Căpşunarii supravieţuiesc cu ajutor din ţară

Tot mai mulţi români plecaţi la muncă în străinătate primesc colete cu mâncare din România. Lipsa unui loc de muncă sigur, salariile mai mici şi şomajul tot mai mare au redus din şansele stranierilor de a obţine venituri sigure şi mai ales de a face economii.

Până anul trecut, românii plecaţi în Italia, Spania sau Irlanda reuşeau să-şi cumpere în scurt timp de la emigrare haine de firmă, maşini puternice, ba chiar îşi puneau la punct locuinţele astfel încât ajungeau să reprezinte exemplul viu al conaţionalilor care întâlnesc tărâmul făgăduinţei. Dacă altădată ei trimiteau ajutoare rudelor rămase în ţară, situaţia s-a schimbat radical, iar firmele de curierat şi transport extern au fost nevoite să se adapteze şi să-şi schimbe ofertele.

Ileana Magheţiu (47 de ani) are soţul plecat de cinci ani în Italia. Despărţirea a fost grea, dar Mihai Magheţiu (49 de ani) a continuat să fie stâlpul familiei chiar şi de la câteva mii de kilometri distanţă. În România, bărbatul câştiga ca maistru cel mult 2.000 de lei pe lună. A avut norocul să plece cu mai mulţi colegi în Italia, unde şi-a găsit un loc de muncă plătit cu 2.000 de euro. „Noi nu prea am simţit criza economică decât din ce am citit din presă. Chiar dacă-mi văd soţul de maximum două ori pe an, el a avut grijă să avem o viaţă bună. Totul a fost frumos până anul acesta, când salariul i-a scăzut cu 30 la sută", spune Ileana Magheţiu.

Planuri de viitor suspendate

Obişnuită să primească câteva sute de euro lunar de la soţul ei, din ianuarie femeia a trebuit să taie din cheltuieli şi să reorganizeze gospodăria, de vreme ce nu mai poate primi ajutor de la soţul ei. Femeia îşi aduce încă aminte de ultimele cadouri, care au venit în decembrie: multe dulciuri şi produse de îngrijire. „Mircea are rate în Italia pentru casă şi maşină. Nu-i rămân prea mulţi bani. Planul era să ne mutăm definitiv acolo când casa o să fie terminată. Acum, planul a luat o pauză", mai adaugă timişoreanca. Ca soţul ei să economisească cât mai mulţi bani, Ileana Magheţiu a ajuns să-i trimită lunar soţului ei alimente la conservă, care sunt mai ieftine în România.

Firmele de transport devin de curierat

Cum tot mai multe colete au ajuns să fie trimise din România spre Italia şi Spania, firmele de transport s-au trezit că tot mai multe locuri destinate pasagerilor au ajuns să fie ocupate de bagaje. Din nefericire pentru ei, autocarele au ajuns să se întoarcă din străinătate tot mai goale, atât de colete, cât şi de pasageri. „Rolul nostru de firmă care asigură de 15 ani călătorii spre Italia şi Spania este să fim flexibili. Ne aşteptam la o creştere a numărului de colete trimise din ţară, dar scăderea celor primite din ţările comunitare ne-a surprins. Am scăzut preţurile, dar efectul n-a fost cel scontat", a spus Laurenţiu Trip, director regional al unei firme de curierat şi transport internaţional.

În perioada în care criza economică nu-i afecta atât de tare, românii de peste graniţă preferau să trimită de multe ori cadouri în ţară ce constau în diverse jucării, dulciuri şi produse de parfumerie ori îngrijire, care existau şi în ţara noastră, în defavoarea echivalentului lor în bani. Sociologul Roxana Jurchelia spune că „în vremuri de criză, banii reprezintă un cadou mai bun decât orice alt obiect. La fel, în vremuri de criză, banii disponibili pentru cumpărături sunt mai puţini, astfel că de multe ori se ajunge să se cumpere obiecte multe, de dimensiuni mici, la preţuri modeste, dar în sine pachetul trimis este mare ca mărime. Şi emoţiile trăite au legătură directă cu mărimea pachetului primit".

Bucate tradiţionale plimbate cu autocarul

Pentru a face faţă crizei, sucevenii plecaţi peste hotare la muncă sunt nevoiţi să ceară ajutorul rudelor de acasă. Astfel, regulat, firmele de transport din judeţ trec graniţele ţării cu sute de pachete. „Ducem în Italia circa 60 de pachete pe săptămână. Sucevenii trimit, în general, alimente şi haine rudelor plecate peste graniţă", a spus Marius Nedvici, reprezentantul unei firme de transport internaţional. Angajaţii societăţilor de profil susţin că sucevenii trimit chiar şi obiecte de valoare în străinătate.

Sucevenii spun că, în Italia, alimentele au preţuri asemănătoare cu cele de la noi din ţară, însă nu sunt la fel de gustoase. „Eu le trimit băieţilor mei tot ce cultivăm noi prin grădină. Avem noroc că avem pământ la ţară şi că nu cumpărăm mai nimic. Le trimit cartofi, zacuscă făcută în casă, murături, dar şi mezeluri şi preparate tradiţionale. De-astea nu sunt pe acolo", ne-a spus Viorica Solovăstru, mama a doi băieţi plecaţi în Italia. Unul dintre cei doi fii a devenit de curând tată, iar soţia sa nu mai poate lucra. „Le e greu şi lor acolo. Băiatul cel mic are o fetiţă, iar nora nu lucrează pentru că trebuie să stea cu cea mică.
Le e greu cu un salariu de 1.200 de euro şi să plătească chirie, mâncare şi tot ce îi trebuie celei mici", a mai spus Viorica Solovăstru.

Şi botoşănenii trimit pachete cu mâncare rudelor din străinătate, însă mai ales în preajma sărbătorilor. Autocarele care fac curse regulate în vest pleacă încărcate cu cozonaci, cârnaţi, slănină afumată, ţuică sau vin de ţară. Ioan Bahrin este unul dintre cei care a apelat la serviciile firmei de transport pentru a-i trimite soţiei din Italia un mic pachet. „M-a rugat să-i trimit două calendare ortodoxe şi un kilogram cu seu de oaie pentru cineva de acolo care este bolnav de reumatism", a spus botoşăneanul.

Remiterile, la minimul ultimilor cinci ani

Transferurile curente din străinătate către România, cu excepţia celor ale administraţiei publice - majoritatea efectuate de românii care muncesc peste hotare - au fost anul trecut de 3,8 miliarde de euro, potrivit datelor Băncii Naţionale a României. Valoarea sumelor transferate este cu aproape 13% mai mică faţă de 2009, respectiv 43% faţă de 2008, şi a atins cel mai scăzut nivel al ultimilor cinci ani. Principala cauză a scăderii dramatice a sumelor trimise în ţară este rata şomajului care a atins cote-record în state cu largi comunităţi de români, cum sunt Spania şi Italia.  Adina Vlad

Citeşte şi alte materiale scrise de jurnalistul Gerhald Ernst pe blogul acestuia!