Români care „scotocesc“ oceanele

Clujeanul Horaţiu Secaşiu, într-una din expediţiile sale submarine

Scufundările au ajuns un hobby pentru care tot mai mulţi tineri scot din buzunare mii de euro anual. „Scuba diving“ a prins la noi în ultimii trei ani, iar numărul pasionaţilor de scufundări din România a trecut deja de 500. Împătimiţii cheltuiesc sume consistente pe echipamente şi expediţii.

„Odată ce te-ai hotărât să practici scufundările, înseamnă că ţi-ai făcut socotelile şi că eşti dispus să mănânci şi iaurt doar ca să-ţi ajungă banii pentru o bucată de echipament", îşi începe povestea Horaţiu Secaşiu (28 de ani), unul din puţinii pasionaţi de „diving" din Cluj.

El s-a îndrăgostit de acest sport în urmă cu mai bine de doi ani, bifând până acum câteva expediţii în Croaţia, Egipt sau la Marea Neagră. Nota de plată pentru un asemenea hobby nu este deloc de neglijat. Preţul unui curs de brevetare porneşte de la 300 de euro, iar cursurile trebuie mereu actualizate, în funcţie de dificultatea sau de adâncimea la care vor avea loc scufundările. O expediţie în Egipt sau Croaţia, cele mai accesibile destinaţii pentru practicarea acestui sport, înseamnă o cheltuială de cel puţin 700 de euro.

„Trebuie să-ţi găseşti un partener de scufundare"

Preţul unui echipament este cuprins între 4.000 şi 5.000 de euro. Acesta trebuie însă îmbunătăţit anual, pentru că orice defecţiune tehnică poate fi fatală. Din cauza numărului relativ redus de scufundători, găsirea partenerului de scufundare, unul dintre cele mai importante aspecte în acest sport, numit în termeni de specialitate „buddy", este una dificilă.

„Trebuie să-ţi găseşti un partener pe care să‑l cunoşti foarte bine, care să nu-ţi pună viaţa în pericol prin manevrele lui şi care, în caz de nevoie, să te şi poată ajuta", a explicat Horaţiu Secaşiu.

Răzvan Moldovan, lângă o epavă din Marea Roşie

„A dat cu capul de fundul unei bărci"

Forumul scubaboard.ro este singurul de specialitate din România. Aşa a reuşit şi clujeanul Horaţiu Secaşiu, de profesie programator, să se alăture unui grup de 34 de scufundători bucureşteni, alături de care a participat la o expediţie de o săptămână în Egipt, anul trecut, în luna mai.

Pentru că scufundătorii nu se cunosc foarte bine, „check-drive"-ul înainte de a plonja în adâncuri este esenţial. Prin acest procedeu, scufundătorii observă cum se manifestă în apă partenerul, cum respiră sau cum înoată. Chiar şi aşa, incidentele sunt nelipsite. Pentru că i se terminase oxigenul în timpul unei scufundări în Marea Roşie, Horaţiu Secaşiu îi făcuse semn partenerului său, Răzvan Moldovan, că nu mai are aer.

„Mi-a dat regulatorul la gură. Mai aveam doar cinci metri până să ajungem la suprafaţa apei şi nu ne-am dat seama că urcăm. «Buddy»-ul meu a dat cu capul de fundul unei bărci şi abia atunci am conştientizat ce se întâmplă, fiindcă eu eram concentrat exclusiv să-mi rămână regulatorul în gură", a povestit Horaţiu.

Marea Roşie oferă imagini de vis pentru scufundători 

Propriul limbaj

Sub apă, pasionaţii au o serie de semne pe care le folosesc pentru a adresa o întrebare sau când vor să semnaleze o problemă tehnică. Deşi există un limbaj universal pentru cei care practică „scuba diving", multe dintre semne se stabilesc, pentru siguranţă, înainte de scufundare. Satisfacţiile pe care le au scufundătorii sunt însă mari, aşa că ei îşi asumă toate riscurile când intră în apă. Descoperirea unei epave sau a faunei şi florei reprezintă marea provocare pentru scufundători.

