CARNETUL DE NOTE

Rectori pe viata? Ministrul Educatiei a promis ca astazi face publice cele doua proiecte de lege ce vizeaza modificari importante ale invatamantului superior romanesc. Cu legea consortiilor

Rectori pe viata?
Ministrul Educatiei a promis ca astazi face publice cele doua proiecte de lege ce vizeaza modificari importante ale invatamantului superior romanesc. Cu legea consortiilor universitare si cea a calitatii academice ne ameninta ministerul inca din octombrie 2003, cand, la Conferinta Nationala a Invatamantului Superior, dl. Athanasiu promitea public depunerea lor la Parlament pana la 31 decembrie 2003. Trecand peste aceasta incalcare a promisiunii, trebuie sa consemnez un fapt periculos: jocul la doua capetele al ministrului Educatiei. Sigur ca suna drastic o astfel de afirmatie, dar cum altfel s-ar putea numi politica practicata in acest moment in cabinetele ministeriale, unde, desi se emit ordine si notificatii prin care se cere respectarea legalitatii in privinta alegerilor universitare, se confectioneaza in acelasi timp tot felul de portite pentru a face scapati spre functia de rectori ai universitatilor deputati si senatori care au calitatea unica de a fi colegi de partid cu cei aflati acum la conducerea Educatiei. Nu spunem povesti cand precizam ca dupa ce au esuat tentativele parlamentarilor rectori de a promova modificarea Statutului personalului didactic pentru a introduce fie alegerea pe viata a rectorilor, fie numirea acestora, fie inventarea unor structuri suprauniversitare care sa le permita ramanerea in functie si dupa doua mandate consecutive, vine domnul ministru Athanasiu si, cu titlul ca preia modele europene, plasmuieste tot felul de structuri pentru a da o mana de ajutor. Din ce ne-a declarat ministrul, proiectul Legii consortiilor universitare va vorbi despre obligatia ce va reveni universitatilor de a se uni unele cu altele, daca vor sa primeasca finantare. Unindu-se, acestea vor deveni, de fapt, noi institutii, permitand astfel actualilor rectori sa ramana in functie. Asa cum am mai spus, in situatia de a renunta la functia suprema dintr-o universitate se afla mai bine de jumatate din rectorii celor 52 de institutii de invatamant superior de stat si aproape toti cei 20 de rectori ai universitatilor particulare acreditate. Nu mai este un secret ca in aceasta ipostaza se afla senatorii Ioan Paun Otiman, Avram Cornel Filipas si deputatul Napoleon Antonescu, dar si prof. univ. Sergiu Chiriacescu - presedintele C.N.R. -, ori prof. univ. Ioan Mihailescu, presedintele C.N.E.A.A., ca sa reamintim doar cativa dintre rectorii care, in afara celor doua, trei mandate, au si alte functii. De altfel, se pare ca dorinta de a ramane in functia de rector este atat de puternica, incat la unele universitati s-a gasit chiar o formula de-a incalca legea prin infiintarea unor consilii de administratie care ar putea subordona rectorul si Senatul si in fruntea carora s-ar putea numi, inca de acum, cei care sunt rectori. Gaselnita cu consiliile de administratie e acceptata de ministrul Athanasiu, pe motiv ca daca legea nu le interzice expres ea le-ar putea oferi cadrul de legalitate. Din pacate, la capitolul "Conducerea universitatilor", legea e cat se poate de clara: aceasta este asigurata de Senat, care alege rectorul. Toate comisiile, comitiile si comitetele pe care le poate infiinta fie senatul universitar, fie rectorul, nu au decat rol consultativ si nicidecum de conducere, scopul lor fiind acela de a sustine si sprijini organele alese in exercitarea conducerii. Ca vine acum domnul ministru si spune ca aceste consilii ar avea alt rost nu ne mai mira, intrucat dansul a mai interpretat odata cum a vrut legea, asta-vara, cand cu bacalaureatul. Poate e de inteles faptul ca unii oameni nu vor sa paraseasca functia de rector, pentru ca au impresia ca dupa ei ceilalti nu vor fi in stare sa conduca la fel de bine. Poate ca, in unele cazuri, chiar se va dovedi ca schimbarea managerului nu a fost de bun augur pentru universitate. Nu aceasta este problema insa. Problema este ca avem o legislatie si ca ea trebuie respectata, chiar si de catre ministru.