FOTO În satul Palilula viaţa încă se luptă cu filmul

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Locuitorii din satul doljean care poartă numele oraşului din filmul „Undeva în Palilula" sunt supăraţi pe regizorul Silviu Purcărete pe motiv că îi face de râs. Localitatea Palilula există. La opt kilometri de municipiul Craiova. Sătenii nu sunt „contaminaţi", ca în film, de obiceiuri străine. Ei trăiesc simplu, râzând, ca tot olteanul şi de viaţă şi de moarte.

Este de la sine înţeles că orice regizor poate proiecta un film sau o piesă de teatru în viziune proprie, viziune care se poate plia sau nu pe elemente reale date.

Silviu Purcărete (59 de ani) lucrează la un film unde singurul element luat din realitate este denumirea unui sat oltenesc: Palilula. Restul e ficţiune. Drept pentru care n-a tras nici un cadru în satul cu pricina şi, mai mult, plasează acţiunea filmului într-un spaţiu aflat undeva în câmpia valahă, fără să-i traseze graniţe strict geografice.

Totuşi, la aflarea veştii, locuitorii Palilulei au luat foc, ajungând să afirme că vor cere socoteală regizorului pentru defăimarea localităţii.

Şi totuşi există

Despre film, Silviu Purcărete afirmă: „Palilula nu e nicăieri, adică e pretutindeni. Este o mică insulă din câmpia valahă, compusă din pulberea unei planete îndepărtate, unde nu se ştie prea bine dacă oamenii mint, visează sau trăiesc cu adevărat. La Palilula morţii sunt la fel de petrecăreţi ca şi viii, gureşi şi beţivani.

La Palilula, nici un aparat conceput de un spirit uman, civilizat, nu poate funcţiona. La Palilula nimeni nu munceşte, dar toţi îşi umplu burdihanele. La Palilula nu se naşte nici un copil. Tineri sau bătrâni, adulţii nu au trecut de pragul copilăriei. Palilula este un teren al jocului tardiv."

Asta este atmosfera filmului proiectată de fantezia scenaristului şi regizorului Purcărete. În realitate, Palilula nu este nici nicăieri, nici pretutindeni. „Undeva"-ul ei are coordonate geografice şi administrative bine stabilite, fiind la 8 kilometri de Craiova, ca sat aparţinând comunei Bucovăţ.

Ca să ajungi în Palilula o porneşti din Craiova spre comuna Bucovăţ. În mijlocul comunei musai să întrebi cam pe unde vine satul, că altfel te rătăceşti. „De la fântâna noastră de mai din vale vopsită ca stindardul ţării, faceţi la stânga. Ţineţi asfaltul până daţi în Palilula, la Fântâna mireselor. Ai? Da' pe cine căutaţi acolo, că s-ar putea să-l cunosc...!"

Cinci culte la 800 de săteni

Laşi în urmă olteanul atotştiutor, îi urmezi indicaţia, şi fix unde se termină asfaltul eşti în centrul Palilulei. De aici mai departe orice şosea principală sau uliţă sunt înecate în noroi.

image

Un punct de reper este Fântâna mireselor. În fapt, este un un jgheab mai larg, unde se adapă vitele. Când e nuntă, miresele care vin la udat trebuie să se strecoare cu grijă printre bivoliţele care sunt la adăpat.

Fiindcă cei de aici nu cresc vaci sau oi, ci bivoliţe şi sunt vestiţi pentru asta. O altă „minune" locală este că, deşi sunt un pumn de oameni(vreo 800 la număr) sunt fragmentaţi în cinci curente religioase.

Astfel au trei biserici diferite: ortodoxă, adventistă de ziua a şaptea şi reformistă şi alte două formaţiuni fără lăcaş de cult: Martorii lui Iehova şi Baptiştii. Şi dacă unii sunt privaţi de carne şi băutură, alţii de desfată cu „sângele Domnului" încă de la primele ore ale dimineţii.

„Cel mai bun film e viaţa, hâc!"

Pe la ora 10 dimineaţa, nea Curelaru Constantin (58 de ani) sprijinea o damigeană de cinci litri de vin golită pe jumătate. Îmbujorat la faţă stătea în poarta casei şi vorbea singur cu podişca pe care o trecea cu oarecare dificultate.

