CARNETUL DE NOTE

Miracolul lui Mos Craciun Habar nu am ce i-o fi cerut ministrul Educatiei lui Mos Craciun, in caz ca mai crede in intamplari miraculoase. Cum nu sunt Neghinita, cel care, ascuns intre scarita si

Miracolul lui Mos Craciun
Habar nu am ce i-o fi cerut ministrul Educatiei lui Mos Craciun, in caz ca mai crede in intamplari miraculoase. Cum nu sunt Neghinita, cel care, ascuns intre scarita si ciocanelul urechii, aude gandurile omenilor, nu pot decat sa-mi imaginez ca la cumpana dintre ani dorinta ministrului Educatiei - aceea despre care se spune ca, musai, se implineste in anul care vine - a fost sa realizeze pentru invatamantul romanesc schimbarea profunda si reala, iar aceasta sa se intample chiar de azi, din 5 ianuarie. Bineinteles, aceste ganduri de vacanta de iarna nu pot fi altceva decat povesti. Daca te concentrezi putin si scrutezi cele 365 de zile ale lui 2003, intelegi ca nici macar povestile, cu tot farmecul si toata stralucirea lor, nu au sanse sa schimbe semnificativ ceea ce a devenit de acum destinul scolii romanesti: acel drum dificil, plin de capcane, din care indiferenta si nepriceperea au muscat adanc, precum gerul din asfaltul subtiat al primarilor Capitalei. Oricat de mare ar fi efortul de concentrare, din pacate, nu poti numi nimic, dar absolut nimic, ca fiind acea masura, acea initiativa, acea intelegere a lucrurilor care sa poarte in sine samburele unei dezvoltari viitoare armonioase. S-au intamplat si in 2003, ca si in 2002, ca, de cativa ani buni incoace, tot felul de lucruri si, in cea mai mare masura, lucruri proaste. Deciziile majore, precum trecerea la invatamantul obligatoriu de zece ani sau reorganizarea procedurii de numire pe post a cadrelor didactice, s-au impotmolit cu desavarsire la punerea in practica. Din varii motive, toate insa avand drept fundament lipsa banilor, pentru aplicarea deciziilor s-au ales cai de compromis. In fond si pe fond aceasta este emblema lui 2003 - compromisul. Sigur, in situatii extrem de tensionate, in cazul iminentei colapsului, compromisul (acordul bazat pe cedari reciproce, concesia) este bine venit, poate readuce echilibrul. In cazul nostru insa, cand starea generala a scolii nu era si nu este in pragul colapsului, indecizia, nehotararea, tergiversarea nu fac decat sa mareasca riscul de a ajunge la colaps. Sistemul functioneaza la limita, dar functioneaza. Exista chiar si premise pentru redresare. Ceea ce nu exista, este determinarea in atingerea scopului. Degeaba am ajuns la concluzia ca trebuie sa invete copiii nostri, obligatoriu, 10 ani, daca nu reusim sa creionam ce vrem sa obtinem de la ei, dupa cei zece ani de studii. Finalitatile generale ne lipsesc cu desavarsire. Nu am avut inca un ministru al Educatiei care sa poata spune clar cum ar trebui sa arate un absolvent de invatamant obligatoriu, unul de invatamant mediu si cel de invatamant superior. Exista din abundenta, insa, orgolii si incapatanare. Jumatate de an din 2003 s-a pierdut pentru ca domnul ministru Athanasiu a vrut sa demonstreze presei ca inlocuirea Ecaterinei Andronescu n-a fost o tragedie. In loc sa verifice vraful de probleme nerezolvate de predecesoare, ministrul actual n-a reusit macar sa le inventarieze. De parca noi toti, tot invatamantul nu stia ca nu sunt incepute noile programe scolare, ca nu stim cum se va realiza trecerea de la clasa a VIII-a la a IX-a, ca nu ne este limpede ce facem cu invatamantul profesional, ca nu ne-am facut temele deloc, dar absolut deloc, pentru integrarea in UE, la nivelul invatamantului superior. Sase luni am jucat sarba-n caruta, lamentandu-ne cum nu au rezolvat altii cate sunt de facut. Despre ce avem de facut in 2004 nici la conferinta de presa de final de an nu s-a soptit o vorba. Parca nici n-ar bate la usa admiterea la facultate - 2004, examenul de bacalaureat sau "capacitatea" mascata. Un singur exemplu am sa-mi permit: pe la sfarsitul lui octombrie, cu mare tam-tam si cu premierul Nastase in frunte, s-a lansat strategia invatamantului superior. Ministrul Athanasiu anunta atunci ca, pana-n decembrie, vom sti cum se va restructura invatamantul superior romanesc, ce vor insemna masteratul si doctoratul, cum vor arata noile specializari. Conform actualei legislatii, la 1 februarie ar trebui cunoscute disciplinele de concurs ale specializarilor restructurate profund, prin trecerea la ciclul I al invatamantului superior. Ei si?! Isi mai aduce cineva aminte macar de faptul ca s-ar fi lansat o strategie a invatamantului superior? Nici vorba, iar decembrie, cu Mos Craciun cu tot, s-a dus. Stim doar ca domnul ministru e suparat ca presa l-a criticat fiindca a bulversat examenul de bacalaureat, ca, in general, dansul e necajit ca nu vede nimeni ca multe din balbele lui 2003 s-ar datora fostului ministru, si nu domniei sale, ca doreste intelegere reciproca, acea dulce stare de compromis in care nici una dintre parti nu pierde, dar nici nu castiga. Dansul se va arata intelegator - ca doar suntem in plin an electoral - firesc este, nu, sa fim si noi intelegatori. Ce conteaza ca se va mai irosi inca un an? In caz ca Mos Craciun totusi aude, il rugam sa ne dea timpul acesta inapoi.