Carnetul de note - Cercetarea romaneasca se afla sub nivelul celei realizate in Africa de Sud si Trinidad Tobago

Desi avem un ditamai Minister al Cercetarii, chit ca este integrat ca titulatura Ministerului Educatiei si Cercetarii, pana acum, acest organ central n-a catadicsit sa elaboreze o diagnoza a

Desi avem un ditamai Minister al Cercetarii, chit ca este integrat ca titulatura Ministerului Educatiei si Cercetarii, pana acum, acest organ central n-a catadicsit sa elaboreze o diagnoza a cercetarii romanesti postdecembriste. Cel putin, nu in sensul unui demers stiintific, obiectiv si obiectivant, fiindca in stilul darilor de seama triumfaliste exista cateva rapoarte elaborate de respectiva institutie. Iata, insa ca tot ceea ce nu poate sau, mai degraba, nu vrea sa faca departamentul, realizeaza o structura neguvernamentala. Asociatia Ad Astra, care cuprinde cercetatori romani din intreaga lume si are scopul declarat de a sprijini cercetarea romaneasca, a realizat un studiu de exceptie, care cuantifica, dupa standarde internationale, rezultatele stiintifice ale Romaniei anului 2004. Exceptia se datoreaza atat faptului ca pentru prima data se elaboreaza un studiu care priveste imaginea situarii cercetarii romanesti in contextul cercetarii internationale, cat si faptului ca, tot in premiera, criteriile de cuantificare si evaluare nu mai sunt cele neaose, romanesti, ci criteriile la care se raporteaza intreaga comunitate stiintifica a lumii, folosindu-se baza de date a prestigioasei institutii americane Thomson ISI, adica a institutiei cu gradul cel mai mare de recunoastere internationala in domeniul monitorizarii si recenzarii publicatiilor stiintifice. Asadar, pusa fata in fata cu cercetarea europeana, cea romaneasca ocupa cea mai joasa pozitie in spatiul UE, dupa numarul de lucrari stiintifice publicate, raportat la populatie. La nivel mondial, Romania se afla pe locul 66 din 150 de tari, in urma unor tari ca Africa de Sud, Trinidad Tobago, Uruguay, Ucraina, Belarus, in timp ce Bulgaria, Ungaria sau Malta ocupa pozitiile 44, 31 si respectiv 57. In fruntea clasamentului se afla Scotia, Elvetia, Suedia si Israel. Fata de aceasta realitate care numai imbucuratoare nu este, statisticile oficiale arata ca in Romania titlurile de doctor sau de profesor universitar cresc in progresie geometrica, iar productia de lucrari stiintifice publicate (cerinta obligatorie la acordarea acestor titluri) este gata sa atinga parametri nemaiintalniti. Problema este doar ca revistele in care apar aceste lucrari sunt departe de a putea fi numite reviste de stiinta si cu atat mai departe capabile de a se inscrie in circuitul international al publicatiilor prestigioase de specialitate. Un alt aspect inedit al studiului realizat de Ad Astra se refera la ierarhizarea cercetarii din universitatile romanesti. Ierarhizarea intocmita de Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior (CNCSIS), dupa propria-i conceptie, nu concorda cu criteriile de performanta internationale. Un caz extrem este cel al unei universitati situate pe primul loc in ierarhizarea CNCSIS, dar aflata pe locul 30 din 41, in ierarhizarea realizata dupa criterii internationale. Universitatea din Bucuresti, prima, dupa aplicarea criteriilor internationale, se afla in pozitia a 8-a, conform criteriilor CNCSIS. Interesant este ca aproape 90% din contributia Romaniei la stiinta mondiala se datoreaza cercetarii universitare, realizate in marile centre universitare traditionale: Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara. Evident, nu spre aceleasi centre universitare se duc si banii bugetului, sau cel putin nu atat cat ar fi normal, daca acestea sunt fruntea la rezultate. Studiul arata ca cercetare vizibila international se face in primul rand in universitati de stat (peste 50%), urmate de institute nationale (20%) si institutele Academiei (15%). Prin comparatie, cercetarea in industrie si sectorul privat este cantitativ nesemnificativa. Productivitatea majoritatii institutiilor romanesti este scazuta. Numai 45 de institutii din Romania publica mai mult de 10 articole stiintifice cu vizibilitate internationala pe an. Printre multele aspecte vizate de studiu se afla si analiza situatiei actuale a numarului cercetatorilor din Romania. Aici, concluzia nu mai reprezinta o noutate. Stim cu totii ca acesta este in continua scadere. Daca in 1989 activau in Romania peste 150.000 de cercetatori, in 2002, statisticile oficiale inregistrau doar 38.433 de salariati in cercetare. Tot in 2002, cercetatori atestati - si inregistrati Eurostat - erau doar 8.513 persoane, iar numarul cercetatorilor din Romania care publica in reviste aflate in fluxul stiintific principal (indexate ISI) era de 5.700, aproximativ 15% din persoanele angajate in cercetare. Din cei 222 de cercetatori romani care au rezultate consemnate in reviste de relevanta internationala, 64% activeaza in strainatate: 29% in SUA, 7% in Franta, 5% in Canada, Germania, Marea Britanie. Studiul Ad Astra confirma un alt aspect pe care-l banuiam: varsta medie a cercetatorilor romani este departe de a fi incurajatoare: cei care activeaza in tara au varste intre 30 si 60 de ani, in timp ce varsta celor ce activeaza in afara este in jur de 35 de ani. Daca viteza de crestere a productivitatii stiintifice romanesti se mentine in ritmul actual, Romania va avea nevoie de 15 ani pentru a prinde din urma Bulgaria, de 30 de ani pentru a-i ajunge pe polonezi si de 60 de ani pentru a-i egala pe unguri. Pentru stiintele sociale situatia e si mai "roza": 50, 50 si 200 de ani ca sa-i ajungem pe bulgari, polonezi si unguri. Orice comentarii am incerca ar fi de prisos. Nu insa la fel ar fi concluzia. Toti cercetatorii tineri ai tarii, aflati aici sau aiurea, sunt dornici de a se implica in revigorarea activitatii stiintifice romanesti. Ei simt mai bine decat altii ca, in aceste momente, exista si prilejul, si conditiile (numai in urmatorii 2 ani UE va aloca Romaniei fonduri importante pentru cercetare) pentru a se realiza aceasta. Cum in acest moment, dupa cum declara secretarul de stat Anton Anton, aproximativ un proiect din 38 propuse abia reuseste sa treaca de criteriile UE pentru a primi finantare (printre altele si pentru ca nu suntem in stare sa facem traduceri cum se cade si nici sa intocmim proiecte dupa tipicul UE), n-ar strica sa-i aducem acasa pe cei care stiu sa faca aceasta si, mai ales, vor sa faca aceasta pentru ei si pentru Romania.