Cele mai tari chefuri sunt în studenţie

Votca se menţine în topul preferinţelor la băuturi. Mâncarea se constituie mai ales din „ronţăieli“: alune, sărăţele şi covrigei. Însă factorul cel mai important pentru atmosferă este muzica dată tare. Cele mai reuşite chefuri sunt cele făcute în sesiune. Toată lumea uită de examene şi petrece până dimineaţa. A doua zi, cafeaua se serveşte cu castraveţi muraţi.

Cei care au trecut prin facultate ştiu că nimic nu se compară cu un chef în cămin. Mai ales că nicio petrecere nu seamănă cu alta. Fiecare cămin are propriii petrecăreţi pentru care luna nu trece fără un chef. Dar cheful are şi el caracteristicile şi pregătirile lui, ritualurile şi problemele de a doua zi, diferite de la caz la caz.

Alexandru Ş. are 22 de ani şi este anul III la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Pentru el, viaţa în cămin înseamnă distracţie şi, de multe ori, nu trec două săptămâni fără o petrecere. Îi place şi să organizeze, şi să participe şi câteodată reuşeşte să fie sufletul petrecerii.

„Există două tipuri de chefuri“, explică Alexandru, „când este ziua cuiva, prin urmare aduce el băutura şi mâncarea (că doar trebuie să facă cinste) şi noi facem prezenţa, spiritual. Al doilea tip este cel care pur şi simplu... se întâmplă. De obicei, lumea e plictisită, are nevoie de o revigorare şi metoda cea mai eficientă este un chef.“

Şi invitaţii sunt de două feluri: „cei care de obicei sunt prezenţi la chefuri, fără ei nu există chef şi sunt chemaţi de fiecare dată, şi cei care vin neinvitaţi, apar şi ei când văd că lumea se distrează“. Şi atunci încep pregătirile. Meniul pentru o petrecere este de fiecare dată acelaşi.

Ritualul unei petreceri în cămin

Adina Niţescu, colega lui, ajută la pregătirea chefurilor. „Luăm băutura de pe listă, o punem la rece şi invităm lumea. Se întâmplă să vină şi lume neinvitată, dar nu ne deranjează. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine. Mie personal, îmi plac cel mai mult chefurile din sesiune, astea ies cel mai bine. Toată lume e stresată cu examenele, iar seara uităm tot şi petrecem până dimineaţa.

A doua zi, deşi suntem somnoroşi, ne bucurăm că am mai avut un prilej de distracţie“, afirmă Adina.Pentru ca totul să decurgă bine este nevoie şi de muzică. Dj-ul nu este prestabilit, pune muzică cine apucă. „Avem un playlist de 150-200 de melodii pe care le rulăm de fiecare dată. Muzica e de toate felurile să-i împăcăm pe toţi.

Important este să fie la volum mare.“ Lucru nu prea îmbucurător pentru vecini, care, de voie, de nevoie, suportă şi înţeleg petrecăreţii. „Avem nevoie de chefuri, acum este vârsta, mai ales că suntem ultimul an. Suntem conştienţi că timpul trece şi că asta trebuie să facem acum“, spune Adina. Administratorii sunt obişnuiţi cu modul lor de distracţie, ştiu când se întâmplă chefurile, urcă la etaj şi le atrag atenţia de volumul prea mare la muzică. Dar cheful continuă.

A doua zi este ziua... de convalescenţă. Lumea somnoroasă începe să se trezească, cafeaua se serveşte cu castraveţi muraţi pentru mahmu­reală. La curăţenie ajută mai toată lumea, se strâng saci întregi de sticle. Alţii preferă să nu facă curat pentru că nu este camera lor. 

Consumatorii nu foarte înrăiţi de alcool povestesc prietenilor a doua zi întâmplările haioase: „Cea mai comică întâmplare este aceea în care un coleg din cămin s-a îmbrăcat cu un costum şi mască, era moartea cu coasa şi umbla după victime prin cămin“, îşi aduce aminte Adina râzând.

