CARNETUL DE NOTE

Invalidarea celor patru rectori - floarea care nu inseamna primavara E bine ca am ajuns aici: Ministerul Educatiei se opune incalcarii flagrante a legii. Ministrul Educatiei nu semneaza, pur si

Invalidarea celor patru rectori - floarea care nu inseamna primavara
E bine ca am ajuns aici: Ministerul Educatiei se opune incalcarii flagrante a legii. Ministrul Educatiei nu semneaza, pur si simplu, ordinele de numire in functia de rector al unei universitati pentru persoane care, din motive, chipurile, obiective, din lipsa de contracandidati, au fost realese pentru a treia oara ori s-au reales fara nici un pic de jena, pentru ca asa au dorit. Cei trei rectori invalidati si Senatul de la UMF Carol Davila, din Bucuresti, in intregimea sa nerecunoscut ca legal, sunt primele ofrande aduse respectarii unei legi organice, buna, rea, dar, deocamdata, unica lege a scolii romanesti. Ministrul Educatiei poate parea extrem de curajos in conditiile in care cel de-al patrulea rector invalidat este insusi presedintele Comisiei de invatamant a Senatului Romaniei, prof. univ. Otiman. In treacat fie spus, gestul de a mai candida dupa cele doua mandate al domnului Otiman este incalificabil tocmai fiindca dansul are o functie senatoriala. Daca nici presedintele comisiei care a dat legea nu o respecta, ce sa ne mai asteptam de la simplii profesori universitari? Cum scriam, "boroboata" comisa de Athanasiu ar putea parea un semnal pozitiv si o dovada de responsabilitate. Nu de dragul indoielii ori de dragul criticii cu orice pret ne permitem insa a ramane, daca nu sceptici, cel putin circumspecti. Asta, pentru ca nu mai este un secret pentru nimeni ca, de la o vreme, semnalul politic dat de PSD este acela de desolidarizare cu acei membri ai sai care i-ar putea aduce deservicii la imagine. Se apropie alegerile si se mai drege busuiocul acolo unde se mai poate. Cate un prefect, cate un presedinte de CJ sau cate un primar sunt aruncati strategic in ghearele adevarului, pentru a arata si a convinge ca partidul la putere vrea sa fie cu mainile curate, frumos si cuminte. Asa ca nu strica sa se dea un exemplu si-n educatie. Mai ales cand in scandalul de la medicina bucuresteana au fost implicati senatori si vicepresedinti ai PSD-ului, ca sa-i amintim doar pe prof. univ. Sorin Oprescu si prof. univ. L.M. Popescu. In plus, daca ar fi inchis ochii si le-ar fi semnat ordinele de numire ca rectori si decani celor care incalcau flagrant prevederile legale, ministrul ar fi nedreptatit si zgandarit puternic orgoliile celorlalti 22 de rectori, care, macar de teama scandalului public, nu si-au mai depus candidatura, desi ar fi dorit. Ca sa nu mai spunem ca iuresul ce s-ar fi ivit in lumea academica acum, in preajma adoptarii legislatiei compatibilizate cu cea a comunitatii europene, ar fi picat cum nu se poate mai prost. In urmatoarele luni, trebuie adoptate cel putin doua legi (cea a structurii ciclurilor universitare si cea a consortiilor - recent insusite de Guvern) pentru a crea cadrul legal ca, din 2007, invatamantul superior romanesc sa devina parte a celui european, motiv pentru care Comisia pentru educatie a CE priveste cu mare interes spre plaiurile mioritice. Iata ca, pana la urma, este foarte greu sa poti spune, fara teama de a gresi, ca gestul MEC s-ar datora exclusiv dorintei si vointei de intronare a legalitatii, si nu si altor motive mai mult sau mai putin ortodoxe, pe care tocmai le-am evocat. Sigur, domnul Athanasiu ne-a declarat ca nici un alt motiv in afara respectului legii nu i-a ghidat decizia. E de datoria noastra sa-l ascultam. Tot de datoria noastra este insa sa credem ca numai cu o floare nu se face primavara. Intr-o mare de balbaieli, gafe, simulari de legalitate (n.n. - as exemplifica doar cu cazul spalarii dosarului Beuran), a aparut si un gest pozitiv. Ca sa credem ca el va fi urmat de o activitate coerenta, constienta si sustinuta in spiritul impunerii legii, ar trebui sa vedem cum va rezolva mai departe domnul ministru situatia paradoxala a aparitiei unei structuri academice - consilii, comisii academice puse peste capul rectorului - care nu exista in legislatia romaneasca.