„Am reuşit să văd peşti, meduze, caracatiţe, corali şi epave care datează de zeci de ani. Am reuşit să trec pe sub una dintre aceste epave şi să văd o toaletă veche de 50 de ani. Chiar dacă sună banal, poate, pentru unii, pentru un scufundător este o senzaţie greu de descris", explică Horaţiu Secaşiu.

Discuţii aprinse pe forumul scubaboard.ro

Pe forumul scubaboard.ro, cei câteva sute de membri schimbă fără încetare păreri despre expediţiile din adâncuri. Începătorii pot afla de pe forum de unde se pot procura echipamentele pentru scufundări, unde pot urma cursuri de "scuba diving" şi cum se pot feri de accidentele sub apă. În schimb, avansaţii vorbesc în termeni tehnici imposibil de înţeles pentru neiniţiaţi, îşi povestesc păţaniile subacvatice şi ajung până la polemici legate de locul cel mai indicat pentru a-ţi umple butelia.

Expediţii de 30.000 de euro

Bucureşteanul Răzvan Moldovan (33 de ani) este membru de vază al comunităţii scufundătorilor din ţară şi proprietarul singurului forum de specialitate din România. Practică "scuba diving" de trei ani şi a cheltuit până acum, pentru cele 14 expediţii realizate, circa 30.000 de euro.

În ianuarie 2009, Răzvan a petrecut o lună în Zanzibar. „Toţi am fi în stare să vindem orice, numai sa stăm o oră sub apă în Galapagos, de exemplu", se amuză Răzvan Moldovan.

Proprietar al unei case de producţie audio-video în Capitală, Răzvan Moldovan a învăţat să-şi gestioneze afacerile de la mii de kilometri distanţă. „Majoritatea dintre noi sunt angajaţi în funcţii de conducere şi atunci îţi permiţi să faci aceste expediţii. Din patru vacanţe, un pasionat îşi alocă trei dintre ele pentru scufundări. Am un director numit în cadrul firmei şi el administrează afacerea în lipsa mea, dar intru de vreo două ori, zilnic, pe net, ca să răspund la mailuri", a explicat bucureşteanul.

Peşti de toate culorile îi încântă pe amatorii de senzaţii tari

Două luni în Thailanda

Marea provocarea pentru scufundător este expediţia de două luni în Thailanda, pentru a vedea rechinul-balenă, o specie rară, pe cale de dispariţie la nivel mondial, vacanţă pentru care a scos din buzunar 7.000 de euro. „Există foarte puţine locuri unde trăieşte rechinul-balenă. Chiar şi aşa, într-un loc unde ştii sigur că există, şansele să reuşeşti să‑l şi vezi sunt de 10 la sută", a conchis Răzvan Moldovan. Acesta va reveni din Thailanda abia spre sfârşitul lunii februarie.

Cei mai mulţi români care practică scufundările sunt din Bucureşti, aproximativ 60% dintre pasionaţii acestui sport, urmaţi de amatori din oraşe precum Braşov, Timişoara sau Oradea, principalii pioni ai comunităţii scufundătorilor din provincie.

Foarte mulţi dintre scufundători, circa 180, sunt activi şi pe forumul dedicat lor, unde discuţiile se concentrează pe detaliile tehnice ale echipamentelor, pe sfaturile pentru începători sau avansaţi, dar şi pe locurile şi condiţiile în care au avut loc expediţiile.

Palau, destinaţie de top pentru scufundători

Potrivit lui Răzvan Moldovan, cea mai dorită destinaţie pentru pasionaţi este Insula Palau, din Oceanul Pacific, aflată la 800 de kilometri de Filipine. Palau înseamnă 700 de specii de corali şi 1.300 de specii de peşti. O expediţie de două săptămâni în acest paradis al scufundătorilor costă minimum 5.000 de euro.