Colegul Alexandru are o amintire de care se amuză de fiecare dată: „La o petrecere după ce, să spunem, am băut mai mult, am chefuit până dimineaţă, iar a doua zi trebuia să merg la serviciu. În drum spre muncă, încercam să îmi aduc aminte detalii din noaptea precedentă, dar nu îmi aminteam nimic. Deodată, văd o fată că vine spre mine de parcă mă cunoştea de-o viaţă. M-am simţit penibil, tocmai descoperisem că ea era noua mea prietenă. Bine măcar că era o fată drăguţă!“

Alături de români, în cămine, petrec şi studenţii turci

În căminul alăturat, alţi petrecăreţi. Halil Şaz (21 de ani), Emre Mak (20 de ani) şi Uğur Yilmaz (21 de ani) sunt trei prieteni din Turcia, studenţi veniţi cu Bursa Erasmus la Facultatea de Administraţie din cadrul SNSPA. Au venit în România pe 3 octombrie şi de atunci şi-au făcut mulţi prieteni. Regretă că mai au puţin timp de petrecut în România, ultima zi de studenţi români este pe 20 iunie.

Chefurile alungă stresul

 Şi lor le plac chefurile în cămin şi felul în care românii se distrează. „Ne place să facem chefuri pentru că scăpăm de stresul de zi cu zi, ne distrăm şi ne consumăm energia. În plus, petrecerile astea au fost un prilej bun de a cunoaşte oameni noi“.

Pe lângă petrecerile studenţeşti din cămin, tinerii din Turcia merg şi în cluburile bucureştene, nu dansează doar pe muzică turcească cum cred majoritatea colegilor: „Ne place muzica de aici, noi ascultăm şi muzică pop şi ştim versurile melodiilor româneşti. Cea care îmi place mie este melodia lui Smiley: Am bani de dat, am datorii la stat“, spune Emre râzând, cu o pronunţie românească perfectă, „ascultăm chiar şi radio, radio Constanţa“.

În cameră, boxele mari stau mărturie chefurilor din weekend: „Petrecem mai mult în weekend pentru că ştim că în timpul săptămânii vecinii învaţă sau muncesc şi noi nu vrem să-i deranjăm. Vecinii sunt paşnici şi nu avem probleme cu ei, nouă nu ne place să ne certăm cu nimeni“, explică Halil.

Youtube este DJ-ul

Reţeta unei petreceri reuşite în variantă turcească include şi acte artistice. „Nouă ne place să facem şi lucruri haioase sau creative. Înainte de a sosi invitaţii, decorăm pereţii cu afişe haioase, facem confetti sau graffiti cu diferite texte de petrecere, Emre este artistul“, explică Halil.

Momentele de breakdance sunt pe placul tuturor

Dj de obicei la petrecere este cel care ştie toate gusturile muzicale ale colegilor şi prietenul de nădejde. Youtube. Când cei trei se întâlnesc şi cu alţi cinci prieteni din Turcia, distracţia este asigurată, nimeni nu stă jos şi nimeni nu trebuie să se plictisească. Pentru a întreţine atmosfera, băieţii iau fetele la horă şi fac multe poze, amintire pentru când se vor întoarce în ţara natală.

Toată lumea ştie că studenţii turci au muzica şi distracţia în sânge. „Cred că le place şi colegilor români ce facem. Cele mai haioase amintiri de la chefuri sunt cele în care un prieten de‑al nostru a făcut atmosferă dansând breakdance sau cea în care acelaşi amic a făcut striptease pe geam, se încălzise atmosfera.“

Ritualul petrecerilor la români

-Se strânge o sumă modică... în funcţie de buget – 15-30 lei de student.
-Invitaţiile verbale sunt trimise către studenţi cu precizarea camerei în care va avea loc cheful.
-Se stabileşte un şofer pentru aprovizionare. În caz de urgenţă se cheamă un taxi cu portbagaj cât mai mare.
-Se pregătesc boxele şi se face un test de sunet...volum maxim!
-Curăţenie nu se face pentru că a doua zi oricum este rezervată pentru asta.
-Se pregătesc psihic vecinii mai puţin puşi pe şotii sau cei care a doua zi lucrează.
- Lista de cumpărături este gata. Primele trecute pe listă sunt sortimentele de băuturi. Votca este în topul preferinţelor, urmată de bere şi vin. Apoi „ronţăielile“: alune, sărăţele şi covrigei.

Reţeta unui chef turcesc

-Se merge la cumpărături înainte pentru a avea de toate, pentru toate gusturile.
-Unii consumă alcool, alţii nu (religia nu permite).
-Se pregăteşte muzica – românească, internaţională şi turcească – Tarkan este preferatul tuturor.
-Pereţii se decorează cu afişe şi se confecţionează confetti.
-Se montează reflectorul de discotecă, achiziţionat special pentru chefurile din cămin – atmosfera este importantă.
-Se invită studenţi din cămin, cunoscuţi sau nu, prilej de a socializa- în special cu fete.

Cheful e în toi în căminul SNSPA