CARNETUL DE NOTE

Scoala romaneasca - o simulare continua Elevi, profesori, parinti, minister, am trecut de simulare. Fara sa ne fi pus de acord pana la detaliu, am acceptat cu totii ca, pe la sfarsitul lui martie, ne

Scoala romaneasca - o simulare continua
Elevi, profesori, parinti, minister, am trecut de simulare. Fara sa ne fi pus de acord pana la detaliu, am acceptat cu totii ca, pe la sfarsitul lui martie, ne vom juca nitel de-a examenele. Fiecare a avut motivatia sa. Ministerul a spus ca doreste sa verifice modul in care va functiona organizarea examenelor nationale de bacalaureat si a testarilor elevilor de clasa a VIII-a. Nici mai mult, nici mai putin, Serviciul National de Evaluare dorea sa afle daca vor functiona copiatoarele, daca va ajunge hartia, daca profesorii vor sti sa intre la clasa, daca scolile vor avea lumina si, in general, daca tabla va fi la locul ei, e maturat prin scoala si WC-urile sunt desfundate. Parintii, cei care au avut habar de aceasta simulare, au privit-o cu oaresce emotii: daca copilul ia o nota mare, inseamna ca n-au pompat de-a surda sutele de mii de lei in meditatii. Profesorilor numai de asta nu le-a ars. Se apropia vacanta, sarbatoarea Pastelui batea la usa si grija cea mare, acum, pentru orice dascal este sa gaseasca raspuns la o intrebare cat se poate de personala: "Voi avea bani sa cumpar si eu o ciozvarta de miel sau o aripa de curcan?" Mai ales ca ministerul n-a dat un sfant pentru toata tevatura asta. Ei, dar elevii?! Elevii au fost cei mai interesati de aceasta activitate. Asa de mare interes au dovedit zmeii de-a douasprezecea si de-a opta, ca si-au uitat acasa capul, cu cunostintele de rigoare cu tot. Deh, au venit copiii la o simulare. Adica au venit la acelasi lucru pe care-l fac zi de zi la scoala. Singura diferenta a fost ca ziua cu pricina nu era luni sau marti, ori vineri, ci se chema sambata. Care dintre ei a crezut de cuviinta ca nu se face sa dea foaia goala, nu de alta, dar afla mama si tata si s-a zis cu ratia de discoteca si chat, a cautat prin mintea luata de valul primaverii cate un raspuns la intrebari. Cineva totusi a tratat cu seriozitate aceasta pregatire inainte de batalia cea mare. Ca dovada, a si reactionat imediat. Presa s-a interesat de rezultatele elevilor si a consemnat ca sunt dezastruoase. Daca o singura secunda am crede ca simularea din 27 martie nu reflecta strict realitatea, ar insemna sa ne imbatam si noi cu apa rece, asa cum face Ministerul Educatiei, care spune ca, pana la urma, aceasta actiune a fost un succes. Succesul nebun se naste din faptul ca, din 122.000 de elevi de clasa a XII-a, doar 4.000 au obtinut note intre 9 si 10 si doar 8.000, note intre 8 si 9. De asemenea, reprezinta un "succes" faptul ca, desi elevii de-a XII-a "au de pregatit pentru examen teme din materia unor discipline care nu se studiaza" decat in anii anteriori si elevii nu au inceput inca recapitularile finale, au reusit sa ia minunatele note de 1, 2, 3, 4, 5. N-as fi zabovit asupra acestui dezastru nesimulat, daca n-ar fi existat punctul de vedere oficial al ministerului, din care tocmai am citat, care punct de vedere, in loc sa purceada de la o analiza serioasa, incearca sa dreaga busuiocul cu explicatii de genul celor de mai sus. Este incalificabil ceea ce se petrece. La simularea examenului au obtinut note de trecere 51% dintre elevi. Acesta este adevarul nedisimulat. Necosmetizat. Crud si urat. Indiferent care ar fi cauzele, el trebuie acceptat. Inghitit pecum untura de peste, dar inghitit. Nu cu scuze prefabricate vom obtine un invatamant preuniversitar performant. Nu pentru ca au participat la simulare seralistii sau ca nu au studiat anul acesta nu stiu ce disciplina au obtinut liceenii performante de piciorul broastei, ci pentru ca scoala romaneasca a ajuns o mare si neghioaba simulare. Cand peste 70 la suta dintre profesorii Capitalei apreciaza ca invatamantul pe care-l practica nu corespunde intereselor copiilor, cauzele dezastrului nu trebuie cautate in afara, ci in interior. In scoala insasi. In programele scolare defazate, stufoase, aiuritoare. In lectiile-moartea interesului elevilor. In relatia elev-profesor simulanta si simulata. In prapastia ce-si zgaieste pe zi ce trece adancimea dintre ceea ce vad pe strada, aud acasa, inteleg acesti copii de 16, 17, 18 ani si ceea ce li se da sa manance la scoala, zilnic. Sigur, dezinteresul fata de scoala atinge si sistemele educationale din tarile civilizate, bogate, dar nu in asa mare masura ca la noi. Nici elevii francezi ori englezi nu se dau in vant, dar pentru ei mai exista motivatii care sa le dea avant, totusi, spre scoala. Prima dintre ele tine chiar de atmosfera care e in scoala. Acolo, spatiul este al unei educatii eliberate de saracie, conventionalism, lipsa de comunicare. In plus, elevul de acolo reuseste sa creada ca invata pentru a-i fi bine lui, in primul rand. Elevul roman nu are nici un fel de orientare in spatiul educational. Devine, pe zi ce trece, un arbust neingrijit, netaiat, neudat. Iar incercarea lui disperata de a-si face un loc sub soare nu e sub nici o forma sprijinita de un sistem de educatie coerent, atractiv, performant. E usor sa ridici din umeri, spunandu-ti ca n-ai ce face, daca nu vor sa invete, nu invata, e treaba lor. Dar nu e legal sa accepti aceasta stare de lucruri, cand ti-ai asumat, ca stat, sarcina sa pui la dispozitia cetatenilor tai mijloacele de a se forma ca personalitate.