În ceaţa dimineţii părea a fi singurul personaj pentru o piesă tragicomică. Cu stânga aşeza damigeana la gură, iar mâna dreaptă o ridica în sus, a chiuitură. „Ziceţi că se face un film? Cel mai bun film e viaţa, domnule! Că e frumoasă! Eu am băut la viaţa mea de m-am dat de-a dura.

După ce termin vinul ăsta mă duc la Fântâna mireselor să umplu damigeana, că ăştia nu dau drumul la apă decât dimineaţa şi seara. Noroc că am vin peste zi.", zâmbeşte larg nea Costică.

La stradă, câţiva metri mai sus, Ghiluş Magda (58 de ani) stă în uşa prăvăliei fără clienţi. „Toţi şi-au pus vinul în butoaie iar făcutul ţuicii e încă în toi. La mine nu mai intră decât să se dreagă cu o bere. N-am văzut pe nimeni care să filmeze de curând în Palilula. De fapt, de când eram mică şi s-a făcut filmul cu Tudor Vladimirescu nu s-a mai filmat pe aici. Dar eu cred că o să ne facă satul de băcănie filmul ăsta".

Prin dreptul ei, în goana mare, o căruţă cu patru ocupanţi şi-o putină cu boască trăgea întins spre cazanul de făcut ţuica. „Îi vedeţi? Asta e ocupaţia lor acum!", spune cu obidă ţaţa Magda.

Sub povara timpului

Şcoala Generală cu clasele I-VIII este situată pe strada principală unde, primăvara şi toamna, noroiul musteşte înghiţând cu sârg ghetuţele elevilor. De-o parte şi de alta a străzii, prinse între două culmi de deal, casele oamenilor se înalţă triste sub cerul mohorât.

Gospodăriile sunt sărăcăcioase iar curţile pustii stau sterpe, fără fir de iarbă, frământate doar de copitele animalelor ori brăzdate de roţile căruţelor. Bunăstarea nu se vede nicăieri. Nimic nu se construieşte, totul se dărâmă. Timpul macină oamenii şi casele, încet, năruind. Tinerii au plecat, bătrânii abia îşi mai trag suflarea. Totuşi la şcoală este un bâzâit continuu ca de stup de albine.

În sala de informatică o duzină de calculatoare noi sunt puse în funcţiune. Profesorul de istorie-geografie, Cucu Răzvan (55 de ani), nu priveşte cu ochi buni folosirea numelui satului de către regizorul Silviu Purcărete.

„Copiii se nasc la noi şi când le vine vremea vin la şcoală. Avem opt săli de clasă şi una de sport. Precum se vede avem şi calculatoare, aşadar şi aparatele funcţionează. Nu ne va face cinste filmul domnului Purcărete, deşi ştiu că pelicula este o ficţiune.

Asocierea numelui ne deranjează. Pe holul şcolii avem machete cu satul şi şcoala făcute de elevi şi proiectate în viitor. Să vină domnul Purcărete să constate cum văd copiii noştri Palilula în 2050, nu cum o vede domnia sa în film!"

Primarul: „Filmul ne face de ocară!"

La rându-i, primarul comunei Bucovăţ şi implicit al satului Palilula, Vasile Constantin (62 de ani), încearcă să clarifice lucrurile: „Nu Andrii Popa şi haiducii lui au făcut satul. Îmi pare rău că trebuie să le scot din cap unor localnici asta. Denumirea, conform documentelor, n-a venit aşa cum cred unii de la pălit lulele, aprins lulele, ci acest sat a fost înfiinţat de nişte sârbi veniţi de lângă Belgrad, al căror sat se numea Palilula. Nici biserica nu este zidită de Andrii Popa, este o eroare. Localitatea este însă astăzi bogată, îndestulată. Păcat că au plecat tinerii şi au rămas bătrânii", spune primarul comunei Bucovăţ, Vasile Constantin.

Deranjat de modul în care se promovează numele satului, primarul vrea să ia atitudine.

