrivit unui studiu realizat anul trecut, românii au crescut în medie cu 6 centimetri în ultimele trei decenii. Cum apreciaţi acest lucru?

Evoluţia fizică a fost la fel peste tot şi a depins de condiţiile socio-economice. Sunt, însă, nişte parametri pe care ea trebuie să-i urmeze. În prezent, este acceleraţia, adică tendinţa ca specia umană să se dezvolte în funcţie de capacităţile sale genetice. Cu cât condiţiile sunt mai bune, cu atât se dezvoltă mai bine; este ca un cursor dar cu anumite limite.

Normal că există caracteristici pentru fiecare populaţie în parte. Avem de la statura scundă la pigmei până la populaţii foarte înalte, de exemplu  populaţia  nilotică  africană. Prin această variabialitate, în istoria umană, şi aici vorbim de zeci de mii, sute de mii de ani, semenii noştrii s-au adaptat la condiţiile în care au trăit.

Populaţia din ţara noastră se încadrează din punct de vedere al înălţimii în categoria mijlociu spre înaltă  la fel ca şi celelalte populaţii din ţările în curs de dezvoltare, având tendinţa de a realiza înălţimi mai mari decât generaţiile trecute. Aceasta se vede foarte bine în anchetele făcute de către Institutul de Igienă.

Care este cauza?

Aceste medii de  înălţime mai mari se datoresc, în special, prin dispariţia taliilor foarte mici şi creşterea taliilor mari. Este clar: copiii sunt în general mai înalţi decât părinţii, dar fără a dispărea diversitatea.

Dar la copii?

Dacă ne referim la copii, această acceleraţie a înălţimii este mai vizibilă. În special în jurul pubertăţii, salturile de înălţime de la o vârstă la alta sunt mult mai mari, diferenţiind copiii între ei, dar până la urmă când devin adulţi, aceste diferenţe se echilibrează. La copii, cam din 7 în 7 ani ar trebui revăzută înălţimea pentru a se stabili exact care este normalul pentru vârsta respectivă.

Totodată, s-a observat că populaţia din mediul urban este mai înaltă decât cea din mediul rural. Şi la copii se observă asta, condiţiile din mediul urban sunt mai favorizante decât cele din mediul rural pentru accelerarea cresterii si dezvoltarii.

În ce sens?

Privind creşterea şi dezvoltarea. Fiecare este adaptat la condiţiile lui de mediu.  Copilul din mediul rural se dezvoltă mai încet pentru că are alte condiţii de viaţă: munceşte, şcoala este departe, depun efort fizic mai mare.

Şi la populaţia adultă este o diferenţă în medie de 2 cm între populaţia urbană şi cea rurală.

Un  aspect interesant este că fetele prezintă o acceleraţie a  dezvoltării  faţă de baieţi.  Încă de la naştere, ea este mai apropiată morfologic de femeie decât sunt băieţii de bărbaţi. La 13 – 14 ani, fetele sunt deja mature fiziologic faţă de băieţi. Vârsta cronologică şi cea fiziologică nu sunt acelaşi lucru. Vârsta din buletin nu îţi dă vârsta reală a corpului.

Cât este diferenţa dintre băiat şi fată?

Morfologic,  unu - doi ani în mediul urban. Fata din mediul urban faţă de cea din mediul rural este în avans  cu un an, iar băiatul din mediul rural este mai mic decât fata din mediul urban cu doi ani, din punct de vedere morfo-fiziologic.

Dezvoltarea morfo-fiziologica a baieţilor, specifică pubertăţii,  se încheie în jurul vârstei de 18 ani.

Noi am încercat după 1984 să vedem  trăsăturile morfologice ale populaţiei  ţării noastre şi am studiat oameni din sate, din oraşe. În eşantioanele realizate fiecare persoană luată în studiu  trebuia să fie de trei generaţii din localitate pentru a surprinde avea o imagine a variabilităţii populaţiei.

Aţi realizat astfel mai multe atlase regionale. Care au fost concluziile?

Atlasele acestea prezinta profilul morfologic al persoanelor din localităţile studiate, ceea ce a permis  o generalizare pe zone.

Variabilitatea umană nu este atât de mare ca să spui că cei din Moldova sunt complet diferiţi de cei din Banat, dar există diferenţe perceptibile la nivel populaţional.

Aceste diferenţieri se diluează datorită faptului  că cercurile matrimoniale, relativ închise  în trecut, se lărgesc foarte mult în prezent. Deci, nu mai putem să avem nişte graniţe din punct de vedere biologic, însă păstrăm aceleaşi caractere care sunt în toată Europa - înspre nord ai populaţii mai înalte, şi în sud mai scunde, înspre vest populaţii de asemenea mai înalte, iar înspre est mai scunde. Aceasta confirmă  studiile care s-au făcut în toată Europa.

Vezi aici studiile făcute de Institut.

În ultimul timp au fost făcute o serie de studii referitoare la igiena românilor, în special pe faptul că se consumă foarte puţin săpun şi pastă de dinţi. Cum explicaţi acest lucru?

Aceste păreri sunt foarte relative pentru că nu avem nişte date sigure. Pe ce ne bazăm? Pe câte tuburi s-au vândut în farmacii. Noţiunea de igienă se modifică în funcţie de etapa culturală în care eşti. Nu ştii câţi se spală cu sare. Ăsta era obiceiul ţăranilor, să se spele cu sare. De ce trebuie să te iei neapărat după câte şampoane s-au vândut?

Din punct de vedere al danturii, igiena este însă proastă. O vedem prin edentiţiile care există şi care sunt în număr foarte mare. Cât se mai promovează ideea de igienă dentară? Nu prea se mai face. Înainte de 1990, nu sunt un partizan al vremurilor  acelora, dar exista un plan de educaţie a copilului – Periuţa de Aur sau ceva de genul acesta. Erau diferite concursuri pe tema asta. Exista preocupare, acum nu mai există de niciun fel.

Sunt reclame la pastele de dinţi, însă nu te învaţă cum le foloseşti . Există o tehnică în acest sens pentru ca spălatul să fie eficace. Trebuie frecată fiecare faţetă dentara printr-un  număr de mişcări ca să ai siguranţa că te-ai spălat pe dinţi. 

Din păcate, la noi nu mai există preocupari de stomatologie preventivă în şcoli. Aceasta nu intră în calculul nostru de igienă, intră doar cât cumpărăm.

Românii nu sunt murdari, nu putem lua ca criteriu al curăţeniei câte săpunuri cumpărăm. Faptul că mai miroase câte o persoană în autobuz, chiar vara, nu este un element foarte des întâlnit. Eu zic că suntem un popor prin tradiţie curat.
 
Nu mai spălăm rufele la râu, nu le mai întindem la soare ca să omorâm bacteriile. E adevărat că întinzându-le în casă nu mai au aceeaşi prospeţime, dar astea sunt condiţiile. Nu mai speli rufele cu săpun, ci cu detergent.

Ne-am adaptat nemaipomenit la detergenţi, populaţia rurală nu mai fabrică săpun de casă.

Ar trebui făcut sondaje de câte ori te speli pe faţă, pe corp. Altădată, când se făcea monografia unui sat se spunea că o dată pe săptămână se spălau rufele la râu, înainte de marile sărbători făceau curăţenie în casă, văruiau etc. Acum nu se mai ştie ce şi cum.

Vezi aici o imagine a igienei la români de-a lungul timpului.