„În ce priveşte filmul sunt mistificaţii grosolane. Chiar eu personal voi merge la Bucureşti, la domnul Purcărete, să-i cer socoteală pentru faptul că acest film ne va face de ocară. Prevăd că vom avea o discuţie tare aprinsă", spune mânios edilul. Deşi vorbeşte despre localitate ca fiind una bogată şi îndestulată, satul în sine rămâne unul tern, anchilozat în însăşi bătrâneţea oamenilor de aici.

Promisiunea primarului că va face un drum asfaltat care să lege Palilula de Podari n-ar fi decât o floare ce n-ar împrimăvăra veşnica iarnă a neajunsurilor. Real, cei din Palilula vor rămâne pe mai departe suspendaţi „undeva", între nicăieri şi pretutindeni, ca-n filmul lui Silviu Purcărete.

Palilula lui Purcărete

Universul filmului regizat de Silviu Purcărete, „Undeva în Palilula", a fost conceput, în întregime, într-o hală industrială, de 10.000 de metri pătraţi, ideală pentru decorurile impresionante gândite de scenografii filmului, Helmut Stürmer şi Dragoş Buhagiar.

image

Urbea din film

Pe platou au fost amenajate, în mărime naturală, un spital de provincie, un lac cu broaşte, o livadă, o morgă, un cimitir şi o alimentară.

Filmările pentru acest proiect spectaculos au început la mijlocul lunii octombrie şi se află în plină desfăşurare, într-o hală dezafectată a Uzinelor Republica din Bucureşti.

Povestea ţesută în jurul acestui orăşel, Palilula, „un teren al jocului tardiv", în care adulţii n-au trecut de pragul copilăriei, are la bază un sâmbure de adevăr. Silviu Purcărete s-a întâlnit, în urmă cu ceva timp, cu un medic din Brezoi (judeţul Vâlcea), care i-a spus regizorului viaţa lui, cum a ajuns el stagiar în acel oraş.

De aici a luat naştere, timp de cinci ani, o altă lume, uşor hiperbolizată. Totul se întâmplă la un sanatoriu TBC. Personajul principal este medicul Serafim (Dimény Áron, actor al Teatrului Maghiar din Cluj), proaspăt absolvent al Şcolii de Medicină, care primeşte repartiţie la spitalul din Palilula.

În sânul comunităţii de aici s-au rătăcit nişte italieni, care i-au contaminat pe localnici cu obiceiurile lor.
Filmul urmăreşte periplul medicului Serafim prin Palilula, pe perioada mai multor ani şi anotimpuri.

Răzvan Vasilescu, Ioana Crăciunescu, Ilie Gheorghe, Ofelia Popii, Marius Manole, George Mihăiţă, Constantin Gheorghe sunt doar câţiva dintre cei peste 50 de actori ai distribuţiei filmului „Undeva la Palilula".

Legendele şi miturile satului

Când se întâlnesc să descânte o ţuică mică, făloşi cum sunt oltenii, unora dintre săteni li se aprinde imaginaţia şi încep să zămislească tot felul de poveşti despre localitate. Astfel, spun că însuşi Andrii Popa cel vestit ar fi artizanul întemeierii satului lor.

image

Acesta, împreună cu o mână de haiduci, ar fi furat nişte fete din Bulgaria, ar fi rămas cu ele aici la poalele codrului, în văi largi, şi ar fi denumit aşezarea Pali, după numele comunei bulgăreşti de unde fuseseră furate fetele.

La această istorioară pactizează şi preotul satului care împinge mai departe lucrurile şi spune că Andrii Popa ar fi construit şi biserica din localitate, terminată în anul 1830. Ba mai mult, sătenii sunt convinşi că stau sub protecţie divină. Când turcii şi mai târziu nemţii au încercat să cotropească satul acesta nu a putut fi de găsit.

„După ce l-au căutat zile întregi, s-au lăsat păgubaşi. Parcă toate casele intraseră în pământ. Cu siguranţă satul este protejat de Dumnezeu", spune săteanul Gheorghe Dumitru. Profesorul de istorie Cucu Răzvan, de la Şcoala Generală din localitate, infirmă toate aceste „fantasmagorii", apreciind că monografia comunei este una normală, „fără accente idilice".

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite